Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 732 din 10 iulie 2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 12 iulie 2012
I. Cu Adresa nr. 16/407 din 4 iulie 2012, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul Mircea-Nicu Toader a trimis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de 58 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, pentru exercitarea controlului de constituţionalitate asupra Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului, în conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.548 din 4 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.179/L/2/2012.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnãturile autorilor sesizãrii de neconstituţionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizãrii de neconstituţionalitate sunt urmãtorii: Roberta Alma Anastase, Daniel Buda, Cristian Alexandru Boureanu, Raluca Turcan, Ioan Oltean, Mircea-Nicu Toader, Sever Voinescu-Cotoi, Marius-Sorin Gondor, George Ionescu, William Gabriel Brînzã, Lucian Nicolae Bode, Alin Silviu Trãşculescu, Iosif Ştefan Drãgulescu, Gheorghe Ialomiţianu, Mihai Stroe, Valeriu Tabãrã, Nicuşor Pãduraru, Constantin Severus Militaru, Costicã Canacheu, Adrian Bãdulescu, Mihai Cristian Apostolache, Daniel Florian Geantã, Dan-Radu Zãtreanu, Samoil Vîlcu, Cristian Petrescu, Mihai Surpãţeanu, Valeriu Alecu, Gabriel Andronache, Maria Stavrositu, Cristina Elena Dobre, Doiniţa-Mariana Chircu, Rãzvan Mustea-Şerban, Theodor Paleologu, Valerian Vreme, Constantin Dascãlu, Iulian Vladu, Clement Negruţ, Adrian Gurzãu, Constantin Chirilã, Carmen Axenie, Ioan-Nelu Botiş, Sorin Ştefan Zamfirescu, Petru Cãlian, Viorel Balcan, Gelu Vişan, Tinel Gheorghe, Dan Mihai Marian, Adrian Rãdulescu, Vasile Gherasim, Cristian-Ion Burlacu, Cãtãlin Ovidiu Buhãianu-Obuf, Ioan Balan, Marius Dugulescu, Mihai Doru Oprişcan, Florin Postolachi, Dãnuţ Liga, Eugen Bãdãlan şi Teodor Marius Spînu.
Autorii sesizãrii considerã neconstituţionalã Hotãrârea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, susţinând cã, în condiţiile art. 146 lit. d) din Constituţie, Avocatul Poporului are competenţa constituţionalã de a formula excepţii de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele adoptate de autoritãţile competente.
Prin sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2012, şi cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 27/2012 privind unele mãsuri în domeniul cultural, Avocatul Poporului a exercitat una dintre competenţele sale constituţionale şi, ca urmare, nu se poate reţine cã ar fi avut o atitudine partizanã în cauzele respective. Mai mult, în ambele cazuri au fost invocate drepturi fundamentale care erau încãlcate de Guvern prin adoptarea ordonanţelor de urgenţã ce au fãcut obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate.
De asemenea, autorii aratã cã din activitatea Avocatului Poporului nu a rezultat vreo atitudine partizanã, având în vedere cã a exprimat puncte de vedere şi a formulat sesizãri cãtre Curtea Constituţionalã şi cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fãrã sã ţinã cont de orientãrile politice ale celor care au adoptat actele normative criticate. De altfel, din analiza activitãţii Avocatului Poporului, care se regãseşte prezentatã pe site-ul instituţiei, rezultã cã aceasta a fost desfãşuratã doar în scopul apãrãrii drepturilor şi a libertãţilor persoanelor fizice.
Pe de altã parte, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului este numit pentru un mandat constituţional de 5 ani, mandat care nu poate fi întrerupt decât în cazul existenţei unor încãlcãri concrete ale Constituţiei şi ale legii, încãlcãri care nu au fost dovedite.
Simpla afirmare a faptului cã Avocatul Poporului a fost numit de cãtre fosta putere politicã nu poate avea şi nu trebuie sã aibã nicio importanţã în legãturã cu revocarea Avocatului Poporului.
În fine, autorii sesizãrii susţin constatarea neconstituţionalitãţii hotãrârii criticate, care nu se fundamenteazã pe niciun fapt concret prin care sã fie încãlcat vreun text din Constituţie sau legi.
II. Potrivit dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992, sesizarea de neconstituţionalitate a fost înaintatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, pentru a avea posibilitatea comunicãrii punctelor de vedere ale birourilor permanente.
Preşedintele Senatului, prin Adresa nr. XXXV/2.494 din 6 iulie 2012, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 4.695 din 6 iulie 2012, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care apreciazã cã sesizarea de neconstituţionalitate este inadmisibilã, motiv pentru care solicitã respingerea acesteia. În acest sens, aratã cã, drept urmare a modificãrii art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012, Curtea Constituţionalã nu este competentã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii hotãrârilor Senatului, a hotãrârilor Camerei Deputaţilor, precum şi a hotãrârilor celor douã Camere ale Parlamentului, cu excepţia regulamentelor Parlamentului.
Precizeazã cã Hotãrârea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 este publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, în acelaşi numãr al Monitorului Oficial fiind publicatã şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012. În conformitate cu dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012 a intrat în vigoare numai dupã depunerea sa spre dezbatere în procedurã de urgenţã la camera competentã sã fie sesizatã şi dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Precizeazã cã Hotãrârea privind revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului reprezintã o hotãrâre cu caracter individual, categorie în rândul cãreia se includ cele privind alegerea sau numirea într-o funcţie, revocarea din funcţie, precum şi cele referitoare la validarea în funcţii. Invocã opinia separatã formulatã de unul dintre judecãtorii Curţii Constituţionale la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.631 din 20 decembrie 2011 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotãrârii Senatului nr. 54/2011 pentru alegerea Preşedintelui Senatului, exprimatã în sensul cã, dacã legiuitorul ar fi dorit sã consacre competenţa Curţii de a efectua controlul de constituţionalitate al unor hotãrâri cu caracter individual, ar fi reglementat-o "expres şi direct". Totodatã, aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu este de competenţa instanţei de contencios constituţional sã controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare regulamentele parlamentare. Camera este unica autoritate publicã deţinãtoare a competenţei de a interpreta conţinutul normativ al regulamentului propriu şi de a decide asupra modului de aplicare a acestuia, cu respectarea prevederilor constituţionale.
Considerã, de asemenea, cã aprecierea în concret a existenţei unor încãlcãri ale Constituţiei şi legilor, încãlcãri de naturã sã plaseze mandatul Avocatului Poporului dincolo de exigenţele obiectivitãţii şi imparţialitãţii, nu se poate face decât de cãtre Parlament, autoritatea care a realizat numirea sa în funcţie.
Curtea Constituţionalã nu are competenţa de a aprecia caracterul partizan al exercitãrii atribuţiilor de cãtre Avocatul Poporului, aceastã atribuţie aparţinând doar autoritãţii care l-a numit, şi anume Parlamentului. Per a contrario, s-ar putea ajunge la cenzurarea de cãtre Curte a actelor de numire, acest lucru presupunând, de fapt, şi o cenzurare a criteriilor de numire, criterii care ţin exclusiv de competenţa Parlamentului şi, astfel, la o denaturare a rolului pe care îl au instituţiile fundamentale ale statului de drept, în fapt, la un transfer mascat al atribuţiilor de numire a unor autoritãţi, de la Parlament cãtre alte instituţii.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, prin Adresa nr. 1/1.039/vz din 6 iulie 2012, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 4.704 din 7 iulie 2012, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, prin care aratã cã sesizarea de neconstituţionalitate trebuie respinsã ca inadmisibilã, întrucât, în urma modificãrii art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012, sfera de competenţã a Curţii Constituţionale nu mai cuprinde hotãrârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului Camerelor reunite ale Parlamentului.
Referitor la motivele sesizãrii de neconstituţionalitate, remarcã faptul cã, potrivit Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, mandatul Avocatului Poporului înceteazã înainte de termen în cazuri expres şi limitativ prevãzute. Astfel, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din lege, revocarea din funcţie a Avocatului Poporului are loc potrivit unei proceduri parlamentare prestabilite, "ca urmare a încãlcãrii Constituţiei şi a legilor". Competenţa de revocare aparţine Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţã comunã, cu respectarea principiului simetriei juridice. De asemenea, motivele de legalitate şi de oportunitate ale revocãrii sunt la latitudinea celor douã Camere ale Parlamentului, potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 35/1997, fãrã ca aceste aspecte sã constituie obiect de analizã a Curţii Constituţionale.
Cât priveşte posibilitatea de a ridica, în faţa Curţii Constituţionale, excepţii de neconstituţionalitate privind ordonanţe de urgenţã ale Guvernului, aratã cã aceastã prerogativã a fost conferitã instituţiei Avocatul Poporului pentru a-şi îndeplini cu eficienţã mandatul de apãrãtor al drepturilor cetãţenilor împotriva unor abuzuri ale autoritãţilor administrative, şi nu în scopuri politice, partizane, aşa cum rezultã din preambulul Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012.
III. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, la data de 5 iulie 2012, Curtea Constituţionalã a solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor comunicarea, în copie, a stenogramei dezbaterilor care au avut loc în şedinţa comunã a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 3 iulie 2012 cu privire la revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului, a propunerii birourilor permanente ale celor douã Camere ale Parlamentului privind revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului şi a raportului comun al comisiilor juridice ale celor douã Camere ale Parlamentului, cu acelaşi obiect. Totodatã, în temeiul aceloraşi dispoziţii de lege, s-au solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor şi Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal informaţii privind depunerea sesizãrii Grupului parlamentar menţionat, referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, la secretarul general al Camerei Deputaţilor în vederea trimiterii acesteia la Curtea Constituţionalã, astfel cum rezultã din art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Prin Adresa nr. 16/414 din 5 iulie 2012, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.655 din 5 iulie 2012, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a arãtat, în esenţã, cã sesizarea de neconstituţionalitate a fost depusã direct la Curtea Constituţionalã întrucât s-a considerat cã, pentru a putea ataca o hotãrâre la Curtea Constituţionalã, este suficientã aprobarea hotãrârii în plenul reunit al Parlamentului, înainte de a fi publicatã în Monitorul Oficial al României, cunoscând faptul cã Guvernul intenţioneazã sã emitã o ordonanţã de urgenţã de modificare a atribuţiilor Curţii Constituţionale, potrivit cãreia hotãrârile Parlamentului nu mai erau supuse controlului de constituţionalitate. Pe de altã parte, s-a considerat cã depunerea direct la Curtea Constituţionalã a sesizãrii de neconstituţionalitate permite autorilor acesteia sã uzeze de principiul potrivit cãruia examinarea sesizãrii urma sã fie realizatã în temeiul legii existente la data depunerii sale, şi nu al ordonanţei de urgenţã menţionate.
Secretarul general al Camerei Deputaţilor nu a comunicat documentele şi informaţiile solicitate.
La dosarul cauzei a fost înregistratã, cu nr. 2.977 din 5 iulie 2012, petiţia domnului Niculae Arsene, prin care, în esenţã, solicitã Curţii Constituţionale realizarea unei analize imparţiale a Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, numai pe baza dovezilor concrete.
De asemenea, la dosar au fost înregistrate, cu nr. 4.666 din 6 iulie 2012, precizãrile formulate de domnul Gheorghe Iancu, prin care expune punctual argumentele sale împotriva motivelor de revocare din funcţia de Avocat al Poporului, susţinând, în esenţã, cã toate acţiunile întreprinse în exercitarea acestei funcţii au fost efectuate în limitele Constituţiei şi ale legilor. În fine, solicitã Curţii Constituţionale constatarea neconstituţionalitãţii Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, documentele depuse la dosar, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, Hotãrârea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, dispoziţiile Constituţiei şi prevederile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Obiectul sesizãrii îl constituie Hotãrârea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, având urmãtorul cuprins:
"Art. 1
Domnul Gheorghe Iancu se revocã din funcţia de Avocat al Poporului.
Art. 2
Pânã la numirea unui nou Avocat al Poporului, domnul Valer Dorneanu, adjunct al Avocatului Poporului, va îndeplini atribuţiile funcţiei de Avocat al Poporului."
Autorii sesizãrii susţin cã Hotãrârea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 încalcã urmãtoarele dispoziţii din Constituţie : art. 58 alin. (1) referitor la numirea şi rolul Avocatului Poporului şi art. 146 lit. d) referitor la atribuţia Curţii Constituţionale de a hotãrî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, care pot fi ridicate şi direct de Avocatul Poporului.
Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Pentru ca orice sesizare adresatã Curţii Constituţionale sã poatã fi supusã controlului de constituţionalitate în una dintre formele prevãzute la art. 146 din Constituţie, aceasta trebuie sã îndeplineascã douã condiţii preliminare şi obligatorii: sã respecte cerinţele procedurale ce determinã legalitatea sesizãrii şi sã se circumscrie uneia dintre atribuţiile specifice Curţii Constituţionale, conferite de Legea fundamentalã.
Sub aspectul legalitãţii sesizãrii, Curtea constatã cã, deşi sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de 58 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal a fost depusã direct la Curtea Constituţionalã, contrar art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãruia "în cazul în care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite Curţii Constituţionale de secretarul general al Camerei din care aceştia fac parte, în ziua depunerii", aceasta nu este o cauzã de inadmisibilitate, ci una de neregularitate (a se vedea, ad similis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 305 din 12 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, şi Decizia nr. 729 din 9 iulie 2012, nepublicatã pânã la data pronunţãrii prezentei decizii). În consecinţã, Curtea considerã cã a fost legal învestitã cu sesizarea de neconstituţionalitate a Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012.
2. Sub aspectul competenţei Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii hotãrârii criticate, Curtea constatã urmãtoarele:
Atribuţia Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii hotãrârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor plenului Senatului şi hotãrârilor plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului a fost reglementatã de art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Aceastã atribuţie a fost conferitã prin lege organicã, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, aflându-şi sediul în art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã şi-a circumstanţiat atribuţia de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii hotãrârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor plenului Senatului şi hotãrârilor plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului, reţinând, în acest sens, cã "pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotãrârile Parlamentului, adoptate dupã conferirea noii competenţe, hotãrâri care afecteazã valori, reguli şi principii constituţionale sau, dupã caz, organizarea şi funcţionarea autoritãţilor şi instituţiilor de rang constituţional" (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011).
Prin Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, adoptatã de Parlament şi nepromulgatã de Preşedintele României, a fost eliminatã atribuţia Curţii de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii hotãrârilor Parlamentului.
Dupã sesizarea Curţii cu neconstituţionalitatea legii susmenţionate, şi înainte ca instanţa de contencios constituţional sã se pronunţe asupra acesteia, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţã nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, care consacrã o soluţie legislativã identicã, având exact acelaşi conţinut normativ cu cel al Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992.
Soluţionând sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, nepublicatã pânã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis sesizarea şi a constatat cã "soluţia legislativã care exclude de la controlul de constituţionalitate hotãrârile Parlamentului care afecteazã valori şi principii constituţionale este neconstituţionalã".
Totodatã, prin considerentele aceleiaşi decizii, Curtea a reţinut cã, potrivit jurisprudenţei sale, actele de reglementare primarã ulterioare nu pot pãstra conţinutul normativ al unei norme legale neconstituţionale şi sã se constituie astfel într-o prelungire a existenţei acesteia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).
Curtea precizeazã cã, potrivit art. 147 alin. (2) din Constituţie, "În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sã reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale", iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede cã "Deciziile Curţii Constituţionale se publicã în Monitorul Oficial al României. De la data publicãrii, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."
De asemenea, în jurisprudenţa sa constantã, Curtea Constituţionalã a statuat cã deciziile sale îi sunt opozabile din momentul pronunţãrii lor, iar nu de la data publicãrii înMonitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003 ).
Aşa fiind, la momentul pronunţãrii prezentei decizii, Curtea Constituţionalã, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, urmeazã sã hotãrascã asupra competenţei sale de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, luând în considerare, pe de o parte, dispoziţiile articolului unic din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2012 şi, pe de altã parte, considerentele şi dispozitivul Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012.
Astfel, Curtea reţine cã hotãrârea criticatã reprezintã un act juridic cu caracter individual, vizând revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului.
Din examinarea dispoziţiilor din Constituţie referitoare la Avocatul Poporului şi a celor cuprinse în Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Curtea reţine, referitor la conducãtorul instituţiei Avocatul Poporului, cã acesta se aflã în raporturi constituţionale şi legale directe cu Parlamentul.
Astfel, din coroborarea dispoziţiilor art. 58 alin. (1) şi ale art. 65 alin. (2) lit. i) din Constituţie, Curtea reţine cã Avocatul Poporului este numit în şedinţa comunã a Camerei Deputaţilor şi Senatului, pe o perioadã de 5 ani.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 35/1997, mandatul de Avocat al Poporului se exercitã de la data depunerii jurãmântului în faţa preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului.
Totodatã, în condiţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 35/1997, mandatul Avocatului Poporului înceteazã înainte de termen, printre altele, în caz de revocare din funcţie, iar revocarea din funcţie a Avocatului Poporului, ca urmare a încãlcãrii Constituţiei şi a legilor, se face de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţã comunã, cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi, la propunerea birourilor permanente ale celor douã Camere ale Parlamentului, pe baza raportului comun al comisiilor juridice ale celor douã Camere ale Parlamentului.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã, în conformitate cu art. 60 din Constituţie, Avocatul Poporului prezintã celor douã Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora, iar rapoartele pot conţine recomandãri privind legislaţia sau mãsuri de altã naturã, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor.
Aşadar, Avocatul Poporului rãspunde numai în faţa Parlamentului, activitatea sa fiind supusã controlului parlamentar. Ca urmare, Parlamentul este singura autoritate în mãsurã sã aprecieze dacã activitatea desfãşuratã de Avocatul Poporului, în calitatea sa de conducãtor al instituţiei, s-a realizat în limitele stabilite de Constituţie şi lege sau, dimpotrivã, cu încãlcarea acestora, şi în consecinţã, printr-o evaluare obiectivã în cadrul cãilor şi procedurilor exclusiv parlamentare, sã dispunã mãsurile legale.
A decide altfel ar însemna sã se recunoascã Curţii Constituţionale posibilitatea de a se substitui Parlamentului, de a invalida evaluãrile fãcute de acesta şi de a le înlocui cu evaluãrile proprii ale Curţii, ceea ce ar exceda, în mod evident, atribuţiilor instanţei de contencios constituţional.
În lumina tuturor considerentelor expuse, Curtea constatã cã revocarea din funcţia de Avocat al Poporului a domnului Gheorghe Iancu nu vizeazã, prin natura juridicã a hotãrârii criticate, valori şi principii constituţionale, în sensul reţinut de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 şi, ca atare, aceastã hotãrâre nu poate fi supusã controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, sesizarea de neconstituţionalitate a Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului, sesizare formulatã de 58 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterile au avut loc la data de 10 iulie 2012 şi la acestea au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu soluţia adoptatã de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012, cu majoritate de voturi, considerãm cã sesizarea de neconstituţionalitate a Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului trebuia admisã şi consideratã întemeiatã.
I. Cu privire la admisibilitatea sesizãrii
Apreciem faptul cã prin Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012 Curtea şi-a însuşit critica pe care am formulat-o prin opiniile separate la deciziile nr. 728 şi nr. 730 din 9 iulie 2012.
Astfel, prin Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012 Curtea a admis cã avea competenţa de a constata neconstituţionalitatea Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, având în vedere dispozitivul Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012.
Hotãrârea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului se încadreazã în categoria hotãrârilor Parlamentului rãmase în sfera controlului de constituţionalitate, potrivit dispozitivului Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012.
II. Cu privire la temeinicia sesizãrii observãm urmãtoarele:
Hotãrârea nr. 32 din 3 iulie 2012, adoptatã de Camera Deputaţilor şi Senat, vizeazã funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, instituţie fundamentalã a statului, prevãzutã în titlul II al Constituţiei "Drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale", cap. IV "Avocatul Poporului", art. 58-60.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, care detaliazã normele constituţionale cuprinse în art. 58-60, Avocatul Poporului este o autoritate publicã autonomã şi independentã faţã de orice altã autoritate publicã [art. 2 alin. (1) din lege]; în exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autoritãţilor publice [art. 2 alin. (2) din lege]; Avocatul Poporului nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ şi nimeni nu îl poate obliga pe Avocatul Poporului sã se supunã instrucţiunilor sau dispoziţiilor sale [art. 2 alin. (3) din lege]; activitatea sa are caracter public [art. 3 alin. (1) din lege].
Referitor la rãspunderea Avocatului Poporului, dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 35/1997 prevãd cã "Avocatul Poporului şi adjuncţii sãi nu rãspund juridic pentru opiniile exprimate sau pentru actele pe care le îndeplinesc, cu respectarea legii, în exercitarea atribuţiilor prevãzute de lege".
Astfel cum rezultã chiar din preambulul Hotãrârii nr. 32 din 3 iulie 2012, revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului este motivatã în drept prin invocarea art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului.
În aceste condiţii, analizând Hotãrârea nr. 32 din 3 iulie 2012, se constatã cã aceasta conţine şi o prezentare a modului apreciat ca fiind neconstituţional, în care şi-a exercitat atribuţiile, dupã cum urmeazã:
- Astfel, i s-a imputat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor mãsuri financiare în domeniul asigurãrilor sociale de sãnãtate şi al finanţelor publice, deoarece aceastã reglementare avea un caracter financiar-bugetar şi nu avea o legãturã cu drepturile şi libertãţile cetãţeneşti. Demersul Avocatului Poporului, s-a apreciat prin Hotãrârea nr. 32 din 3 iulie 2012, a avut scopul contracarãrii unei mãsuri de redresare a bugetului de stat luate de Guvernul Ponta, pentru a menţine efectele unei mãsuri politice discriminatorii şi partizane luate de Guvernul Ungureanu.
- De asemenea, i s-a mai imputat şi ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 27/2012 prin care s-au luat unele mãsuri cu privire la organizarea Institutului Cultural Român, mãsuri care nu afectau în vreun fel drepturile şi libertãţile cetãţeneşti.
Considerãm cã, în cazurile reţinute, Avocatul Poporului şi-a exercitat atribuţia reglementatã prin art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, potrivit cãreia poate ridica excepţii în mod direct.
De exemplu, în cazul ridicãrii excepţiei referitoare la Institutul Cultural Român, Avocatul Poporului a fost sesizat de mai mult de 2.000 de oameni de culturã români şi strãini, inclusiv trei laureaţi ai Premiului Nobel. În plus faţã de petiţiile semnate în sensul sesizãrii pe care a fãcut-o la Curtea Constituţionalã oamenii de culturã au organizat mai multe manifestaţii.
Cât priveşte situaţiile în care Avocatul Poporului poate ridica excepţia de neconstituţionalitate, considerãm relevantã reiterarea considerentelor reţinute de Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007.
Cu acel prilej, Curtea nu a reţinut cauza de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate invocatã în punctul de vedere al Guvernului, în sensul cã din interpretarea sistematicã a textelor legale care reglementeazã rolul şi atribuţiile Avocatului Poporului, precum şi a dispoziţiilor constituţionale ce reglementeazã sfera subiectelor de drept care pot sesiza Curtea Constituţionalã cu o excepţie de neconstituţionalitate reiese cã Avocatul Poporului are competenţa de a declanşa controlul de constituţionalitate prin sesizarea Curţii Constituţionale numai în ceea ce priveşte apãrarea drepturilor şi libertãţilor persoanelor fizice, deoarece art. 146 din Constituţie nu condiţioneazã, în modul arãtat de Guvern, cazurile în care Avocatul Poporului este abilitat sã adreseze Curţii Constituţionale sesizãri şi, respectiv, excepţii de neconstituţionalitate.
Aplicând aceleaşi considerente, apreciem cã sesizarea Curţii Constituţionale de cãtre Avocatul Poporului cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor mãsuri financiare în domeniul asigurãrilor sociale de sãnãtate şi al finanţelor publice, la care se face referire în preambulul Hotãrârii nr. 32 din 3 iulie 2012, s-a realizat în temeiul şi în limitele dispoziţiilor constituţionale şi legale. Astfel, soluţionând aceastã excepţie de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã a pronunţat Decizia nr. 558 din 24 mai 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 7 iunie 2012, în cuprinsul cãreia Curtea a reţinut cã "a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 şi 32 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate".
În plus, analizând Decizia Curţii Constituţionale nr. 558 din 24 mai 2012, se observã cã autoritãţile publice care au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate (Preşedintele Camerei Deputaţilor, Preşedintele Senatului şi Guvernul) nu au invocat o cauzã de inadmisibilitate a excepţiei în raport cu un eventual exces al Avocatului Poporului în exercitarea atribuţiei de a sesiza Curtea Constituţionalã cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Cât priveşte exercitarea din oficiu a atribuţiei Avocatului Poporului de a sesiza Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate, se observã cã aceastã modalitate de acţiune îşi gãseşte temei constituţional în dispoziţiile art. 59 alin. (1), potrivit cãrora: "Avocatul Poporului îşi exercitã atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi libertãţile lor, în limitele stabilite de lege", şi în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 35/1997, potrivit cãruia "Instituţia Avocatul Poporului îşi exercitã atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor fizice,
a societãţilor comerciale, a asociaţiilor sau a altor persoane juridice."
Ca urmare, în raport cu cele prezentate, nu poate fi reţinut cã, acţionând din oficiu, Avocatul Poporului a încãlcat Constituţia sau legile.
De asemenea, faţã de motivele invocate în hotãrâre în sensul cã "actualul Avocat al Poporului, domnul Gheorghe Iancu, a demonstrat prin acţiunile sale cã utilizeazã prerogativele sale constituţionale şi legale în scopuri politice, mai ales pentru a servi interesele acelei forţe politice care l-a promovat în aceastã funcţie, respectiv Partidul Democrat Liberal, atacând la Curtea Constituţionalã acte normative adoptate de actualul Guvern învestit dupã demiterea printro moţiune de cenzurã a Guvernului Ungureanu", considerãm cã aprecierea acestor acţiuni ale Avocatului Poporului nu poate fi realizatã izolat, ci ţinând cont de ansamblul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului în perioada 28 septembrie 2011 (data publicãrii în Monitorul Oficial al României a Hotãrârii Parlamentului nr. 16/2011, potrivit cãreia domnul Gheorghe Iancu a fost numit în funcţia de Avocat al Poporului) şi 4 iulie 2012 (data publicãrii în Monitorul Oficial al României a Hotãrârii nr. 32/2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului). Astfel, în perioada de referinţã au fost înregistrate pe rolul Curţii Constituţionale 12 excepţii de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, acestea având ca obiect diverse dispoziţii din legi adoptate de Parlament sau din ordonanţe emise de Guvern, adoptate în conjuncturi legislative diferite în timp.
Ca urmare, tocmai diversitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate în discuţie şi a momentelor în care au fost adoptate legile şi ordonanţele criticate pentru neconstituţionalitate reprezintã argumente suficiente pentru care nu poate fi reţinut motivul revocãrii din funcţie întemeiat pe faptul cã acţiunile domnului Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului, au fost îndreptate împotriva "actelor normative adoptate de actualul Guvern învestit dupã demiterea printr-o moţiune de cenzurã a Guvernului Ungureanu".
În plus, deblocarea conflictelor dintre persoanele fizice şi autoritãţile administraţiei publice, care i s-a imputat prin Hotãrârea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, ţine de esenţa rolului constituţional şi legal al Avocatului Poporului de apãrare a drepturilor şi libertãţilor cetãţeneşti, în condiţii de independenţã şi imparţialitate. Astfel cum a reţinut Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 10 martie 2011 ), aceastã instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzãtor şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de naturã sã asigure în mod eficient realizarea rolului sãu constituţional.
De aceea, faptul cã Avocatul Poporului s-a adresat autoritãţilor administraţiei publice menţionate în preambulul Hotãrârii nr. 32 din 3 iulie 2012 nu reprezintã o încãlcare a Constituţiei sau a legilor, ci, dimpotrivã, într-o corectã receptare a rolului sãu fundamental, aceste sesizãri trebuie privite prin prisma activitãţii sale de a îmbunãtãţi calitatea administraţiei publice şi a serviciilor publice, de a încuraja autoritãţile administraţiei publice sã priveascã sesizãrile drept o oportunitate de a comunica eficient cu petiţionarii şi de a corecta orice lipsuri din serviciile lor, astfel încât dreptul la bunã administrare, consacrat de art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniuni Europene, sã nu rãmânã unul teoretic şi iluzoriu. În acest sens este şi Declaraţia Reţelei Europene a Ombudsmanilor adoptatã la cel de-al şaselea seminar al ombudsmanilor naţionali din statele membre ale UE şi din ţãrile candidate, Strasbourg 14-16 octombrie 2007.
Din examinarea prevederilor constituţionale sau legale din alte state referitoare la revocarea din funcţie a Avocatului Poporului (Ombudsman) rezultã cã aceasta poate interveni pentru diferite motive, precum: neîndeplinirea condiţiilor necesare exercitãrii funcţiei sau comiterea unei abateri grave (în cazul Ombudsmanului European), pierderea/retragerea încrederii Parlamentului (în cazul Ombudsmanului danez şi Avocatului Parlamentar din Republica Moldova), neglijenţa gravã în îndeplinirea obligaţiilor şi îndatoririlor de serviciu (Apãrãtorul Poporului din Spania), neîndeplinirea îndatoririlor sale şi încãlcarea Constituţiei şi a legilor sau a regulilor etice de obicei acceptate (Ombudsmanul din Bulgaria), acţiuni sau omisiuni prin care a subminat grav încrederea acordatã (Ombudsmanul din Olanda). În cazul Ombudsmanului din Portugalia, Constituţia Portugaliei consacrã independenţa şi inamovibilitatea Ombudsmanului.
Cât priveşte autoritatea competentã sã dispunã revocarea din funcţie, aceasta este reprezentatã, de regulã, de Parlament.
Având în vedere importanţa instituţiei Avocatului Poporului într-un stat de drept, instituţie menitã sã apere drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, considerãm cã sesizarea trebuia admisã.
În mod evident revocarea Avocatului Poporului, prin Hotãrârea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, afecteazã valori şi principii constituţionale în sensul reţinut de Curte prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012.
Dacã revocarea Avocatului Poporului nu ar afecta principii şi valori constituţionale fundamentale sensul dispozitivului din Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 ar fi lipsit de conţinut.
Considerãm cã Avocatul Poporului şi-a exercitat cu bunã-credinţã atribuţiile reglementate de Constituţie şi a respectat dispoziţiile Legii nr. 35/1997.
Sesizarea de neconstituţionalitate a Hotãrârii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului trebuia admisã şi consideratã întemeiatã.
În acest context revocarea sa nu a fost decât începutul unei suite de acte petrecute într-un interval de timp foarte scurt, respectiv trei zile, care au dus la suspendarea Preşedintelui României.
Aşa cum am arãtat în opinia separatã la Decizia nr. 730 din 9 iulie 2012, aceste acte au constituit încãlcãri grave ale principiului statului de drept prevãzut de art. 1 alin. (3) şi al respectãrii supremaţiei Constituţiei, prevãzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã.
Judecãtor-raportor,
prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
