Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 717 din 7 mai 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 21 alin. (1^1) si (1^2) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 717 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1^1) si (1^2) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 17 iulie 2009
DECIZIE nr. 717 din 7 mai 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 17 iulie 2009


Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Comercial Mureş în Dosarul nr. 1.420/1.371/2007.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.420/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, excepţie ridicatã din oficiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciazã cã, potrivit <>art. 1 alin. (5) din Constituţie , "În România, respectarea <>Constituţiei , a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Respectarea acestui principiu constituţional impune respectarea ierarhiei normelor juridice, condiţie fundamentalã a statului de drept şi implicã conformitatea normelor juridice inferioare faţã de cele superioare. Astfel, o normã de drept care reglementeazã controlul postprivatizare, respectiv urmãrirea modului în care se executã obligaţiile contractuale izvorâte din contractele de privatizare, nu poate impune autoritãţii judecãtoreşti sã ignore principiile libertãţii contractuale şi alte instituţii fundamentale de drept civil stabilite prin Codul civil .
Dacã prevederile <>art. 21 alin. (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 ar fi interpretate în sensul cã sunt aplicabile nu numai litigiilor începute înainte, cât mai ales litigiilor nãscute dupã data intrãrii în vigoare a actului normativ, fãrã ca pãrţile sã cuprindã într-un act adiţional dispoziţiile cap. IV referitoare la urmãrirea modului de realizare a obligaţiilor contractuale, în conformitate cu prevederile art. III din ordonanţã, atunci aceste dispoziţii ar veni în contradicţie cu principiul legalitãţii şi principiul constituţionalitãţii actelor normative inferioare Constituţiei, întrucât constituie un act de dirijism contractual din partea statului, care nu a fost consimţit de pãrţile contractuale, contravenind principiului libertãţii contractuale. Dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , prin articolele vizate de excepţia de neconstituţionalitate, stabilesc modul de calcul al daunelor-interese cu nerespectarea convenţiei pãrţilor şi cu ignorarea dispoziţiilor de drept comun privind executarea silitã în naturã a obligaţiilor, respectiv a celor referitoare la efectele rezoluţiunii, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale care prevãd obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, principiul universalitãţii drepturilor şi libertãţilor de care trebuie sã beneficieze persoanele şi libertatea comerţului.
În concluzie, dispoziţiile <>art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) sunt neconstituţionale, întrucât contravin principiului legalitãţii, prin aceea cã stabilesc o clauzã penalã legalã în beneficiul vânzãtorului, obligatorie instanţelor de judecatã, dar necuprinsã în convenţia pãrţilor, şi instituie un regim derogatoriu de la dreptul comun în ceea ce priveşte efectele rezoluţiunii unui act juridic. Acest regim nu a fost cunoscut de pãrţi la data contractãrii, astfel cã este nesocotitã libertatea contractualã, ca principiu fundamental al libertãţii comerţului şi al economiei de piaţã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "(1^1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã, pentru prejudicii cauzate Autoritãţii, cumpãrãtorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalitãţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate pânã la data desfiinţãrii contractului, precum şi penalitãţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpãrãtor în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevãzute de <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plãtite consultanţilor de cãtre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(1^2) Prevederile alin. (1) şi (1^1) se aplicã şi proceselor în curs de judecatã având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în <>art. 1 alin. (5) , <>art. 15 alin. (1) şi (2) şi <>art. 45 din Constituţie .
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 s-a pronunţat prin numeroase decizii. Astfel, prin <>Decizia nr. 460 din 1 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a reţinut, în esenţã, urmãtoarele: prevederile legale criticate nu contravin principiului neretroactivitãţii legii, statuat de <>art. 15 alin. (2) din Constituţie , întrucât nu conţin nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 ; pe de altã parte, o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum aceasta a fost ridicatã de autorul sãu, Curtea reţine cã retroactivitatea textului de lege şi deci neconstituţionalitatea <>art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 sunt, în mod necesar, subsecvente admiterii caracterului novator al reglementãrii pe care textul o consacrã. Altfel spus, numai în mãsura în care anterior intrãrii în vigoare a textului de lege dedus controlului de constituţionalitate soluţia consacratã de acesta nu era de conceput, critica de neconstituţionalitate ar putea fi consideratã ca fiind întemeiatã.
Or, sub acest aspect, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate fac vorbire, spre exemplu, despre dobânzile şi penalitãţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate sau despre penalitãţile datorate ca urmare a neîndeplinirii unor obligaţii contractuale. Aşa fiind, legiuitorul nu reglementeazã o soluţie legislativã inovatoare, ci consacrã, pe cale legalã, ceea ce contractul încheiat între pãrţi deja prevedea, şi anume clauza privind plata penalitãţilor datorate pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, în cazul desfiinţãrii acestuia pe cale convenţionalã sau judiciarã, pentru prejudicii cauzate Autoritãţii.
În ceea ce priveşte determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
Referitor la critica privind încãlcarea libertãţii contractuale, principiu fundamental al libertãţii comerţului şi a economiei de piaţã, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, a constatat conformitatea dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 cu dispoziţiile <>art. 45 şi <>art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie , deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economicã este garantat, în condiţiile legii, iar statul asigurã libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale prin crearea unui cadru legislativ favorabil. În speţã, statul şi-a îndeplinit obligaţiile constituţionale prin adoptarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , care, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii, este în acord cu principiile Legii fundamentale.
Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al a<>rt. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Comercial Mureş în Dosarul nr. 1.420/1.371/2007.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 mai 2009.

PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

----------

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice