Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 712 din 17 iunie 2008  referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 712 din 17 iunie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 568 din 28 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent


Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apartamentul" - S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 5.868/280/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei.
În acest sens, aratã cã avocatul Marian Diaconescu, apãrãtor al pãrţilor Ionel Florea şi Alexandra Florea, a comunicat la dosar, prin fax, note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.868/280/2007, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Apartamentul" - S.A. din Piteşti într-o cauzã civilã având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea autorului excepţiei de a încheia un contract de vânzare-cumpãrare, în temeiul <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat reglementeazã un transfer silit de proprietate care nu respectã dispoziţiile constituţionale referitoare la expropriere, aducându-se astfel atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate. Totodatã, considerã cã se încalcã şi dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi dispoziţiile art. 481 din Codul civil. În ceea ce priveşte preţul imobilului, cuvenit titularului dreptului de proprietate pentru privarea de dreptul sãu, menţioneazã cele reţinute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în sensul cã, "în absenţa unei compensaţii reparatorii, art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar asigura decât o protecţie iluzorie şi ineficientã a dreptului de proprietate, în totalã contradicţie cu dispoziţiile Convenţiei".
Tribunalul Argeş - Secţia civilã reţine cele statuate de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa. Aratã cã obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este o obligaţie in rem, aşadar în considerarea obiectului, iar nu o obligaţie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile criticate sunt conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, de vreme ce, potrivit alin. (1) teza a doua din acest articol, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodatã, face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 201/2005 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã ultima oarã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, având urmãtorul cuprins: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
Unitãţile economice sau bugetare pot sã deţinã şi sã construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncã. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ale art. 44 alin. (3) potrivit cãrora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã de lege, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire, precum şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, criticã prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi prin raportare la dispoziţiile art. 481 din Codul civil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate aceasta s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 113 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, şi <>Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Curtea a statuat cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 consacrã o normã de justiţie socialã, întrucât dã posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe aceastã bazã, Curtea a apreciat cã dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea a reţinut, în legãturã cu invocarea încãlcãrii art. 44 din Constituţie, precum şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cã, deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a posibilitãţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe sã devinã proprietar nu poate fi privitã decât ca o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective.
În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã - o obligaţie in rem, instituitã în considerarea obiectului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementatã în considerarea subiectului, societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii.
Curtea a constatat cã textele de lege criticate nu prevãd o expropriere şi nici o naţionalizare, ci o transmitere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, nefiind încãlcate prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Totodatã, Curtea observã cã autorul excepţiei criticã şi preţul de vânzare al locuinţelor, aspect ce nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de opţiune legislativã. Legiuitorul a înţeles sã stabileascã preţul de vânzare într-un cuantum care sã permitã chiriaşilor sã îşi poatã exercita efectiv dreptul la cumpãrarea locuinţelor.
Curtea constatã, de asemenea, cã invocarea dispoziţiilor art. 481 din Codul civil nu poate fi primitã, deoarece controlul constituţionalitãţii textelor de lege criticate are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apartamentul" - S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 5.868/280/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 iunie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016