Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 730 din 7 mai 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 74 alin.(1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic si ale   art. 93 alin. (2) din Legea invatamantului nr. 84/1995     Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 730 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin.(1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic si ale art. 93 alin. (2) din Legea invatamantului nr. 84/1995

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 465 din 6 iulie 2009
DECIZIE nr. 730 din 7 mai 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin.(1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale <>art. 93 alin. (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 465 din 6 iulie 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale <>art. 93 alin. (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , excepţie ridicatã de Nicolae Niculescu în Dosarul nr. 17.409/245/2007 al Tribunalului Harghita - Secţia civilã şi în Dosarul nr. 17.410/245/2007 al Judecãtoriei Iaşi.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 2 aprilie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 7 mai 2009.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2008, pronunţatã de Tribunalul Harghita - Secţia civilã în Dosarul nr. 17.409/245/2007, şi Încheierea din 10 decembrie 2008, pronunţatã de Judecãtoria Iaşi în Dosarul nr. 17.410/245/2007, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale <>art. 93 alin.(2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 . Excepţia a fost ridicatã de Niculae Niculescu cu prilejul soluţionãrii unor acţiuni prin care s-a solicitat încetarea exercitãrii atributelor ce îi revin autorului excepţiei în calitate de rector.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 32 alin. (5) şi (6) şi art. 44 din Constituţie. În acest sens, aratã cã, prin prevederile art. 116^2 alin. (1) şi ale <>art. 116^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1995 , conceptul de autonomie universitarã a dobândit, în ceea ce priveşte universitãţile particulare, un nou conţinut, având ca fundament dreptul de proprietate privatã al fondatorilor. În aceste condiţii recunoaşterea dreptului Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului de a confirma organele de conducere ale universitãţilor particulare, de a dispune suspendarea rectorului atunci când nu agreeazã persoana desemnatã democratic de senatul universitar şi de a intra în componenţa comisiilor de desemnare a organelor de conducere ale universitãţii reprezintã imixtiuni în activitatea universitãţilor particulare şi o nesocotire flagrantã a autonomiei universitare aşa cum este în prezent definitã. De asemenea, considerã cã prin aceste imixtiuni este încãlcat şi dreptul de proprietate al fondatorilor universitãţilor particulare, care implicã dreptul acestora de a-şi desemna liber structurile de conducere managerialã şi academicã.
Tribunalul Harghita - Secţia civilã aratã cã instituţiile particulare de învãţãmânt sunt parte a învãţãmântului naţional, modul de înfiinţare şi funcţionare al acestor instituţii fiind reglementat de legi emise de Parlament. Confirmarea rectorului prin ordin al ministrului nu aduce o atingere autonomiei universitare atât timp cât şi pentru celelalte instituţii ale învãţãmântului de stat şi confesionale se prevede aceeaşi modalitate de alegere a rectorului, iar toate aceste instituţii fac parte din învãţãmântul naţional funcţional în baza aceloraşi reglementãri legale. Nu poate fi creatã o stare discriminatorie între aceste instituţii. De asemenea, aratã cã, în mãsura în care confirmarea de cãtre ministru a alegerii rectorului reprezintã, de fapt, o verificare a legalitãţii alegerilor, nu poate fi vorba despre o încãlcare a dreptului de proprietate.
Judecãtoria Iaşi considerã cã excepţia de neconstitu ţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã textele de lege invocate de autorul excepţiei nu aduc atingere autonomiei universitare, iar împrejurarea cã rectorul urmeazã a fi confirmat prin ordin nu este de naturã a crea o stare discriminatorie pentru universitãţile particulare faţã de cele de stat şi nici nu aduce atingere principiului constituţional al garantãrii proprietãţii. Confirmarea rectorului prin ordin al ministrului are ca scop acordarea unei garanţii suplimentare în ceea ce priveşte legalitatea procesului de învãţãmânt.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã autonomia universitarã a fost definitã chiar de legiuitor, în virtutea competenţei sale atribuite prin Constituţie. Prin urmare, nu se poate primi susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate ar contraveni principiului constituţional al garantãrii autonomiei universitare, întrucât aceste dispoziţii vizeazã realizarea acestui principiu, în condiţiile legii, şi nu conţin norme contrare, ci, dimpotrivã, dau expresie acestuia, astfel cum a fost definit. De asemenea, aratã cã prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate nu sunt incidente în cauzã, deoarece textele de lege criticate nu conţin dispoziţii de naturã sã afecteze dreptul de proprietate sau patrimoniul universitãţilor particulare.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 74 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 şi ale <>art. 93 alin. (2) din Legea învãţãmântului sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã textele de lege care stabilesc cã rectorul ales de senatul universitar se confirmã prin ordin al ministrului sunt în concordanţã cu regula constituţionalã potrivit cãreia "învãţãmântul de toate gradele se desfãşoarã în unitãţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii" şi nu aduc atingere principiului autonomiei universitare. Aşadar, legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili procedura de alegere şi de confirmare a rectorului unei instituţii de învãţãmânt superior, fie cã este publicã sau privatã. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 din Constituţie, aratã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 74 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, dispoziţii potrivit cãrora "Funcţiile de conducere din instituţia de învãţãmânt superior, cu excepţia rectorului, se confirmã de senatul universitar. Rectorul, ales de senatul universitar, se confirmã prin ordin al ministrului învãţãmântului. În caz de neconfirmare, se aplicã în mod corespunzãtor prevederile alin.(3) din prezentul articol".
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile <>art. 93 alin. (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, aşa cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din <>Legea nr. 2/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 11 ianuarie 2008, având în prezent urmãtoarea redactare: "Organele alese, cu excepţia rectorului, se confirmã de cãtre senatul universitar. Rectorul se alege de cãtre senat şi se confirmã prin ordin al ministrului educaţiei, cercetãrii şi tineretului. O persoanã nu poate ocupa funcţia de decan sau de rector mai mult de douã mandate succesive complete. Rectorul poate fi revocat din funcţie de cãtre senatul universitar prin aceeaşi procedurã folositã la numire."
Autorul excepţiei considerã cã acest texte de lege sunt contrare <>art. 32 alin. (5) şi (6) şi <>art. 44 din Constituţie referitoare la autonomia universitarã, respectiv la proprietatea privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aspectele invocate de autorul excepţiei au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, prin <>Decizia nr. 72 din 18 iulie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 31 iulie 1995, şi <>Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 21 februarie 2005, Curtea a reţinut cã o confirmare a numirii rectorului prin ordinul ministrului educaţiei, cercetãrii şi tineretului este necesarã nu doar pentru verificarea respectãrii procedurilor democratice de alegere, instituite prin <>art. 93 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 , dar şi pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor pentru alegere. De asemenea, a fost respinsã critica potrivit cãreia prevederile <>art. 93 alin. (2) din legea amintitã ar fi contrare principiului autonomiei universitare, "întrucât autonomia universitarã a fost definitã chiar de legiuitor, în virtutea competenţei sale atribuite prin <>Constituţi e". În acest sens, trebuie observat cã <>art. 93 din Legea nr. 84/1995 face parte din secţiunea a 7-a a legii, prin care este reglementatã "Autonomia universitarã".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã însã cã prin completãrile ce au fost aduse <>Legii nr. 84/1995 , în sensul introducerii <>art. 116^1-116^4 prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 480/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 22 decembrie 2006, se dã un nou conţinut conceptului de autonomie universitarã pentru universitãţile particulare, punându-se accent pe proprietatea privatã ca fundament al acestora. Aceste susţineri nu sunt însã în mãsurã sã schimbe soluţia reţinutã de Curte prin deciziile mai sus amintite, din moment ce legiuitorul a înţeles ca, în ciuda completãrilor aduse Legii învãţãmântului cu privire la conţinutul conceptului de autonomie universitarã pentru instituţiile de învãţãmânt superior particulare, sã pãstreze condiţiile referitoare la confirmarea numirii rectorului de cãtre ministrul învãţãmântului, indiferent dacã este vorba de învãţãmânt de stat sau particular.
În sfârşit, Curtea reţine cã toate aceste argumente sunt valabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 74 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 , întrucât acestea nu fac decât sã preia reglementarea <>art. 93 alin. (2) din Legea nr. 84/1995 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale <>art. 93 alin. (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , excepţie ridicatã de Nicolae Niculescu în Dosarul nr. 17.409/245/2007 al Tribunalului Harghita - Secţia civilã şi Dosarul nr. 17.410/245/2007 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

-------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice