Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 719 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (1), art. 45 si art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 8 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 45 şi <>art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Anca Victoriţa Trifan în Dosarul nr. 449/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civil, litigii de muncã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 352/2008 , pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 449/99/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã, litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 45 şi <>art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Anca Victoriţa Trifan cu prilejul soluţionãrii unui conflict de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate care reglementeazã delegarea şi detaşarea sunt contrare dispoziţiilor constituţionale care consacrã dreptul de a alege locul de muncã şi interzic munca forţatã, întrucât permit modificarea unilateralã a locului de muncã din iniţiativa angajatorului. În acest sens, aratã cã, potrivit dispoziţiilor art. 41 din Codul muncii, modificarea contractului individual de muncã se poate face numai prin acordul pãrţilor, excepţiile fiind prevãzute în acelaşi act normativ. Clauzele ce pot fi modificate privesc, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncã, salariul, timpul de muncã şi timpul de odihnã. Prin urmare, condiţiile în care poate fi dispusã delegarea sau detaşarea salariatului trebuie sã se supunã dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din acelaşi cod, care prevãd cã respectivele elemente trebuie sã se regãseascã obligatoriu în însuşi conţinutul contractului respectiv.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã, litigii de muncã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã însuşi art. 41 alin. (2) din Codul muncii prevede cu titlu de excepţie posibilitatea modificãrii unilaterale a contractului "numai în cazurile şi în condiţiile prevãzute de prezentul cod". Textele art. 42 alin. (1), art. 43, 54 şi 48 din Codul muncii trebuie interpretate în coroborare cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ care prevãd elementele obligatorii cu privire la care angajatorul are obligaţia sã-l informeze pe solicitantul unui loc de muncã anterior încheierii contractului individual de muncã, precum şi faptul cã aceste elemente trebuie sã se regãseascã în conţinutul scris al acelui contract încheiat de pãrţi. Astfel, modificarea unor elemente ale contractului individual de muncã se face în situaţiile invocate de cãtre autorul excepţiei, în temeiul acordului iniţial pe care salariatul l-a dat în momentul încheierii contractului.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, invocând cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 352/2008 , considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. (1), art. 45 şi <>art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 42 alin. (1): "(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de cãtre angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncã decât cel prevãzut în contractul individual de muncã.";
- Art. 45: "Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporarã a locului de muncã, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executãrii unor lucrãri în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţãmântul scris al salariatului.";
- Art. 48: "Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fãrã consimţãmântul salariatului, şi în cazul unor situaţii de forţã majorã, cu titlu de sancţiune disciplinarã sau ca mãsurã de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevãzute de prezentul cod."
Autorul excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã, art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii forţate şi art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 352 din 20 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 30 aprilie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate, reţinând cã, "potrivit art. 41 alin. (1) din Codul muncii, modificarea contractului individual de muncã se poate face numai prin acordul pãrţilor. Cu titlu de excepţie, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede posibilitatea modificãrii unilaterale a contractului «numai în cazurile şi în condiţiile prevãzute de prezentul cod». Clauzele ce pot fi modificate privesc, potrivit alin. (3) al art. 41, durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncã, salariul, timpul de muncã şi timpul de odihnã. În acest sens, prin art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 şi art. 48 din Codul muncii [...] este prevãzutã posibilitatea delegãrii sau detaşãrii angajatului din iniţiativa unilateralã a angajatorului, precum şi posibilitatea modificãrii unilaterale de cãtre angajator a locului şi felului muncii în caz de forţã majorã, cu titlu de sancţiune disciplinarã sau ca mãsurã de protecţie a salariatului. Aceste texte de lege trebuie însã interpretate în coroborare cu prevederile art. 17 alin. (2) din Codul muncii, care stabilesc elementele obligatorii cu care angajatorul are datoria sã îl informeze pe solicitantul unui loc de muncã, anterior încheierii contractului individual de muncã, precum şi cu dispoziţiile art. 17 alin. (3) din acelaşi cod care prevãd cã respectivele elemente trebuie sã se regãseascã obligatoriu în însuşi conţinutul contractului respectiv. Aşa fiind, posibilitatea modificãrii unilaterale a unor elemente ale contractului individual de muncã de cãtre angajator este posibilã doar în urma acordului iniţial pe care salariatul l-a dat în momentul încheierii acestui contract, astfel cã nu se poate vorbi despre o restrângere neconstituţionalã a drepturilor invocate de autorul excepţiei".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 45 şi <>art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Anca Victoriţa Trifan în Dosarul nr. 449/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civil, litigii de muncã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
