Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 709 din 19 decembrie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146, art. 148 si ale art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 134 din 2 aprilie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Calin Vasile impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 268 din 18 iunie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 18 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa recurentului, legal citat, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 19 decembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Militarã de Apel Bucureşti, prin Încheierea din 18 februarie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 83/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146, art. 148 şi ale art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Calin Vasile.
Prin Decizia nr. 268 din 18 iunie 1997 Curtea Constituţionalã a soluţionat excepţia în procedura prevãzutã de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în redactarea sa iniţialã, respingând-o ca vadit nefondata.
Impotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs în termen legal Calin Vasile, autorul exceptiei de neconstituţionalitate.
În motivarea recursului se susţin, în esenta, urmãtoarele:
- Curtea s-a aflat în eroare cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, având în vedere ca, în realitate, el a formulat doua excepţii de neconstituţionalitate, şi anume: pe de o parte, neconstituţionalitatea art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penalã, în raport cu art. 123 alin. (2) din Constituţie, iar pe de alta parte "neconstituţionalitatea art. 146 şi art. 148 din Codul de procedura penalã, raportat la art. 146 din Codul de procedura penalã în raport cu art. 23 şi art. 123 din Constituţie". Se afirma, de asemenea, ca, în pronunţarea aceleiaşi decizii, Curtea Constituţionalã s-a aflat în eroare şi cu privire la susţinerile şi concluziile procurorului şi, în consecinta, solicita Curţii sa verifice dacã în încheierea de sesizare au fost corect reţinute obiectul exceptiei de neconstituţionalitate şi concluziile procurorului, iar în caz de eroare sa "rectifice" decizia recuratã;
- "s-a comis o eroare de apreciere" prin respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care, în realitate, "determina dependenta desfãşurãrii procesului penal de opinia judecãtorului, preşedinte al completului de judecata, şi institutionalizeaza subordonarea judecãtorilor fata de opinia preşedintelui completului de judecata";
- aceeaşi eroare s-a comis prin respingerea exceptiei privind dispoziţiile art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedura penalã, "care permit dubla calitate a procurorului, şi anume aceea de anchetator şi magistrat, care poate dispune arestarea preventivã în propria cauza".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul cauzei.
În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca soluţia Curţii Constituţionale de respingere "ca vadit nefondata" a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penalã este corecta, iar argumentele pe care aceasta se sprijinã sunt întemeiate. Încheierea nu este o hotãrâre prin care se soluţioneazã cauza, iar norma legalã în discuţie se referã la consemnarea unei activitãţi procesuale şi nu incalca principiul independentei judecãtorilor, prevãzut la art. 123 alin. (2) din Constituţie.
Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedura penalã, raportate la prevederile art. 146 din acelaşi cod fata de dispoziţiile art. 23 şi ale art. 123 din Constituţie, se arata ca soluţia Curţii Constituţionale este, de asemenea, corecta.
În conformitate cu art. 23 alin. (2) şi (4) din Constituţie arestarea unei persoane este permisã numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege, în temeiul unui mandat emis de magistrat.
Or, asa cum rezulta din prevederile "situate în capitolul VI din Constituţia României, care reglementeazã autoritatea judecãtoreascã", care se compune din instanţele judecãtoreşti, Ministerul Public, precum şi din Consiliul Superior al Magistraturii, "se deduce calitatea de magistrat atât a judecãtorilor, cat şi a procurorilor". Consiliul Superior al Magistraturii "are, conform art. 133 din Constituţia României, atributia de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie atât a judecãtorilor, cat şi a procurorilor". Asadar procurorul este magistratul a cãrui activitate, inclusiv în ceea ce priveşte arestarea învinuitului sau inculpatului, este supusã nu numai controlului ierarhic, dar şi controlului instanţei de judecata, astfel încât textul legal aplicat nu incalca dispoziţiile art. 23 din Constituţie.
Referitor la art. 148 din Codul de procedura penalã se susţine ca nu contravine dispoziţiilor art. 23 din Constituţie, "ci, din contra, reglementeazã cazurile... prevãzute de lege", la care se referã alin. (2) al aceluiaşi articol din Constituţie.
Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Prima critica, prin care se susţine ca, solutionand excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã s-a aflat în eroare cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, nu poate fi primitã, deoarece, examinând Încheierea din 18 februarie 1997, care, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, este actul de sesizare pentru declanşarea procedurii controlului de constitutionalitate, se constata ca prin excepţia ridicatã au fost atacate dispoziţiile art. 305 alin. 2, ale art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedura penalã, asupra cãrora Curtea s-a pronunţat prin decizia recuratã.
Nici critica referitoare la eroarea de apreciere pe care a comis-o Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederii art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penalã, nu poate fi acceptatã, deoarece nu se poate susţine ca dispoziţia legalã atacatã ar incalca principiul independentei judecãtorilor, consacrat în art. 123 alin. (2) din Constituţie, câtã vreme acest principiu este integral realizat cu prilejul pronunţãrii sentinţei sau a deciziei date de instanta de judecata şi atâta timp cat încheierea de şedinţa poate fi atacatã, pe cãile legale, o data cu sentinta sau decizia consideratã nelegalã sau netemeinica.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs prin care este criticata decizia instanţei de fond care a comis o eroare de apreciere "respingând excepţia referitoare la dispoziţiile art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedura penalã, care permit dubla calitate a procurorului, şi anume cea de anchetator şi cea de magistrat, care poate dispune arestarea preventivã în propria sa cauza". Asa cum rezulta şi din considerentele deciziei atacate, al art. 23 alin. (4) din Constituţie prevede ca arestatul, dacã mandatul a fost emis cu încãlcarea legii, se poate plange judecãtorului, care se va pronunţa prin hotãrâre motivatã, iar, potrivit art. 23 alin. (6) din Constituţie, eliberarea arestatului este obligatorie, dacã motivele arestãrii au dispãrut. În plus, cel arestat are dreptul de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub controlul judiciar sau pe cauţiune.
Pentru argumentele de mai sus, şi acest motiv de recurs urmeazã sa fie respins.
Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, în redactarea sa iniţialã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Calin Vasile impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 268 din 18 iunie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 decembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Claudia Miu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
