Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 72 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208, art. 209 si art. 210 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 115 din 15 februarie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208, art. 209 şi art. 210 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marcel Dascãlu, Constantin Giurgiuveanu şi Gheorghe Nechifor în Dosarul nr. 1.955/866/2008 al Judecãtoriei Paşcani.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.955/866/2008 Judecãtoria Paşcani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208, art. 209 şi art. 210 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marcel Dascãlu, Constantin Giurgiuveanu şi Gheorghe Nechifor în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care autorii excepţiei au fost trimişi în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, deoarece, spre deosebire de infracţiunea prevãzutã de art. 210 din Codul penal, dispoziţiile art. 208 şi art. 209 din acelaşi cod nu permit, şi în cazul lor, aplicarea principiului disponibilitãţii.
Judecãtoria Paşcani opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 - Furtul, art. 209 - Furtul calificat şi art. 210 - Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilã din Codul penal.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.288 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 29 octombrie 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal, statuând cã dispoziţiile art. 208 şi art. 209 din Codul penal "nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi prevãzut de art. 16 din Constituţie, dat fiind cã, prin conţinutul lor, infracţiunile stabilite prin prevederile legale menţionate se deosebesc de infracţiunile la care se referã autorul excepţiei - infracţiuni pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, iar împãcarea pãrţilor constituie o cauzã de înlãturare a rãspunderii penale -, astfel cã, neexistând identitate de situaţii juridice, tratamentul juridic diferit nu constituie o discriminare".
Totodatã, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecatã, deci şi procedura plângerii prealabile, sunt stabilite de lege. Instituirea acestei proceduri este determinatã de raţiuni de politicã penalã şi vizeazã cu precãdere acele infracţiuni care prezintã un pericol social mai ridicat şi pentru care se impune intervenţia fermã a statului, indiferent de manifestarea explicitã de voinţã a persoanei vãtãmate. O asemenea abordare nu este de naturã a afecta în vreun fel dreptul la apãrare ori accesul liber la justiţie, întrucât atât învinuitul/inculpatul, pe de o parte, cât şi persoana vãtãmatã, pe de altã parte, pot beneficia nestingherit de acestea.
În sfârşit, o eventualã modificare a textelor legale criticate în sensul dorit de autor nu poate constitui obiectul unui control de constituţionalitate, deoarece, potrivit art. 61 alin. (1) şi art. 115 din Constituţie, doar autoritatea legiuitoare ordinarã sau delegatã o poate face, Curţii, prin activitatea pe care o desfãşoarã în exercitarea atribuţiilor prevãzute de art. 146 din Legea fundamentalã, nefiindu-i recunoscutã, sau, mai bine spus, fiindu-i interzis sã se poziţioneze în postura de legiuitor pozitiv".
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 210 din Codul penal, Curtea constatã cã nu sunt întrunite condiţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã. Astfel, potrivit prevederilor legale indicate, instanţa de contencios constituţional decide asupra neconstituţionalitãţii unei dispoziţii care are legãturã cu soluţionarea cauzei. Or, în speţa dedusã judecãţii în faţa instanţei de drept comun sunt incidente doar prevederile referitoare la infracţiunile prevãzute de art. 208 şi art. 209 din Codul penal, fapta incriminatã de art. 210 din acelaşi cod neavând relevanţã.
Prin urmare, Curtea urmeazã a respinge aceastã excepţie ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marcel Dascãlu, Constantin Giurgiuveanu şi Gheorghe Nechifor în Dosarul nr. 1.955/866/2008 al Judecãtoriei Paşcani.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 210 din Codul penal, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
