Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 73 din 26 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 25 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Onedil" - S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 5.250/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 474C/2003, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lactoval" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 14/F/2003 al Tribunalului Suceava Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere conţinutul similar al excepţiilor ridicate. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 474C/2003 la Dosarul nr. 445C/2003, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 202/2000 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.250/2003 şi prin Încheierea din 30 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 14/F/2003, Tribunalul Bacãu Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi, respectiv, Tribunalul Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, respectiv a art. 29 alin. (1) din aceeaşi lege. Excepţiile au fost ridicate de Societatea Comercialã "Onedil" - S.A. din Oneşti şi, respectiv, de Societatea Comercialã "Lactoval" - S.R.L. din Suceava în cadrul unor cauze comerciale având ca obiect cererile de deschidere a procedurii falimentului acestora.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) teza întâi, art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, întrucât creeazã un regim preferenţial unor categorii de creditori în detrimentul altora şi, evident, "cu încãlcarea drepturilor debitorului". Procedura specialã de executare silitã, prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 , încalcã dreptul de proprietate al debitorului, în special dreptul de dispoziţie. Considerã cã prin restrângerea exerciţiului dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea şi de a-şi administra bunurile "sunt afectate implicit şi principiile constituţionale ale libertãţii comerţului şi inviolabilitãţii proprietãţii, operând o indisponibilizare abuzivã a bunurilor, care afecteazã în esenţã dreptul de proprietate al debitorului". De asemenea, se aratã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 încalcã dreptul de proprietate al debitorului, deoarece orice creditor care are o creanţã certã, lichidã şi exigibilã, are posibilitatea de a trece peste voinţa debitorului de a utiliza propriul patrimoniu dupã cum considerã de cuviinţã. Prin omiterea unor situaţii de forţã majorã ce au determinat pieirea bunului sau imposibilitatea utilizãrii conform scopului şi care ar fi condus la exonerarea obligaţiei de platã a debitorului, textul de lege criticat nu asigurã garantarea dreptului de proprietate şi nesocoteşte obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, creând posibilitatea introducerii fãrã restricţii a unor cereri de lichidare a comercianţilor, cu consecinţa eliminãrii acestora din viaţa economicã.
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ (judecãtorul-sindic) apreciazã cã dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale. Valorificarea bunurilor din patrimoniul debitorului, în faza de lichidare, se face în baza unor dispoziţii legale, iar nu la întâmplare, aceastã formã de executare silitã înscriindu-se în sfera limitãrilor şi restricţiilor prevãzute de lege cu privire la exerciţiul dreptului de proprietate.
Tribunalul Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ (judecãtorul-sindic) apreciazã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 trebuie coroborate cu prevederile introductive ale <>Legii nr. 64/1995 , care consfinţesc condiţiile necesare privitoare la debitor pentru a putea fi deschisã procedura prevãzutã de acest act normativ. Se apreciazã cã este necesar ca persoana sã se afle în "insolvenţã", stare ce nu trebuie confundatã cu simplul refuz al unor plãţi, în baza unor excepţii pe care debitoarea le socoteşte, cu bunã-credinţã, întemeiate [<>art. 29 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 ]. Astfel, debitoarea are posibilitatea contestãrii atât a pretinsei stãri de insolvenţã invocate de creditor, cât şi posibilitatea invocãrii excepţiilor pe care se întemeiazã neexecutarea obligaţiei de platã. În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor referitoare la libertatea comerţului, se apreciazã cã <>Legea nr. 64/1995 , în ansamblul sãu, are ca scop asanarea relaţiilor de afaceri şi pãstrarea în acest mediu doar a comercianţilor care dovedesc adaptarea la economia de piaţã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu este întemeiatã, prevederile constituţionale invocate nefiind încãlcate. Aratã, în acest sens, cã procedura reglementatã de <>Legea nr. 64/1995 "reprezintã un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunãvoie obligaţiile de platã, procedurã care înceteazã în cazul în care creanţele au fost acoperite în totalitate". Executarea silitã a bunurilor debitorului se înscrie în sfera limitãrilor şi restricţiilor prevãzute de lege cu privire la exerciţiul dreptului de proprietate, acest drept consacrat de art. 44 şi 136 din Constituţia republicatã nefiind atins în esenţa sa. Totodatã aratã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 trebuie coroborate cu prevederile <>art. 2 din Legea nr. 64/1995 , care consfinţesc condiţiile necesare privitoare la debitor pentru a putea fi deschisã procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului. Introducerea cererii de deschidere a procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 nu determinã în mod automat restrângerea exerciţiului unor drepturi ale debitorului sau executarea silitã a debitorului, ci este începutul unei proceduri de reorganizare judiciarã administratã de judecãtorulsindic, prin care dreptul de proprietate al debitorului nu este afectat în nici un fel. De asemenea, aratã cã dispoziţiile constituţionale referitoare la libertatea comerţului nu sunt încãlcate, deoarece scopul <>Legii nr. 64/1995 este tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plãţi, precum şi pãstrarea în cadrul mediului de afaceri doar a comercianţilor care dovedesc adaptarea la economia de piaţã. Prin instituirea textului de lege criticat se realizeazã respectarea întocmai a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de protecţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispoziţii care au fost modificate prin <>art. I pct. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002), aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 82/2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003), dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 29: "(1) Orice creditor care are o creanţã certã, lichidã şi exigibilã poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanţa izvorãşte din raporturi de muncã sau raporturi obligaţionale civile, creanţa trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanţa trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive.
(2) Simplul refuz al unor plãţi, în baza unor excepţii pe care debitorul le socoteşte, cu bunã-credinţã, întemeiate, nu constituie o dovadã a stãrii de insolvenţã.
(3) Camerele de comerţ şi industrie teritoriale şi asociaţiile cooperatiste teritoriale, respectiv naţionalã, vor putea introduce cerere împotriva debitorului care, potrivit datelor de care acestea dispun, se aflã într-o situaţie notorie de insolvenţã."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (6), dispoziţii care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. a), respectiv art. 136 alin. (5), având urmãtorul conţinut:
- Art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fac parte din cap. III "Procedura", secţiunea 1 "Cererile introductive", subsecţiunea 2 "Cererile creditorilor ori ale camerelor de comerţ şi industrie teritoriale" şi prevãd condiţiile în care un creditor poate introduce la tribunalul în a cãrui razã teritorialã îşi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului unui debitor persoanã juridicã.
Scopul <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului este, potrivit art. 2 din aceeaşi lege, republicatã, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plãţi, fie prin reorganizarea întreprinderii şi activitãţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pânã la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului reglementatã de <>Legea nr. 64/1995 este una specialã, prin care nu se urmãreşte, ca în dreptul comun, stabilirea existenţei unui drept de creanţã şi a obligaţiei corelative de platã, ci executarea unor creanţe certe, lichide şi exigibile faţã de un debitor care nu numai cã nu-şi îndeplineşte de bunã voie obligaţia de platã, ci se aflã, timp de cel puţin 30 de zile, în încetare de platã, deci în stare de insolvenţã.
Astfel, Curtea reţine cã dreptul formulãrii cererii introductive pentru declanşarea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului a fost condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanţã şi în orice valoare nesemnificativã. Ca atare, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, numai creditorii care îndeplinesc toate condiţiile prevãzute de dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, pot formula în faţa instanţei de judecatã o cerere de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului unui debitor care, de asemenea, se încadreazã în condiţiile prevãzute de aceleaşi dispoziţii legale. Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului, creditorul trebuie sã aibã o creanţã certã, lichidã şi exigibilã, în cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive, iar debitorul trebuie sã fi încetat plãţile timp de cel puţin 30 de zile.
Totodatã, Curtea reţine cã procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de platã de bunãvoie, iar dreptul de proprietate şi prerogativele sale, în special dreptul de dispoziţie, trebuie exercitate în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.
Având în vedere acestea, Curtea constatã cã dreptul de proprietate privatã, prevãzut de art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi de art. 136 alin. (5), nu este încãlcat prin dispoziţiile legale criticate.
Cu privire la pretinsa încãlcare a art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţia republicatã, Curtea constatã cã şi aceastã susţinere este nefondatã, întrucât scopul <>Legii nr. 64/1995 fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plãţi, prin dispoziţiile criticate se realizeazã respectarea întocmai a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Ţinând cont de toate aceste considerente, nu se poate susţine o încãlcare a prevederilor art. 53 din Constituţia republicatã, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate reprezintã norme de procedurã, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţia republicatã, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", legiuitorul fiind în drept sã stabileascã o procedurã specialã, derogatorie de la dreptul comun, în considerarea unor situaţii speciale.
Referitor la conţinutul actual al dispoziţiilor legale criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 341 din 5 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003, statuând cã acestea sunt constituţionale. Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Onedil" - S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 5.250/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi de Societatea Comercialã "Lactoval" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 14/F/2003 al Tribunalului Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
