Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 73 din 8 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 202 din 10 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1.977/2004 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 696 D/2004, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Dumitru Amişculesei în Dosarul nr. 713/2004 al Judecãtoriei Botoşani.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 696 D/2004 la Dosarul nr. 543 D/2004, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciazã cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 20 septembrie 2004 şi 19 octombrie 2004, pronunţate în dosarele nr. 1.977/2004 şi nr. 713/2004, Tribunalul Sibiu - Secţia penalã şi Judecãtoria Botoşani au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Sibiu şi de Dumitru Amişculesei în dosarele menţionate. Totodatã, Tribunalul Sibiu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Sibiu în acelaşi dosar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind liberul acces la justiţie şi înfãptuirea justiţiei, întrucât "îl obligã pe judecãtor sã-şi exprime anterior pãrerea cu privire la soluţia ce ar putea fi datã în cauzã", prin aceea cã în încheierea de admitere a plângerii, pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, judecãtorul îşi exprimã "obligatoriu" opinia, astfel încât la urmãtorul termen acesta va pronunţa, cel mai probabil, o soluţie de condamnare. Se apreciazã cã, în condiţiile arãtate, "nu se poate susţine cã acest magistrat este imparţial când va pronunţa sentinţa, ori cã o astfel de judecatã este echitabilã aşa cum pretind dispoziţiile constituţionale".
Totodatã, se aratã cã, potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, "parchetul este partea care trebuie sã susţinã acţiunea penalã", instanţa de judecatã neputându-se substitui parchetului, titular al acţiunii penale, "pentru cã instanţa trebuie sã fie imparţialã, un factor de echilibru necesar pentru respectarea drepturilor atât ale societãţii reprezentate prin procuror, cât şi ale inculpatului".
Tribunalul Sibiu - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate constituie, de fapt, o garanţie a accesului pãrţilor la un proces echitabil, iar eventuala stare de incompatibilitate în care se aflã judecãtorul învestit cu judecarea, în fond, a cauzei, dupã ce anterior s-a pronunţat printr-o încheiere în sensul admiterii plângerii şi desfiinţãrii rezoluţiei sau ordonanţei atacate, nu ar putea aduce atingere caracterului echitabil şi imparţial al actului de justiţie.
Judecãtoria Botoşani considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã instituie o nouã modalitate de sesizare a instanţei, care nu aduce atingere drepturilor pãrţilor în proces. Astfel, nici inculpatul, nici partea vãtãmatã nu sunt lipsite de drepturile procesuale, iar instanţa, prin admiterea plângerii, nu exercitã o activitate de susţinere a acuzãrii, ci procedeazã la o nouã analizã a probelor administrate de procuror, probe ce pot fi completate potrivit dispoziţiilor procedurale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestei opinii se aratã cã exercitarea în condiţii diferite a cãilor de atac împotriva hotãrârii instanţei de judecatã prin care se soluţioneazã plângerea potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã se face în temeiul competenţei exclusive a legiuitorului de a institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite. Totodatã se aratã cã prevederile criticate nu aduc atingere dreptului constituţional al cetãţenilor de a beneficia de un proces echitabil, apreciindu-se cã, prin posibilitatea de a ataca cu apel sau cu recurs încheierea pronunţatã de instanţã, de admitere a plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, se asigurã deplina respectare a prevederilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), întrucât prin stabilirea competenţei instanţei de judecatã, care a admis plângerea şi a desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecatã, de a reţine cauza spre judecare când la dosar sunt probe suficiente pentru judecarea acesteia, nu se aduce atingere dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. În aceastã situaţie, în cadrul judecãrii plângerii, instanţa de judecatã urmeazã sã examineze legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, pe care s-a întemeiat şi soluţia datã de procuror, dar şi pe baza eventualelor noi probe administrate, aplicându-se toate celelalte reguli referitoare la judecata în primã instanţã.
Se aratã totodatã cã stabilirea de cãtre legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a instanţei de judecatã competente sã reţinã cauza spre judecare, chiar dacã aceastã instanţã a admis plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã, nu aduce atingere art. 124 alin. (2) din Constituţie.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Curtea observã cã, deşi a fost sesizatã de Tribunalul Sibiu - Secţia penalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, în realitate, aşa cum rezultã din motivarea excepţiei, obiectul acesteia îl constituie numai art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, identic cu cel al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 713/2004 al Judecãtoriei Botoşani.
În consecinţã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul conţinut:
- Art. 278^1 alin. 8: "Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor."
Textele constituţionale pretins încãlcate de aceste dispoziţii legale au urmãtorul conţinut:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi."
Se susţine, în esenţã, cã prevederile criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi imparţialitãţii justiţiei, câtã vreme instanţa învestitã cu plângerea întemeiatã pe dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, admiţând aceastã plângere, se substituie procurorului (care este ţinut de soluţia de netrimitere în judecatã pronunţatã), iar pe de altã parte, îşi exprimã anterior pãrerea cu privire la hotãrârea ce ar putea fi datã în cauzã. În acest sens se apreciazã cã în încheierea de admitere, pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c), judecãtorul îşi exprimã "obligatoriu" pãrerea, astfel încât la urmãtorul termen urmeazã sã pronunţe, cel mai probabil, o soluţie de condamnare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã sã fie respinsã.
Curtea reţine cã instanţa de judecatã, pronunţându-se asupra plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, nu judecã însãşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale şi a eventualelor probe scrise înfãţişate instanţei de pãrţile în proces. În limitele obiectului acestei categorii de cauze, pãrţile care se plâng împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecatã au posibilitatea sã demonstreze atât caracterul incomplet al urmãririi penale, cât şi aprecierea eronatã a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisã de procuror.
Aşadar, prin încheierea pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, de admitere a plângerii, cu desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate şi reţinerea cauzei spre judecare, instanţa nu dezleagã fondul pricinii, ci apreciazã numai cu privire la legalitatea actului atacat. Soluţionarea fondului cauzei constituie o etapã procesualã distinctã, guvernatã de regulile procedurale aplicabile judecãrii în primã instanţã şi în cãile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stipuleazã în mod expres cã se aplicã "în mod corespunzãtor". În sensul celor arãtate, prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã asigurã posibilitatea pãrţilor de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac stabilite de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil, în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi cu reglementãrile internaţionale în materie, aşadar implicit şi cu art. 20 din Constituţie, invocat, de asemenea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru motivele învederate nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare, prin textele criticate, a prevederilor constituţionale care consacrã imparţialitatea justiţiei. Astfel, dupã învestirea instanţei în condiţiile prevãzute de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, acţiunea penalã se exercitã tot de cãtre procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauzã, poate sã cearã condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal, neputându-se susţine, aşadar, cã prin admiterea plângerii reglementatã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã se realizeazã o "substituire" a Ministerului Public de cãtre instanţa de judecatã, în contradicţie cu principiul imparţialitãţii justiţiei.
Totodatã, faptul cã judecãtorul învestit cu soluţionarea plângerii întemeiatã pe dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã pronunţã o încheiere prin care admite plângerea şi desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã nu constituie, în sine, o prezumţie a lipsei imparţialitãţii acestuia la soluţionarea fondului cauzei, atunci când o reţine spre judecare, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã. Aceasta întrucât, aşa cum s-a arãtat, judecata finalizatã prin pronunţarea încheierii de admitere a plângerii are alt obiect decât judecata fondului cauzei.
De altfel, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi în cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor şi în ipoteza soluţionãrii cauzei dupã admiterea plângerii şi desfiinţarea actului atacat, judecãtorul are posibilitatea sã-şi manifeste rolul activ şi sã efectueze o cercetare judecãtoreascã eficientã în vederea aflãrii adevãrului, nefiind afectate în nici un fel garanţiile de independenţã şi imparţialitate a justiţiei consacrate de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã. Altfel spus, nu este obligatoriu ca instanţa de judecatã, reţinând cauza spre rejudecare, sã pronunţe în toate cazurile o hotãrâre de condamnare a inculpatului, ci, ţinând seama de normele şi principiile care guverneazã funcţionarea puterii judecãtoreşti, inclusiv de principiile independenţei şi imparţialitãţii judecãtorilor, aceasta sã pronunţe soluţia care se impune conform legii.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1.977/2004 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã şi de Dumitru Amişculesei în Dosarul nr. 713/2004 al Judecãtoriei Botoşani.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
