Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 709 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Gabi-Gabriela Duncã în Dosarul nr. 10.164/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 1.032D/2007, având obiect identic, excepţie ridicatã de Adriana Nicolae în Dosarul nr. 10.315/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.032D/2007 la Dosarul nr. 825D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2007 şi Decizia nr. 2.627 din 22 mai 2007, pronunţate în Dosarul nr. 10.164/2/2006, respectiv Dosarul nr. 10.315/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicatã de Gabi-Gabriela Duncã şi Adriana Nicolae cu prilejul soluţionãrii unor cauze având ca obiect drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textul de lege criticat, care prevede cã hotãrârile pronunţate împotriva contestaţiilor referitoare la drepturile salariale sunt irevocabile, creeazã o discriminare a magistraţilor în raport cu celelalte categorii socio-profesionale care au dreptul de recurs împotriva hotãrârilor privind drepturi salariale. De asemenea, considerã cã se restrânge în mod nejustificat dreptul de acces liber la justiţie, precum şi posibilitatea de a exercita cãile de atac în condiţiile legii, potrivit art. 129 din Constituţie.
În Dosarul nr. 10.164/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal aratã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, în timp ce în Dosarul nr. 10.315/2/2006 considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, textul de lege criticat fiind contrar dispoziţiilor constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, considerã cã textul de lege criticat nu este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât judecãtorii, procurorii şi celelalte categorii de personal din sistemul justiţie se aflã într-o situaţie obiectiv diferitã, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea şi alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevãzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum şi cu privire la exercitarea cãilor de atac. De asemenea, aratã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite, sã stabileascã reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun. În sfârşit, aratã cã nicio dispoziţie constituţionalã nu prevede cã accesul liber la justiţie înseamnã accesul nelimitat la toate structurile judecãtoreşti şi nici faptul cã toate procesele trebuie sã parcurgã toate gradele de jurisdicţie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, dispoziţiile legale criticate nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale sau internaţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora "Împotriva hotãrârilor organelor prevãzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotãrârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, dupã caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotãrâri. Hotãrârile pronunţate sunt irevocabile".
În opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri; art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie al oricãrei persoane; art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã; art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi; art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti; art. 129 privind exercitarea cãilor de atac, precum şi art. 20 alin. (1) raportat la art. 6 par.1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, prevederi referitoare la dreptul la un proces echitabil şi interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici ca şi în prezenta cauzã. Astfel, analizând textul de lege sub aspectul conformitãţii cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi şi dreptul de acces liber la justiţie, Curtea, prin <>Decizia nr. 377 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, a statuat cã "textul de lege criticat nu creeazã o discriminare a persoanelor cãrora li se adreseazã aceastã normã în raport cu alte categorii de cetãţeni care se pot adresa instanţei de contencios administrativ în a cãrei circumscripţie îşi au domiciliu. Astfel, judecãtorii, procurorii şi celelalte categorii de personal din sistemul justiţiei se aflã într-o situaţie obiectiv diferitã, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea şi alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevãzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum şi cu privire la exercitarea cãilor de atac.
Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecatã se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul, prin urmare, este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite, sã stabileascã reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun".
În ceea ce priveşte conformitatea cu accesul liber la justiţie, cu acelaşi prilej Curtea a arãtat cã dispoziţiile <>art. 36 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 "nu îngrãdesc în niciun fel accesul liber la justiţie, fiind expres prevãzut dreptul de a face plângere la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ori, dupã caz, a Curţii de Apel Bucureşti. În faţa acestor instanţe pãrţile interesate se pot folosi de toate mijloacele şi garanţiile procedurale care condiţioneazã desfãşurarea unui proces echitabil.
Nicio dispoziţie constituţionalã nu prevede cã accesul liber la justiţie înseamnã accesul nelimitat la toate structurile judecãtoreşti şi nici faptul cã toate procesele trebuie sã parcurgã toate gradele de jurisdicţie. Exercitarea cãilor de atac, conform art. 129 din Constituţie, se face în condiţiile legii".
În plus faţã de aceste argumente, Curtea reţine, de asemenea, cã dispoziţiile internaţionale invocate de autorul excepţiei nu stabilesc în materie civilã obligaţia existenţei a douã grade de jurisdicţie, legiuitorul naţional având libertatea de reglementare în acest domeniu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Gabi-Gabriela Duncã şi Adriana Nicolae în Dosarul nr. 10.164/2/2006 şi Dosarul nr. 10.315/2/2006, ambele ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
