Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 725 din 24 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 979 din 7 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Katharina Marschi în Dosarul nr. 13.545/2005 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.921D/2006, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, invocatã de Anita Emilia Stoica în Dosarul nr. 22/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde reprezentanta autoarei excepţiei, avocat, cu delegaţie la dosar. Lipseşte cealaltã parte. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.921D/2006 şi nr. 1.380D/2006 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentanta autoarei excepţiei Anita Emilia Stoica nu se opune conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu aceastã mãsurã.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.921D/2006 la Dosarul nr. 1.380D/2006, care a fost primul înregistrat.
Reprezentanta autoarei excepţiei Anita Emilia Stoica susţine admiterea excepţiei, arãtând, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, deoarece instituie o discriminare între foştii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de cãtre stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care revendicã astfel de imobile în temeiul <>Legii nr. 10/2001 , şi foştii proprietari care revendicã imobile în temeiul <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 16 mai 2006 şi 27 aprilie 2006, pronunţate în dosarele nr. 13.545/2005 şi nr. 22/2006, Judecãtoria Timişoara şi Tribunalul Cluj - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Katharina Marschi în Dosarul nr. 13.545/2005 al Judecãtoriei Timişoara şi de Anita Emilia Stoica în Dosarul nr. 22/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat este retroactiv, fiind în contradicţie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în esenţã, legalizeazã retroactiv o mãsurã abuzivã de preluare a unor imobile de cãtre stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin faptul cã, la expirarea termenului prevãzut pentru trimiterea notificãrii, potrivit <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , imobilul nu mai poate fi revendicat de cãtre fostul proprietar. Se mai aratã cã prevederea legalã criticatã încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, deoarece instituie o discriminare, pe de o parte, între foştii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de cãtre stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi alte categorii de proprietari neposesori, care revendicã imobile de la stat sau de la persoane fizice, în condiţiile dreptului comun, iar pe de altã parte, discriminarea este creatã între foştii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv care au iniţiat procedurile de revendicare a imobilelor înainte de modificarea <>Legii nr. 10/2001 prin <>Legea nr. 247/2005 , şi foştii proprietari care revendicã astfel de imobile dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 247/2005 . De asemenea, se susţine cã, prin instituirea procedurii speciale de revendicare a unor categorii de imobile, este împiedicat accesul liber la justiţie, respectiv la revendicarea aceleiaşi categorii de imobile pe calea acţiunii în revendicare. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea fundamentalã, se aratã cã textul de lege criticat lipseşte de conţinut garanţia constituţionalã a dreptului de proprietate, prin lipsa posibilitãţii de a valorifica în justiţie dreptul garantat, iar dreptul de proprietate este ocrotit în mod inegal, în funcţie de titular.
În opinia autoarei excepţiei, efectul împlinirii termenului instituit de textul de lege criticat constã într-o adevãratã naţionalizare a bunului revendicat, contrarã dispoziţiilor art. 44 alin. (4) din Constituţie.
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Tribunalul Cluj - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cãrora: "(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 44 - Dreptul de proprietate privatã.
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizându-se excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã prevederile legale criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la art. 15, 16, 21 şi 44 din Legea fundamentalã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 octombrie 2006, Curtea a statuat cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), ce prevãd cã procedura de judecatã este stabilitã numai prin lege. S-a mai arãtat, în decizia menţionatã, cã prevederile legale criticate dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului, reglementatã prin art. 44 alin. (1) teza a doua, de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, iar în ceea ce priveşte invocarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, Curtea a statuat cã prevederile <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se aplicã în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeaşi situaţie juridicã, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nici aceste susţineri ale autorilor excepţiei nu pot fi reţinute.
Referitor la invocarea, în prezenta cauzã, a dispoziţiilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la protecţia proprietãţii, prin raportare la art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului din Legea fundamentalã, prin <>Decizia nr. 185 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, Curtea a statuat cã textul de lege criticat are în vedere tocmai celeritatea soluţionãrii procesului, satisfãcând astfel cerinţa soluţionãrii acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, s-a arãtat în decizia menţionatã, prevederile <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt în acord cu cele cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, având ca scop asigurarea stabilitãţii şi securitãţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Argumentele ce au stat la baza respingerii ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate sunt valabile şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi de naturã sã determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Curtea constatã cã invocarea, în prezenta cauzã, a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept şi art. 1 - Obligaţia de a respecta drepturile omului din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu are relevanţã în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Katharina Marschi în Dosarul nr. 13.545/2005 al Judecãtoriei Timişoara şi de Anita Emilia Stoica în Dosarul nr. 22/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
