Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 71 din 15 aprilie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 173 din 29 iulie 1997
Ioan Muraru - preşedinte
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Simulescu Gheorghe impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996*).
----------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 8 aprilie 1997, în prezenta recurentului, asistat de avocat Aurel Sitaru, şi în lipsa celorlalte pãrţi cu care procedura de citare a fost legal îndeplinitã, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 15 aprilie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996 Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã, invocatã de Simulescu Gheorghe în Dosarul nr. 2.889/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã. În motivarea deciziei s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitiva, Curtea a constatat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în mãsura în care se aplica hotãrârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
Impotriva acestei decizii Simulescu Gheorghe a declarat recurs, sustinand ca:
- s-a violat principiul convingerii intime şi principiul independentei judecãtorilor, deoarece, în realitate, nu s-a judecat excepţia, soluţia întemeindu-se pe precedentul creat la acelaşi nivel de jurisdicţie şi fãrã a se verifica dacã completul de fond a fost format din aceiaşi judecãtori care au pronunţat şi decizia la care se face referire în motivare;
- recursul în anulare formulat de procurorul general este neconstitutional, întrucât instanţele, prin hotãrârile pronunţate, nu şi-au depãşit atribuţiile puterii judecãtoreşti, actionand în baza art. 21 din Constituţie, în limitele art. 3 din Codul civil şi ale principiului tempus regit actum;
- Legea nr. 112/1995, prin conţinutul sau, este neconstitutionala.
Potrivit <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca recursul este neîntemeiat, deoarece Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996 se fundamenteazã pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitiva, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi <>art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , este obligatorie.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine:
Primul motiv de recurs privind întemeierea soluţiei pe precedentul judiciar, violandu-se astfel principiile intimei convingeri şi cel al independentei judecãtorilor, este nefondat. Adoptarea acestei soluţii se bazeazã pe dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale <>art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. De asemenea, art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale prevede ca aceasta statueazã numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legalã nu poate fi apreciatã constituţionalã într-o cauza şi neconstitutionala în alta, cat timp legitimitatea sa constituţionalã se determina prin raportarea acestei prevederi la dispoziţiile sau principiile constituţionale, astfel cum dispune <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii Curţii, în mod întemeiat, la judecata în fond, excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã a fost respinsã ca vadit nefondata. Totodatã, nu poate fi primitã susţinerea ca prin referirea la o decizie anterioarã, în speta Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, se incalca principiile intimei convingeri şi al independentei judecãtorilor, cat timp aceştia au posibilitatea sa sesizeze Plenul Curţii Constituţionale în vederea schimbãrii practicii, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. 2 din regulamentul Curţii, care prevede ca "În cazul în care completul de 3 judecãtori sau completul de 5 judecãtori doreşte sa se îndepãrteze de interpretarea juridicã continuta într-o decizie a plenului sau într-o decizie definitiva a unui complet se va adresa plenului acordand termen în cauza pe care o dezbate. Interpretarea data de plen cu votul majoritãţii judecãtorilor este obligatorie pentru completul de judecata". Cu privire la art. 330^1 din Codul de procedura civilã, Curtea constata însã ca prin <>Legea nr. 17 din 17 februarie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiţii, urmeazã a se admite recursul, a se modifica decizia atacatã şi, pe fond, a se respinge excepţia, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rãmas fãrã obiect.
Al doilea motiv, prin care se susţine ca declararea recursului în anulare, pentru depãşirea de cãtre instanta a atribuţiilor puterii judecãtoreşti, este neconstitutional, urmeazã a fi respins. Curtea Constituţionalã nu poate cenzura dacã instanţele, prin hotãrârile atacate cu recurs în anulare, şi-au depãşit sau nu atribuţiile puterii judecãtoreşti, aceasta nefiind o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, care, potrivit practicii constante a Curţii, este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Nici ultimul motiv de recurs referitor la neconstituţionalitatea Legii nr. 112/1995 nu este întemeiat. Excepţia de neconstituţionalitate invocatã de recurent priveşte exclusiv prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, asa cum rezulta din încheierea de sesizare. Invocarea în recurs şi a neconstitutionalitatii Legii nr. 112/1995 este inadmisibila, deoarece, asa cum s-a statuat în mod constant în practica jurisdicţionalã a Curţii, în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992 , o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi invocatã în mod direct în fata Curţii Constituţionale, ci numai în fata unei instanţe judecãtoreşti.
Fata de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Simulescu Gheorghe şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996, în sensul ca respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã, fiind lipsitã de obiect.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 15 aprilie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
