Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 724 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) si (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 538 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor "<>art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", excepţie ridicatã de Dumitru Ionescu şi Ioana Ionescu în Dosarul nr. 2.165/269/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde personal Dumitru Ionescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţii prezente pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta susţine, în esenţã, cã termenul de un an, prevãzut de <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 pentru introducerea unei cereri în anulare a unui act administrativ individual, ar trebui circumstanţiat în funcţie de natura dreptului pretins a fi vãtãmat prin acel act. Astfel, în cazul vãtãmãrii unui drept de proprietate asupra unui bun imobiliar, cãruia îi corespunde un drept la acţiune imprescriptibil, acest termen de introducere a cererii în contencios administrativ ar trebuie sã fie la rândul sãu tot imprescriptibil, întrucât vãtãmarea pretinsã poate apãrea dupã o perioadã de timp mai mare de un an de la data comunicãrii actului respectiv sau a luãrii lui la cunoştinţã. Susţine, în acest sens, cã este încãlcat principiul egalitãţii în drepturi şi solicitã, în consecinţã, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, în principal, deoarece autorul excepţiei tinde, prin criticile formulate, la modificarea textului de lege criticat, ceea ce nu aparţine competenţei Curţii Constituţionale. În subsidiar, apreciazã cã prevederile <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu contravin normelor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.165/269/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ".
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Dumitru Ionescu şi Ioana Ionescu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsã ca tardiv introdusã o acţiune în anulare parţialã a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare şi al motivãrii scrise a autorilor excepţiei, se aratã cã dispoziţiile de lege criticate înfrâng principiul egalitãţii în drepturi, garantat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. În opinia acestora, pentru a se îndepãrta pretinsa neconstituţionalitate, <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , care reglementeazã termenul de introducere a acţiunii în anulare a unui act administrativ, "ar trebui sã prevadã ca în cazul litigiilor care privesc drepturi imprescriptibile şi termenul de atacare a actului administrativ sã fie imprescriptibil".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, deoarece acestea nu conţin norme prin care s-ar crea privilegii sau discriminãri, ci se aplicã unitar tuturor celor aflaţi în ipoteza prevãzutã de lege. Principiul egalitãţii presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justificã, chiar din punct de vedere constituţional, un tratament juridic diferit. Astfel, subiectul de drept al actului administrativ unilateral este într-o situaţie juridicã diferitã faţã de terţul vãtãmat într-un drept al sãu ori interes legitim, ceea ce explicã tratamentul juridic diferit aplicabil celor douã categorii de subiecte de drept.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare şi motivãrii autorilor, îl constituie dispoziţiile "<>art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate şi completate prin <>art. I pct. 16 şi 17 din Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. În realitate, obiectul excepţiei se rezumã doar la prevederile alin. (1) şi (2) ale <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 , deoarece numai aceste texte au constituit temeiul legal al respingerii ca tardiv introduse a acţiunii în anulare formulate de autorii excepţiei, iar critica de neconstituţionalitate vizeazã doar conţinutul juridic al acestora. Prin urmare, Curtea Constituţionalã va examina pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care au urmãtoarea redactare:
"(1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicãrii rãspunsului la plângerea prealabilã;
b) data comunicãrii refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirãrii termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirãrii termenului prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilã a cererii sau, dupã caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz."
Autorii excepţiei considerã cã textele de lege menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în realitate autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de soluţia juridicã prevãzutã de <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , în sensul cã termenul legal pentru introducerea cererilor privind anularea unui act administrativ individual ar trebui sã fie diferenţiat pe criteriul prescriptibilitãţii sau imprescriptibilitãţii dreptului pretins a fi vãtãmat.
Or, asemenea susţineri, care vizeazã, practic, modificarea unei soluţii legislative în sensul dorit de autorul excepţiei, nu pot avea caracterul unor veritabile critici de neconstituţionalitate. Totodatã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În consecinţã, Curtea urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Dumitru Ionescu şi Ioana Ionescu în Dosarul nr. 2.165/269/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
