Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 709 din 25 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1), (3) si (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 442 din 30 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Paulina Valentina Brehui în Dosarul nr. 4.189/1/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.189/1/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Paulina Valentina Brehui într-o cauzã având ca obiect cerere de repunere pe rol - recurs.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã textul <>art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 contravine art. I pct. 45 din aceeaşi lege, care a modificat art. 299 alin. 2 din Codul de procedurã civilã. Astfel, art. 299 din Codul de procedurã civilã prevede cã "recursul se soluţioneazã de instanţa imediat superioarã celei care a pronunţat hotãrârea în apel". Autorul aratã cã, pentru cã în speţã apelul a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, este logic şi legal ca recursul sã fie soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Autorul considerã cã principiul potrivit cãruia normele de procedurã sunt de imediatã aplicare nu poate sã înlãture principiul ierarhiei cãilor de atac. Conform articolului criticat, pentru procesele aflate în curs de judecatã în cadrul cãrora instanţele au fost legal învestite înainte de intrarea în vigoare a legii se aplicã noile dispoziţii procedurale privitoare la competenţa instanţelor de judecatã, ceea ce presupune nu numai tergiversarea judecãţii, ci şi încãlcarea principiului fundamental al neretroactivitãţii legii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "(1) Procesele în curs de judecatã în prima instanţã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite, precum şi cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit legii.[...]
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(4) În cazurile prevãzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind delegarea legislativã, art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) privind instanţele judecãtoreşti şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate reglementeazã modificarea competenţei de soluţionare a cãilor de atac, prevãzând trimiterea la curţile de apel, pe cale administrativã, a recursurilor aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a legii, respectiv trimiterea, în acelaşi mod, la tribunale, a apelurilor aflate pe rolul curţilor de apel, la aceeaşi datã.
Textele legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, arãtând cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacratã prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". De asemenea, Curtea a reţinut cã, deşi prin efectul aplicãrii imediate a noii reglementãri referitoare la competenţa materialã, aceeaşi instanţã urmeazã sã soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotãrâri, soluţia legislativã adoptatã nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementãri, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferitã, iar pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. În fine, Curtea a constatat cã nu poate fi primitã nici critica privind încãlcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacrã un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea cãilor de atac prevãzute de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Paulina Valentina Brehui în Dosarul nr. 4.189/1/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTE
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
