Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 728 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 8 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electroconstrucţia Elco" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 9.593/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.593/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Electroconstrucţia Elco" - S.A. din Timişoara.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat, care prevede interdicţia cu caracter temporar de concediere a salariaţilor pe durata incapacitãţii temporare de muncã, încalcã dispoziţiile art. 16, 20, 21, 22, 53 şi 129 din Constituţie. În acest sens, aratã cã se creeazã un regim discriminatoriu pentru salariaţi, dând astfel posibilitatea sãvârşirii unor abuzuri din partea acestora în raport cu angajatorul, prin faptul cã i se limiteazã dreptul de a dispune mãsura desfacerii contractului de muncã pe motive disciplinare. De asemenea, considerã cã se încalcã dreptul la un proces echitabil prin faptul cã un salariat vinovat de sãvârşirea abaterilor disciplinare care va obţine cu rea-credinţã un certificat medical nu mai trebuie sã dovedeascã faptul cã decizia de concediere este temeinicã sau netemeinicã, invocând direct nulitatea potrivit textului de lege menţionat. Astfel, judecãtorul nu va mai aprecia asupra fondului problemei deduse judecãţii şi va dispune, prin ignorarea fondului pricinii, asupra altor aspecte de formã.
Tribunalul Timiş - Secţia civilã aratã cã motivarea excepţiei de neconstituţionalitate este evazivã şi neconvingãtoare şi cã oricum textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei, dat fiind cã interdicţia de concediere criticatã are doar un caracter temporar.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã situaţia diferitã în care se aflã cele douã pãrţi ale contractului de muncã justificã un tratament juridic diferit. De asemenea, considerã cã nu este încãlcat accesul liber la justiţie. Astfel, aratã cã decizia de concediere reprezintã un act unilateral, manifestarea de voinţã a angajatorului, care nu trebuie sã se adreseze justiţiei ori altor organe pentru a solicita încetarea raporturilor juridice de muncã cu un anumit salariat. În schimb, salariatul are tot interesul sã conteste în justiţie mãsura de concediere, dacã o considerã ca fiind luatã fãrã motive legale şi de fapt întemeiate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 60 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.
Curtea constatã însã cã autorul excepţiei criticã, în realitate, doar prevederile art. 60 alin. (1) lit. a), prin care se prevede:
"(1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusã:
a) pe durata incapacitãţii temporare de muncã, stabilitã prin certificat medical conform legii;".
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat încalcã urmãtoarele dispoziţii din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 129 referitor la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã raporturile de muncã nasc drepturi şi obligaţii specifice fiecãreia dintre pãrţile acestuia. Între cele douã pãrţi ale contractului de muncã existã o relaţie de subordonare, caracterizatã prin prestarea muncii de cãtre salariat sub autoritatea angajatorului. În acelaşi timp însã legiuitorul a urmãrit protejarea drepturilor salariatului printr-o serie de mãsuri şi interdicţii ale exercitãrii drepturilor angajatorului. Între aceste interdicţii se aflã şi cea privind concedierea salariatului atât timp cât acesta se aflã în imposibilitatea de a desfãşura munca, ca urmare a stãrii sale de sãnãtate. În acest fel, salariatul este asigurat cã are dreptul de a-şi îngriji sãnãtatea, fãrã ca aceasta sã atragã consecinţe negative asupra raporturilor sale de muncã.
Acest fapt nu poate fi considerat ca fiind contrar prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea anumitor drepturi ale angajatorului este justificatã de necesitatea protejãrii drepturilor altei categorii de persoane, respectiv salariaţii.
De asemenea, Curtea reţine cã drepturile şi obligaţiile specifice ale celor douã pãrţi ale contractului de muncã le plaseazã pe acestea în situaţii distincte, care justificã un tratament juridic diferenţiat.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dreptului la un proces echitabil, Curtea constatã cã autorul excepţiei are în vedere situaţia în care salariatul ar fi obţinut în mod fraudulos certificatul medical şi imposibilitatea angajatorului de a proba acest fapt. Or, aceastã criticã se referã, în realitate, la o omisiune legislativã, la faptul cã legea nu prevede modalitatea în care angajatorul poate sã conteste veridicitatea celor înscrise în certificatul medical.
Curtea constatã însã cã, ulterior sesizãrii sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, au fost completate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 26 aprilie 2010, reglementându-se posibilitatea verificãrii veridicitãţii celor constatate prin certificatul care acordã concediul medical. Astfel, <>art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 prevede cã "Pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurãri sociale de sãnãtate, persoanele prevãzute la art. 1 trebuie sã îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sã îndeplineascã stagiul minim de cotizare prevãzut de prezenta ordonanţã de urgenţã;
b) sã prezinte adeverinţa de la plãtitorul de indemnizaţii din care sã reiasã numãrul de zile de concediu de incapacitate temporarã de muncã avute în ultimele 12 luni, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A;
c) sã fie prezente la domiciliu sau la adresa indicatã, dupã caz, în intervalul de timp şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã, în vederea exercitãrii verificãrii de cãtre reprezentanţii plãtitorilor de indemnizaţii de asigurãri sociale de sãnãtate."
În atari condiţii, acest aspect al criticii de neconstituţionalitate a rãmas fãrã obiect.
În sfârşit, în ceea ce priveşte conformitatea textului de lege criticat cu art. 22, 20 şi 129 din Constituţie, Curtea constatã cã autorul excepţiei nu motiveazã în ce fel se contravine acestor texte constituţionale. Oricum, având în vedere conţinutul acestora, Curtea apreciazã cã nu sunt incidente în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electroconstrucţia Elco" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 9.593/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
