Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 718 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2^1) si alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 17 iulie 2009
DECIZIE nr. 718 din 7 mai 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 17 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Ministerul Apãrãrii Naţionale în Dosarul nr. 225/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde partea Ecaterina Maria Ogrezeanu Ghica, reprezentatã de avocatul Ana-Corina Sãcrieru, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul prezent solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând cã textul de lege criticat nu instituie privilegii şi nici nu aduce atingere proprietãţii publice a statului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 225/231/2008, Tribunalul Vrancea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 3 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Ministerul Apãrãrii Naţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã textele de lege criticate încalcã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât nu fac nicio distincţie referitoare la structura de proprietate existentã la momentul deposedãrii. Astfel, textul nu distinge între terenuri cu destinaţie agricolã sau cele cu destinaţie forestierã, referindu-se doar la categoriile de persoane care pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv membrii cooperatori sau orice persoanã strãinã de cooperativã. Prin urmare, autorul susţine cã se creeazã privilegii în favoarea celor care nu au deţinut în proprietate terenuri cu destinaţie agricolã, ci doar terenuri cu vegetaţie forestierã, în sensul cã aceştia pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole - pãşuni şi fâneţe. Cu alte cuvinte, prevederile <>art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 permit persoanelor fizice sã beneficieze de terenuri cu destinaţie agricolã, deşi obiectul reconstituirii dreptului de proprietate îl reprezintã terenurile cu destinaţie forestierã, în baza <>Legii nr. 1/2000 . Însã, dacã reconstituirea nu se poate face pe vechile amplasamente, textul de lege dã posibilitatea acestor categorii de cetãţeni, spre deosebire de cei care au deţinut terenuri cu destinaţie agricolã, sã opteze pentru obţinerea unor suprafeţe echivalente din fondul forestier. Aşa fiind, obiectul reconstituirii dreptului de proprietate îl vor reprezenta suprafeţe de teren cu vegetaţie forestierã aflate în proprietatea publicã a statului, astfel cã, prin exercitarea acestui drept, se încalcã prevederile <>art. 136 alin. (2) din Constituţie , potrivit cãruia proprietatea publicã aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prin textul incriminat legiuitorul nu a creat un privilegiu în favoarea persoanelor fizice care au deţinut terenuri cu destinaţie forestierã în defavoarea persoanelor care au deţinut terenuri cu destinaţie agricolã, ci a urmãrit restabilirea situaţiei anterioare aplicãrii <>Legii nr. 187/1945 , având în vedere situaţia realã a terenurilor forestiere determinatã de defrişãrile ce au intervenit pe parcursul timpului.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "(2^1) Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se aflã pãşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusã în cooperativa agricolã de producţie sau preluatã prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altã persoanã fizicã deposedatã, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat. [...]
În cazul în care în localitate nu existã suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condiţiile prevãzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, conform <>art. 49 din Legea nr. 18/1991 , republicatã, din terenul comunelor limitrofe pe raza cãrora se aflã terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive şi irevocabile."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în <>art. 16 alin. (1) care garanteazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi în <>art. 136 alin. (2) referitoare la proprietate publicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile legale criticate instituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aduse în cooperativa agricolã de producţie sau preluate prin legi speciale sau în orice alt mod, în limita a 50 de hectare de familie, respectiv pentru fiecare proprietar deposedat.
Aceastã soluţie a legiuitorului nu contravine principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, dat fiind cã textele de lege criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor reparatorii, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare, inclusiv pentru cei care au formulat cereri de reconstituire în baza <>Legii nr. 247/2005 .
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra soluţiei legislative criticate, prin raportare la dispoziţiile <>art. 16 şi <>art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie , şi cu o motivare similarã a excepţiei.
Astfel, prin <>Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, Curtea a statuat cã este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri reparatorii, Curtea nu numai cã nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea sã completeze sau sã schimbe mãsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".
În acest sens sunt dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", iar pe de altã parte, în temeiul <>art. 61 alin. (1) din Constituţie , Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al a<>rt. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Ministerul Apãrãrii Naţionale în Dosarul nr. 225/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
