Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Cristina Nicoara - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 194 din Codul penal, excepţie ridicatã de Mircea Nicolae Harapu în Dosarul nr. 19.521/2000 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei de neconstituţionalitate, reprezentat prin avocat Stelian Capatana, în baza delegaţiei depuse la dosar, constatandu-se lipsa ZWIRL COM INC, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul partii prezente solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate pentru argumentele expuse în scris în motivarea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã ca dispoziţiile art. 194 din Codul penal nu contravin, asa cum susţine autorul ei, prevederilor art. 16 şi 24 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 octombrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 19.521/2000, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 din Codul penal, excepţie ridicatã de Mircea Nicolae Harapu într-o cauza penalã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile de lege criticate extind în mod nejustificat sfera lor de aplicare şi creeazã inegalitate în drepturi între cetãţeni prin modul în care aceştia sunt trataţi de cãtre instanţele judecãtoreşti, incalcandu-se astfel prevederile constituţionale ale art. 24, referitoare la dreptul la apãrare, şi ale art. 16, privind egalitatea în drepturi.
Judecãtoria Timişoara, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca textul de lege criticat nu stabileşte privilegii sau discriminãri, astfel ca nu este încãlcat principiul egalitãţii în drepturi prevãzut la art. 16 din Constituţie. Se precizeazã ca nu sunt incalcate nici prevederile constituţionale ale art. 24 privitoare la dreptul la apãrare, întrucât persoana implicata în sãvârşirea infracţiunii se poate folosi de toate mijloacele prevãzute de lege pentru exercitarea acestui drept.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile art. 194 din Codul penal sunt constituţionale, întrucât textul de lege criticat de autorul exceptiei prevede ca atât subiectul activ, cat şi subiectul pasiv al infracţiunii de santaj poate fi orice persoana. Asa fiind, art. 194 din Codul penal nu vine în contradictie nici cu prevederile art. 16 şi nici cu prevederile art. 24 din Constituţie.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, în esenta, se arata ca laopinia autorului exceptiei nu poate fi acceptatã, fiind nefundamentata, iar invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 24 din Constituţie este forţatã, aceste texte neavând o legatura directa cu motivarea exceptiei".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 194 din Codul penal, potrivit cãrora: loConstrangerea unei persoane, prin violenta sau ameninţare, sa dea, sa facã, sa nu facã sau sa sufere ceva, dacã fapta este comisã spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când constrângerea consta în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţãtoare pentru persoana ameninţatã, pentru soţul acesteia sau pentru o ruda apropiatã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, de altfel confuz formulatã, textul de lege criticat este redactat în mod defectuos şi prin aceasta permite instanţei de judecata sa aplice dispoziţiile art. 194 din Codul penal unor persoane care nu pot avea calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de santaj, incalcandu-se, astfel, art. 16 alin. (1) şi art. 24 din Constituţie, care prevãd:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã.
Art. 194 din Codul penal, cuprins în cap. II "Infracţiuni contra libertãţii persoanei", reglementeazã infracţiunea de santaj, ce consta în atingerea adusã, în principal, libertãţii psihice a persoanei, prin constrângerea exercitatã de cãtre infractor asupra acesteia, în scopul dobândirii în mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul. Textul de lege nu cere ca subiectii infracţiunii de santaj sa aibã anumite calitãţi speciale şi nu prevede criterii particulare de identificare a victimelor, ci, potrivit art. 194 din Codul penal, subiect pasiv al infracţiunii de santaj poate fi orice persoana fata de care se exercita acţiunea de constrângere, prin violenta sau ameninţare, pentru ca aceasta sa dea, sa facã, sa nu facã sau sa sufere ceva.
Asa fiind, Curtea nu poate retine critica de neconstituţionalitate formulatã şi constata ca nu sunt incalcate prevederile art. 16 şi 24 din Constituţie.
De altfel, în realitate critica de neconstituţionalitate priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 194 din Codul penal care, în opinia autorului exceptiei, este redactat în mod defectuos şi prin aceasta permite instanţei de judecata sa îl aplice unor persoane care nu pot avea calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de santaj. Or, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale, aceasta nu este competenta sa se pronunţe în legatura cu aspectele privind aplicarea legii, ele urmând sa fie soluţionate de cãtre instanta de judecata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 194 din Codul penal, excepţie ridicatã de Mircea Nicolae Harapu în Dosarul nr. 19.521/2000 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
