Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 716 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80, 83 si 84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 17 iulie 2009
DECIZIE nr. 716 din 7 mai 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 80, 83 şi 84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 17 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 80, 83 şi 84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Imad Tesy" - S.R.L. din Medgidia în Dosarul nr. 2.644/118/2007 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.644/118/2007, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 80, 83 şi 84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Imad Tesy" - S.R.L. din Medgidia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã prin textele legale criticate se încalcã <>art. 44 alin. (2) şi (8) din Constituţie , deoarece persoanele care au achiziţionat anumite bunuri din averea debitorului, în condiţiile în care vânzarea a respectat condiţiile de publicitate, nu pot fi prezumate a fi de rea-credinţã exclusiv pentru motivul cã au calitatea de rudã sau soţ cu asociaţii sau acţionarii societãţii debitoare. Împrejurarea cã soţul sau ruda apropriatã a cunoscut cã valoarea bunului achiziţionat nu este cea realã ar trebui doveditã, iar nu prezumatã, aşa cum reglementeazã textul de lege criticat. Integrarea în circuitul economic a bunurilor proprietate privatã se realizeazã în condiţiile libertãţii comerţului şi industriei, prevãzute în <>art. 135 din Constituţie , de aceea proprietatea privatã stã la baza economiei de piaţã, fiind expresia economicã a libertãţii individuale. Prin urmare, textele de lege criticate încalcã şi dispoziţiile <>art. 135 alin. (2) lit. a) , întrucât restrâng libertatea comerţului şi creeazã un cadru nefavorabil pentru valorificarea potenţialului comercial, precum şi dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitoare la accesul liber al persoanelor la o activitate economicã.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal considerã excepţia ca fiind neîntemeiatã, normele legale criticate reprezintã norme de drept procesual, iar soluţionarea acţiunilor se face de cãtre judecãtor în condiţii de contradictorialitate. Chiar dacã prin dispoziţiile <>art. 84 pct. 2 se instituie o prezumţie de culpã şi de fraudã, dobânditorul are posibilitatea sã dovedeascã cã actul a cãrui anulare se cere a fost încheiat în condiţii de desfãşurare normalã a activitãţii societãţii comerciale şi fãrã intenţia de a frauda interesele creditorilor acesteia. Normele legale criticate nu sunt de naturã sã afecteze libertatea comerţului, atât timp cât actele de comerţ sunt încheiate în limitele statornicite de lege.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 80, 83 şi 84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 80 : "(1) Administratorul judiciar sau, dupã caz, lichidatorul poate introduce la judecãtorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale cãtre terţi şi pentru restituirea de cãtre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin urmãtoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizãrile în scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depãşeşte vãdit pe cea primitã, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor pãrţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmãrirea de cãtre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate cãtre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã suma pe care creditorul ar putea sã o obţinã în caz de faliment al debitorului este mai micã decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţã care era chirografarã, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
f) plãţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã scadenţa lor fusese stabilitã pentru o datã ulterioarã deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadã de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţã ori de a frauda o persoanã fizicã sau juridicã faţã de care era la data efectuãrii transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilateralã (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi.
(2) Urmãtoarele operaţiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sã fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacã sunt în dauna creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societãţii comerciale ori, dupã caz, din drepturile de vot în adunarea generalã a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comanditã, respectiv o societate agricolã, în nume colectiv sau cu rãspundere limitatã;
b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, dupã caz, din drepturile de vot în adunarea generalã a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativã, societate pe acţiuni cu rãspundere limitatã sau, dupã caz, societate agricolã;
e) cu orice altã persoanã fizicã ori juridicã, deţinând o poziţie dominantã asupra debitorului sau a activitãţii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.";
- <>Art. 83 : "(1) Terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui sã restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacã bunul nu mai existã, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de cãtre debitor.
(2) Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de cãtre debitor, va avea împotriva averii o creanţã de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul sã fi acceptat transferul cu bunã-credinţã şi fãrã intenţia de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. În caz contrar, terţul dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situaţia anterioarã, în favoarea averii debitorului. Reaua-credinţã a terţului dobânditor trebuie doveditã.
(3) Terţul dobânditor cu titlu gratuit de bunã-credinţã va restitui bunurile în starea în care se gãsesc, iar în lipsa acestora, va restitui diferenţa de valoare cu care s-a îmbogãţit. În caz de rea-credinţã, terţul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum şi fructele percepute.";
- <>Art. 84 : "(1) Administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de cãtre debitor, numai dacã subdobânditorul nu a plãtit valoarea corespunzãtoare a bunului şi cunoştea sau trebuia sã cunoascã faptul cã transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.
(2) În cazul în care subdobânditorul este soţ, rudã sau afin pânã la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumã relativ cã acesta a cunoscut împrejurarea prevãzutã la alin. (1)."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în <>art. 44 alin. (2) şi (8) , <>art. 45 , <>57 , <>124 şi <>art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) .
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin mai multe decizii, Curtea stabilind netemeinicia criticilor. Astfel, prin <>Decizia nr. 748 din 26 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, şi prin <>Decizia nr. 615 din 27 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, Curtea Constituţionalã a reţinut cã textele de lege criticate reglementeazã o parte dintre atribuţiile administratorului judiciar, ale lichidatorului sau ale comitetului creditorilor, şi anume cele referitoare la introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. Cu privire la aceste reglementãri, Curtea a statuat cã dispoziţiile legale criticate constituie o aplicare a prevederilor <>art. 975 din Codul civil privind acţiunea paulianã, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Astfel, dispoziţiile legale criticate sancţioneazã tocmai reaua-credinţã în exercitarea de cãtre debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacã scopul pãrţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauzã ilicitã, iar, potrivit <>art. 966 din Codul civil , acesta nu poate avea niciun efect.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 80, 83 şi 84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Imad Tesy" - S.R.L. din Medgidia în Dosarul nr. 2.644/118/2007 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
