Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 71 din 6 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 293 din 4 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. în Dosarul nr. R.1.816/2000 al Tribunalului Constanta - Secţia civilã, având ca pãrţi pe autorul exceptiei şi Sindicatul liber "Navalistul" din Mangalia.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind nefondata, deoarece accesul liber la justiţie nu înseamnã parcurgerea tuturor cãilor legale de atac, acestea putând fi exercitate numai în condiţiile legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. R.1.816/2000, Tribunalul Constanta - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 , întrucât acest text de lege, prin precizarea cazurilor în care ca urmare a admiterii recursului se poate casa hotãrârea pronunţatã, iar cauza poate fi trimisa la instanta de fond pentru reluarea judecaţii, ingradeste dreptul la folosirea cãilor de atac, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 128 din Constituţie.
Tribunalul Constanta - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia este neîntemeiatã. Prevederile <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, întrucât competenta instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecata se stabilesc prin lege. Totodatã, în opinia instanţei de judecata, Constituţia nu stabileşte ca impotriva fiecãrei hotãrâri judecãtoreşti se pot exercita toate cãile de atac prevãzute de lege. Textul constituţional stabileşte ca impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pot fi exercitate cãile de atac, în condiţiile legii.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fiind de competenta exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti. În acest sens este menţionatã Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curţii Constituţionale, din care rezulta ca accesul persoanelor interesate la structurile judecãtoreşti şi la mijloacele procedurale se face cu respectarea regulilor de competenta şi a procedurii de judecata stabilite de lege.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 128 din Constituţie. Se considera ca prevederile <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 nu contravin acestor dispoziţii constituţionale, întrucât accesul liber la justiţie, ce include şi dreptul la exercitarea cãilor de atac, presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, dar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti este de competenta exclusiva a legiuitorului. Totodatã Guvernul considera ca instanţele competente sa soluţioneze conflictele de drepturi sunt judecãtoriile, ca instanţe de fond, şi tribunalele, ca instanţe de recurs. Referitor la prevederile <>art. 71 şi 72 din Legea nr. 168/1999 , în punctul de vedere al Guvernului se arata ca acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale care consacra principiul liberului acces la justiţie şi nici celor ale art. 49 din Legea fundamentalã referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, prevederi al cãror cuprins este urmãtorul: "(1) În caz de admitere a recursului, instanta va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica în urmãtoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanta de fond s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la competenta;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa partii care nu a fost legal citata."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi 128, care prevãd urmãtoarele:
- Art. 21 alin. (1): "Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Analizând aceste sustineri, Curtea Constituţionalã constata ca sunt neintemeiate şi, în consecinta, urmeazã sa le respingã. Prevederile <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 nu ingradesc accesul liber la justiţie şi nici nu interzic folosirea cãilor de atac, ci, dimpotriva, reglementeazã soluţionarea litigiilor de munca (a conflictelor de drepturi) de cãtre instanţele judecãtoreşti, prevãzând doua grade de jurisdicţie - soluţionarea în fond a cauzei şi recursul. Posibilitatea utilizãrii unei singure cai de atac ordinare (recursul), cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevãzut în Codul de procedura civilã, ca urmare a suprimãrii caii de atac a apelului, are ca finalitate asigurarea celeritatii soluţionãrii unor asemenea litigii, iar nu încãlcarea drepturilor fundamentale invocate. În acelaşi sens Curtea retine, chiar din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ale art. 128, precum şi ale art. 125 alin. (3), text potrivit cãruia: "Competenta şi procedura sunt stabilite de lege", ca Legea fundamentalã a statornicit puterea autoritãţii legiuitoare de a reglementa "competenta", "procedura", precum şi "cãile de atac", în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate.
De altfel, referitor la aceste aspecte, Curtea Constituţionalã a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege".
Aceste considerente, precum şi soluţia pronunţatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. în Dosarul nr. R.1.816/2000 al Tribunalului Constanta - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 martie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
