Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 72 din 18 februarie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 72 din 18 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 180 din 21 martie 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu şi Mihai Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 2.872/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal se prezintã autoarea exceptiei Gabriela Ionescu, personal şi asistatã de avocat, precum şi ceilalţi doi autori reprezentaţi prin acelaşi avocat. De asemenea, a rãspuns personal şi asistatã de avocat partea Mariana Roman şi reprezentatã partea Constantin Roman, lipsind Societatea Comercialã "Herastrau Nord" - S.A. şi Primãria Municipiului Bucureşti, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorilor exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, depunând note scrise în susţinerea pretenţiilor formulate.
Avocatul celorlalte pãrţi considera excepţia ridicatã ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca principiul bunei-credinţe este un vechi principiu consacrat în dreptul romanesc, astfel încât textul de lege criticat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie referitoare la principiul neretroactivitatii, întrucât textele de lege criticate consacra protecţia dobânditorului de buna-credinţa, justificatã din ratiuni de echitate socialã, care reprezintã o excepţie de la regula "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis".

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.872/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu şi Mihai Alexandru Ionescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravine principiului neretroactivitatii prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât este evidenta intenţia legiuitorului de a valida, cu efect retroactiv, actele juridice preexistente referitoare la imobilele preluate fãrã titlu valabil, în cazul în care se invoca buna-credinţa, care, fiind prezumatã, conform legii, transforma dovedirea relei-credinţe a cumpãrãtorului într-o probatio diabolica. În acest caz, elementul psihologic - buna-credinţa - este nu numai necesar, ci şi suficient pentru a dobândi în mod valabil un drept real imobiliar de la un neproprietar.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind intemeiata. Se apreciazã ca, în absenta unei norme exprese, în vigoare la momentul încheierii actului juridic, nu se poate ignora faptul ca textul de lege criticat consacra în terminis situaţia achizitorului de buna-credinţa drept o excepţie de la regula "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", cu posibile implicaţii asupra modalitatii de dobândire a dreptului de proprietate în materie imobiliarã. Materializarea intentiei legiuitorului în acest sens conduce la încãlcarea principiului neretroactivitatii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca art. 46 alin. (2) nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât instituirea protecţiei dobânditorului de buna-credinţa este justificatã de consideratiuni de echitate şi utilitate socialã şi constituie una dintre excepţiile de la principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis". În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate este consideratã ca fiind neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), întrucât în jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca nu intra în competenta Curţii controlul aplicãrii dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii legilor în timp.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 46 alin. (2): "Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa."
Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), conform cãrora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."
Examinând punctul de vedere al instanţei şi susţinerile autorilor exceptiei, Curtea constata ca, în realitate, critica de neconstituţionalitate are în vedere numai teza a doua a textului dedus controlului, care consacra validitatea actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate fãrã titlu valabil dacã au fost încheiate cu buna-credinţa, consideratã a fi în contradictie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Cu privire la acest text de lege Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, respingând excepţia ca fiind neîntemeiatã.
În motivarea soluţiei adoptate au fost aduse o serie de argumente care îşi pãstreazã actualitatea şi pertinenta, Curtea apreciind ca nu exista ratiuni suficiente care sa impunã reconsiderarea soluţiei adoptate.
Şi cu acel prilej susţinerile autorilor au fost în sensul ca reglementarea criticata instituie post factum un criteriu de validitate pentru acte juridice încheiate anterior, criteriu inexistent la data încheierii, incalcand astfel principiul "tempus regit actum" şi, prin aceasta, având caracter retroactiv.
Asadar, esenţialã pentru calificarea reglementãrii în cauza ca fiind retroactivã nu este susţinerea ca aceasta înţelege sa îşi extindã efectele pentru trecut, prin raportare la situaţii juridice finalizate înainte de intrarea sa în vigoare, cat, mai ales, ca aduce un element novator, care nu se regasea în reglementarea anterioarã.
Întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu constituie un scop în sine, ci are o finalitate pragmatica - constatarea neconstitutionalitatii unui text de lege -, invocarea, pe aceasta cale, a retroactivitatii unei prevederi legale care nu face decât sa reitereze o soluţie adoptatã şi sub imperiul vechii reglementãri este, evident, lipsitã de interes.
În considerarea acestor ratiuni, Curtea, având a se pronunţa asupra exceptiei de neconstituţionalitate întemeiate pe o pretinsa retroactivitate a <>art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 , şi-a motivat soluţia adoptatã pe conceptul de "caracter novator" al reglementãrii criticate.
În atare condiţii, dispoziţiile <>art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 , departe de a impune o alta soluţie decât cea consacratã anterior intrãrii sale în vigoare, nu au fãcut decât sa şi-o însuşeascã şi sa o valideze din punct de vedere legal.
Neaducand nici o modificare condiţiilor de validitate existente la data încheierii actului juridic, fiind deci lipsitã de caracter novator, reglementarea în cauza nu are caracter retroactiv.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu şi Mihai Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 2.872/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 februarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu



────────────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016