Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 71 din 18 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 1 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Maria Vulcu în Dosarul nr. 1.551/2002, precum şi de Georgeta Craciuneanu în Dosarul nr. 1.550/2002, ambele dosare aflate pe rolul Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 381C/2002 la Dosarul nr. 380C/2002, având în vedere ca obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele doua dosare este identic.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinta, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã şi al <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai buna administrare a justiţiei.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie referitoare la principiul neretroactivitatii, întrucât textele de lege criticate consacra protecţia dobânditorului de buna-credinţa, justificatã din ratiuni de echitate socialã. În ceea ce priveşte prevederile art. 46 alin. (4), întrucât acestea nu au legatura cu cauza, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, retine urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 septembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 1.551/2002 şi nr. 1.550/2002, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Maria Vulcu şi, respectiv, de Georgeta Craciuneanu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 contravin principiului constituţional consacrat de art. 15 alin. (2), întrucât sancţioneazã cu nulitatea absolutã actele juridice încheiate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi.
Judecãtoria Sibiu, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã şi apreciazã ca <>Legea nr. 10/2001 are un caracter reparator, nu dispune pentru trecut, ci asigura reinstaurarea legalitãţii şi normalitatii în spiritul principiilor constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile legale criticate, care prevãd condiţiile în care actele de înstrãinare a imobilelor ce fac obiectul legii îşi menţin valabilitatea, nu contravin principiului constituţional al neretroactivitatii legii. Se invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 191/2002.
Guvernul arata ca <>art. 46 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001 consacra principiul constituţional al neretroactivitatii, încheierea actelor juridice şi regimul juridic al nulitãţii acestora fiind reglementate de legea în vigoare la acel moment. Astfel, regimul juridic al proprietãţii - conţinutul juridic, limitele şi mijloacele de apãrare - este acelaşi pentru toţi proprietarii, aceştia fiind egal ocrotiţi de legea civilã în vigoare la acel moment. Referitor la art. 46 alin. (2), se apreciazã ca protejarea dobânditorului de buna-credinţa este justificatã de consideratiuni de echitate şi utilitate socialã şi constituie una dintre excepţiile de la principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis". Însã, în cazul în care dobanditorul este de rea-credinţa, având cunostinta de faptul ca vânzãtorul nu este proprietarul bunului, contractul încheindu-se în frauda adevãratului proprietar cu complicitatea şi pe riscul cumpãrãtorului, sancţiunea aplicabilã este aceea a nulitãţii absolute, în virtutea principiului "fraus omnia corrumpit". În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate este consideratã ca fiind neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), excepţia fiind neîntemeiatã, întrucât, în jurisprudenta sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca nu intra în competenta sa controlul aplicãrii dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 46 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacã au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrãinãrii.
(2) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa. [...]
(4) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii."
Autoarele exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), conform cãrora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."
I. Examinând conţinutul încheierilor Judecãtoriei Sibiu şi susţinerile autoarelor exceptiei, cu raportare la dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea constata ca nu poate proceda la examinarea pe fond a exceptiei privind dispoziţiile art. 46 alin. (4), pentru ca soluţionarea cauzei, aflatã pe rolul instanţei de judecata, nu depinde de dispoziţia legalã criticata. Într-adevãr, textul legal menţionat sancţioneazã cu nulitatea absolutã actele juridice de înstrãinare care au ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, iar litigiile în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate au ca obiect constatarea nulitãţii contractului de vânzare-cumpãrare a unui imobil preluat de stat fãrã titlu valabil. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate referitoare la alin. (4) al art. 46 urmeazã a fi respinsã ca fiind inadmisibila, în temeiul <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
II. În ceea ce priveşte alin. (1) al art. 46, Curtea apreciazã ca acesta nu face decât sa recunoascã validitatea actelor juridice de înstrãinare încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea data, prin aplicarea principiului "tempus regit actum", şi deci nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), ci, dimpotriva, da expresie principiului neretroactivitatii legii.
Curtea constata ca, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate vizeazã în exclusivitate teza întâi a alin. (2) al art. 46, potrivit cãreia "Actele juridice de înstrãinare, [...] având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã"; or, considera autoarele exceptiei, o atare prevedere, prin care sunt invalidate post factum acte juridice încheiate anterior, în condiţii de deplina validitate, are caracter retroactiv şi, prin urmare, contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit textului de lege criticat, sancţiunea nulitãţii absolute loveste actele juridice de înstrãinare în cazul în care sunt îndeplinite doua condiţii: obiectul actului de înstrãinare îl constituie un imobil preluat de stat fãrã titlu valabil, respectiv actul de înstrãinare a fost încheiat cu rea-credinţa.
Întrucât este de principiu ca nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are el însuşi, respectiv "nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet", un act de înstrãinare consimţit de un neproprietar este esentialmente viciat, fiind lipsit de eficienta juridicã, se poate susţine ca prevederea în terminis a unei sancţiuni cu o asemenea finalitate nu are caracter retroactiv. Mai mult, examinând teza întâi a art. 46 alin. (2) prin raportare la teza a doua a aceluiaşi text, Curtea constata ca, fãrã a prevedea în terminis, aceasta are în vedere actele de înstrãinare încheiate cu rea-credinţa, care erau sancţionate cu nulitatea absolutã, în lumina principiilor dreptului civil, şi anterior actualei reglementãri, ceea ce impune concluzia ca textul de lege criticat nu are caracter novator şi, prin urmare, nu retroactiveaza.
În considerarea acestor argumente, nu instituirea nulitãţii absolute, ca sancţiune pentru actele de înstrãinare, este relevanta pentru determinarea retroactivitatii textului dedus controlului, ci, asa cum considera autoarele exceptiei, doar o eventuala modificare post factum a calificãrii obiectului lor, considerat ca fiind imobil preluat fãrã titlu valabil, în condiţiile în care la data preluãrii un atare titlu existase.
Însã Curtea retine ca art. 46 alin. (2) teza întâi nu opereazã nici o modificare sub acest aspect, calificarea imobilului fiind menţionatã exclusiv ca o condiţie a incidentei sancţiunii pe care o prevede. Obiectul actului de înstrãinare, imobil preluat cu titlu sau fãrã titlu valabil, constituie, din perspectiva textului dedus controlului, un "dat", rezultat al aplicãrii altor prevederi legale, cu a cãror neconstituţionalitate Curtea nu a fost însã sesizatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Maria Vulcu în Dosarul nr. 1.551/2002, precum şi de Georgeta Craciuneanu în Dosarul nr. 1.550/2002, ambele dosare aflate pe rolul Judecãtoriei Sibiu.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de aceleaşi autoare în aceleaşi dosare.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
