Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 730 din 24 iunie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 248^1 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 262 pct. 1 lit. a) si b) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 25 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Truţescu în Dosarul nr. 4.359/4/2006 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã personal partea Radu Rãdoi şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Partea Radu Rãdoi pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ca întemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.359/4/2006, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Truţescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, ale art. 1 alin. (3) care garanteazã drepturile şi libertãţile cetãţenilor, ale art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi la stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în condiţiile legii, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 124-134.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile din Codul penal criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu sunt prevãzute criterii care sã distingã univoc când o persoanã juridicã de drept privat ori comercial este sau nu de interes public, lãsând la aprecierea discriminatorie a procurorului sau a judecãtorului acest proces. Astfel, pentru autoritãţile şi instituţiile publice, organul de cercetare penalã, procurorul şi judecãtorul pot decide dacã acestea se încadreazã în unitãţile prevãzute de art. 145 din Codul penal, pe baza actului de înfiinţare ori pe baza actului normativ care reglementeazã activitatea de organizare şi funcţionare a acestora. Or, în lipsa unei consacrãri legale care sã permitã procurorului o astfel de calificare se încalcã principiul legalitãţii, aprecierea analiticã a acestuia fiind subiectivã şi arbitrarã, de naturã sã contravinã principiilor legalitãţii şi imparţialitãţii.
De asemenea, textele din Codul penal contravin şi dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie. Dreptul la apãrare nu trebuie interpretat numai în sens formal, ci şi material, substanţial, sens în care legea trebuie sã creeze posibilitatea şi garanţia persoanei fizice, angajatului ori cetãţeanului de a contesta calificarea pe care o dã judecãtorul, procurorul sau organul de cercetare penalã unei persoane juridice - dacã este sau nu de interes public. Or, atât Codul penal, cât şi Codul de procedurã penalã nu asigurã învinuitului sau inculpatului o astfel de garanţie, ceea ce contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedurã penalã referitoare la Rezolvarea cauzelor, autorul excepţiei susţine cã, în pofida prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 53 şi art. 124-134, dau dreptul procurorului atât de a efectua urmãrirea penalã, dar şi instrucţia penalã. De asemenea, se aratã cã procurorul nu poate fi considerat a fi un organ judiciar imparţial, ceea ce afecteazã şi principiul legalitãţii procesului penal şi al prezumţiei de nevinovãţie, deoarece textul criticat considerã persoana împotriva cãreia este îndreptatã urmãrirea penalã deja responsabilã de sãvârşirea faptei, deci vinovatã.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile din Codul penal sunt norme de drept substanţial care nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, în cursul procesului penal inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale pe care le implicã procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu.
În ceea ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedurã penalã, Avocatul Poporului aratã cã, în mãsura în care partea interesatã considerã cã procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arãta judecãtorului în ce constã nelegalitatea comisã, cât şi, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, pe aceea de a formula plângere potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
De asemenea, prerogativele încredinţate procurorului de cãtre legiuitor, privind administrarea şi aprecierea probelor în cursul urmãririi penale, reprezintã o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constituţie. În calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societãţii şi de apãrãtor al ordinii de drept, al drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmãrire penalã sã caute, sã administreze şi sã aprecieze probele care servesc la constatarea existenţei ori inexistenţei infracţiunii, la identificarea persoanei care a sãvârşit-o şi la cunoaşterea tuturor împrejurãrilor pentru justa soluţionare a cauzei.
Celelalte prevederi constituţionale invocate în cauzã nu sunt afectate în niciun de fel de dispoziţiile legale criticate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 din Codul penal cu denumirea marginalã Abuzul în serviciu contra intereselor publice, art. 248^1 din Codul penal cu denumirea marginalã Abuzul în serviciu în forma calificatã şi art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Rezolvarea cauzelor, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 248 din Codul penal: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţã, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o tulburare însemnatã bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unitãţi din cele la care se referã art. 145 sau o pagubã patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";
- Art. 248^1 din Codul penal: "Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã: "Dacã procurorul constatã cã au fost respectate dispoziţiile legale care garanteazã aflarea adevãrului, cã urmãrirea penalã este completã, existând probele necesare şi legal administrate, procedeazã, dupã caz, astfel:
1. când din materialul de urmãrire penalã rezultã cã fapta existã, cã a fost sãvârşitã de învinuit sau inculpat şi cã acesta rãspunde penal:
a) dacã acţiunea penalã nu a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penalã şi dispune trimiterea în judecatã;
b) dacã acţiunea penalã a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecatã;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 299 din 29 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal şi prin Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, şi <>Decizia nr. 275 din 24 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 din Codul de procedurã penalã, respectiv art. 262 pct. 1 şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Truţescu în Dosarul nr. 4.359/4/2006 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
