Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 722 din 1 iunie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278, art. 278^1 si art. 10 lit. g) din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 722 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278, art. 278^1 si art. 10 lit. g) din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 465 din 7 iulie 2010

Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278, art. 278^1 şi art. 10 lit. g) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Daniel Olariu în Dosarul nr. 11.589/245/2008 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La dosar autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicitã admiterea acesteia.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca nefondatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã şi ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. g) din Codul de procedurã penalã, deoarece autorul nu evocã o veritabilã criticã de constituţionalitate, ci este nemulţumit de consecinţele practice ale textului.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 11.589/245/2008, Judecãtoria Iaşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278, art. 278^1 şi art. 10 lit. g) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Daniel Olariu în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale ale art. 10 lit. g) din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21, deoarece împiedicã exercitarea rolului activ al organelor de urmãrire penalã şi reprezintã o suprimare a accesului liber la justiţie, prin aceea cã persoana vãtãmatã nu poate apela la revizuirea hotãrârii.
Cât priveşte dispoziţiile art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei susţine cã acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, 61 şi 124, deoarece o persoanã care respectã dispoziţia art. 278^1 alin. 2 din acelaşi cod poate fi pusã în situaţia de a-i fi respinsã plângerea în situaţia în care prim-procurorul soluţioneazã cererea dupã trecerea termenului de 20 de zile şi deoarece art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã limiteazã cercetarea judecãtoreascã doar la actele şi lucrãrile dosarului şi la înscrisurile noi, împiedicând verificarea legalitãţii rezoluţiei pronunţate.
Totodatã, autorul relevã o seamã de nemulţumiri referitoare la situaţia în care plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecatã este soluţionatã nu de prim-procuror, ci de adjunctul acestuia, ori referitoare la situaţia în care plângerea formulatã în temeiul art. 278 din Codul de procedurã penalã este soluţionatã numai cu privire la unele persoane cercetate şi numai cu privire la unele dintre infracţiuni.
Judecãtoria Iaşi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 cu denumirea marginalã Plângerea contra actelor procurorului, art. 278^1 cu denumirea marginalã Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã şi art. 10 lit. g) cu denumirea marginalã Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Cât priveşte nemulţumirea referitoare la posibilitatea pãrţii interesate de a i se respinge plângerea formulatã în faţa instanţei de judecatã împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror ori la limitarea cercetãrii judecãtoreşti doar la actele şi lucrãrile dosarului ori la înscrisuri noi, Curtea aratã cã prin numeroase decizii a rãspuns unor astfel de nemulţumiri, statuând urmãtoarele:
Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 54 din 26 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, statuând cã "limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, realizatã prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, este justificatã având în vedere natura juridicã a acestei plângeri, care nu vizeazã judecarea propriu-zisã a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeazã un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate, sub aspectul legalitãţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionãrii plângerii, instanţa sã verifice pe baza lucrãrilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecatã atacate, dacã aceastã soluţie a fost sau nu dispusã cu respectarea dispoziţiilor legale. Aşa fiind, nu poate fi primitã critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul de acces liber la justiţie, plângerea reglementatã de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã fiind în sine o garanţie a realizãrii acestui drept.
De asemenea, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã nu încalcã dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementãrile internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecatã nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrãrile şi materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentãrii unor probe suplimentare faţã de cele deja administrate, respectiv «înscrisuri noi»."
De asemenea, prin <>Decizia nr. 524 din 11 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, statuând cã "art. 278^1 din Codul de procedurã penalã reprezintã un rãspuns la necesitatea consacrãrii legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecatã competente atunci când este nemulţumitã de soluţia datã plângerii sale contra actelor procurorului, aşadar o concretizare a dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de acces liber la justiţie. În vederea garantãrii dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, legiuitorul a prevãzut în mod expres, în cuprinsul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, dreptul persoanei vãtãmate de a formula plângere direct la instanţa de judecatã în cazul în care procurorul nu se conformeazã prevederilor art. 277 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora «procurorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice de îndatã persoanei care a fãcut plângerea modul în care a fost rezolvatã». Astfel, în conformitate cu art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, «în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevãzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului de 20 de zile». Aşa fiind, este neîntemeiatã critica potrivit cãreia eventuala nesoluţionare a plângerii de cãtre procuror sau soluţionarea cu întârziere a acesteia ar avea drept consecinţã împiedicarea accesului la justiţie, câtã vreme termenul de formulare a plângerii la instanţã curge, în ipotezele arãtate, de la data expirãrii termenului legal de soluţionare a acesteia de cãtre procuror."
De asemenea, prin <>Decizia nr. 1.212 din 24 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 octombrie 2009, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, statuând cã "prevederile legale criticate se aplicã fãrã privilegii ori discriminãri tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate şi nu sunt de naturã a afecta în vreun fel exerciţiul vreunui drept ori al unei libertãţi.
Curtea constatã cã accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror în faza de urmãrire penalã a procesului penal este asigurat, pãrţile având posibilitatea sã îşi apere drepturile şi interesele în cursul judecãţii prin mijloacele prevãzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã sunt menite tocmai sã asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecatã, iar pe de altã parte, în plângerea formulatã împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului nu se judecã însãşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror (şi nicidecum temeinicia şi legalitatea actelor prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat ori nu plângerea), pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale şi a eventualelor probe scrise, înfãţişate instanţei de pãrţile în proces.
În limitele obiectului acestor categorii de cauze, pãrţile, depunând un minim de diligenţã pentru prezervarea dreptului conferit de textul legal criticat, se pot plânge împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecatã, având, iatã, posibilitatea sã demonstreze atât caracterul incomplet al urmãririi penale, cât şi aprecierea eronatã a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisã de procuror."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, motivele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cât priveşte celelalte critici referitoare la art. 278 şi art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã nu pot fi primite, întrucât vizeazã modul de interpretare şi de aplicare a legii de cãtre persoanele abilitate a o face în cadrul soluţionãrii litigiului.
2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. g) din Codul de procedurã penalã, Curtea aratã cã, în esenţã, autorul excepţiei nu criticã acest articol pentru ceea ce conţine, ci pentru consecinţele posibile ce decurg din el, deoarece, prin împlinirea termenului de prescripţie al rãspunderii penale, fãptuitorul, care a fãcut afirmaţii neadevãrate într-o altã cauzã penalã, nu mai este cercetat. Prin urmare, autorul excepţiei nu se mai poate apãra împotriva unei declaraţii ce a fost validatã de organele de urmãrire penalã şi care, prin intervenţia unei cauze care împiedicã punerea în mişcare a acţiunii penale, nu mai poate fi înlãturatã.
Dupã cum se poate observa, prin invocarea acestei excepţii, autorul tinde la a solicita Curţii Constituţionale un raport de expertizã ce îmbracã forma unei strategii de apãrare. Or, o asemenea competenţã nu cade în sarcina instanţei de contencios constituţional. În plus, Curtea Constituţionalã a reafirmat cu prilejul unor ocazii numeroase cã valorificarea probelor obţinute în faza de urmãrire penalã nu se face tale quale. Probele în procesul penal nu au, potrivit art. 63 din Codul de procedurã penalã, o valoare dinainte stabilitã şi aprecierea lor se face de organul de urmãrire penalã în urma examinãrii tuturor probelor administrate şi în scopul aflãrii adevãrului. De aceste obligaţii este ţinutã şi instanţa de judecatã în faza de cercetare judecãtoreascã, care, dupã analizarea greutãţii unei declaraţii de martor susceptibile de vicii, va proceda în consecinţã.
În plus, prescripţia, ca una dintre cauzele care înlãturã rãspunderea penalã a faptei, produce efecte juridice mai restrânse faţã de altele, în sensul cã vizeazã numai consecinţele principale (pedepsele principale), neîntinzându-se asupra faptei penale şi asupra existenţei infracţiunii. Aşa fiind, cauzele care înlãturã rãspunderea penalã nu se confundã cu cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei, întrucât numai acestea din urmã înlãturã în primul rând infracţiunea şi numai în al doilea rând rãspunderea penalã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,


CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278, art. 278^1 şi art. 10 lit. g) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Daniel Olariu în Dosarul nr. 11.589/245/2008 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.


PREŞEDINTE,
ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
____________

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016