Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 704 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 712 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ionica Stanescu, Vilson Stanescu şi Albert Stanescu în Dosarul nr. 10.161/233/2006 (nr. vechi 1.157/P/2006) al Judecãtoriei Galaţi şi de Ioan Clãmparu în Dosarul nr. 1.069/85/2006 (nr. vechi 1.803/R/2006) al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspund personal pãrţile Constantin Ovidiu Pop şi Valentin Bogdan Ciufu şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 692D/2007 şi nr. 1.052D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Pãrţile prezente lasã la aprecierea instanţei dispunerea conexãrii.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, solicitã conexarea celor douã dosare.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1052D/2007 la Dosarul nr. 692D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Pãrţile Constantin Ovidiu Pop şi Valentin Bogdan Ciufu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 26 aprilie 2007 şi 24 mai 2007, pronunţate în dosarele nr. 10.161/233/2006 (nr. vechi 1.157/P/2006) şi nr. 1.069/85/2006 (nr. vechi 1.803/R/2006), Judecãtoria Galaţi şi Tribunalul Sibiu au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Ionica Stanescu, Vilson Stanescu, Albert Stanescu şi Ioan Clãmparu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, deoarece de vreme ce apãrãtorul ales nu mai poate asista, în faza de urmãrire penalã, la audierea unui martor, nu mai poate contesta veridicitatea depoziţiei date în condiţii de contradictorialitate în faza de urmãrire penalã. Aşa fiind, o declaraţie îndoielnicã este totuşi integratã în sistemul probator prin simpla citire, fãrã ca partea interesatã sã mai aibã posibilitatea de a demonstra caracterul eliptic, nereal sau incomplet al acesteia.
De asemenea, prin interzicerea accesului la aflarea adevãrului şi prin supunerea necondiţionatã în faţa unor probe "fabricate" de parchet, se creeazã o situaţie avantajoasã pentru acuzare.
Judecãtoria Galaţi nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Tribunalul Sibiu - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul criticat are în vedere acele situaţii în care, din motive independente de voinţa organelor judiciare, ascultarea unor martori audiaţi în faza de urmãrire penalã nu mai este posibilã. Cercetarea judecãtoreascã nu se poate mãrgini la citirea depoziţiilor martorilor audiaţi în prima fazã a procesului penal, nefiind posibilã pronunţarea unor hotãrâri judecãtoreşti de condamnare numai pe baza acestor declaraţii citite de cãtre instanţã în sala de şedinţã. Tocmai pentru acest motiv, legiuitorul a indicat când anume este posibil acest lucru, utilizând expresia "dacã ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilã", ceea ce conduce la ideea cã s-a avut în vedere o situaţie excepţionalã, izolatã, cu caracter obiectiv, ce ar putea presupune împrejurãri cum ar fi: decesul martorului, dispariţia acestuia, plecarea într-un loc necunoscut, boalã gravã etc. De asemenea, doar citirea declaraţiei martorului nu va constitui temei suficient pentru a se ţine seama de ea fãrã ca aceasta sã fie supusã discuţiei contradictorii a pãrţilor implicate în proces. Mai mult, în continuarea cercetãrii judecãtoreşti, pãrţile au posibilitatea sã probeze temeinicia sau lipsa de temeinicie a acestor declaraţii, sã le combatã ori sã le susţinã prin alte mijloace de probã ce vor putea fi administrate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale indicate nu instituie privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. Nici dreptul la apãrare nu este afectat, întrucât inculpatul poate cunoaşte declaraţia datã de un martor în cursul urmãririi penale fie prin apãrãtorul sãu, care are dreptul sã asiste la audierea martorului, fie cu prilejul prezentãrii materialului de urmãrire penalã, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta. De asemenea, în cazul în care inculpatul se considerã prejudiciat, acesta poate folosi împotriva hotãrârii judecãtoreşti cãile de atac prevãzute de lege, care, în mod evident, prevede o suitã de garanţii procesuale pentru realizarea dreptului la un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Ascultarea martorului, expertului sau interpretului, care au urmãtorul conţinut:
"Dacã ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilã, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmãririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin <>Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã pentru considerentele acolo arãtate, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de argumentele inserate în decizia mai sus menţionatã, Curtea mai constatã urmãtoarele:
Chiar dacã, în faza de urmãrire penalã, apãrãtorul inculpatului nu mai poate fi prezent la audierea martorului, aceasta nu înseamnã cã precizãrile date în cauzã sunt valorificate tale quale. Probele în procesul penal nu au, potrivit art. 63 din Codul de procedurã penalã, o valoare dinainte stabilitã şi aprecierea lor se face de organul de urmãrire penalã în urma examinãrii tuturor probelor administrate şi în scopul aflãrii adevãrului. De aceste obligaţii este ţinutã şi instanţa de judecatã în faza de cercetare judecãtoreascã, care, dupã citirea depoziţiei martorului în condiţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, va proceda în consecinţã.
De remarcat cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a cristalizat ideea potrivit cãreia utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, atâta timp cât dreptul la apãrare a fost respectat. De aceea, citirea declaraţiilor unor martori care au refuzat sã depunã mãrturie în faţa tribunalului nu poate fi luatã în considerare dacã acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii anterioare, sã interogheze persoanele ale cãror declaraţii sunt citite în şedinţa de judecatã. Prin urmare, nu se poate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate este încãlcat dreptul la un proces echitabil, atâta vreme cât acuzatul a manifestat un dezinteres total faţã de administrarea probelor atât în faza de urmãrire penalã, cât şi în faza de judecatã. Aceasta deoarece, cu ocazia prezentãrii materialului de urmãrire penalã, inculpatul, deşi a avut posibilitatea solicitãrii unei eventuale confruntãri, nu s-a prevalat de acest drept. A porni de la premisa administrãrii pãrtinitoare a probelor, complinitã de nepãsarea acuzatului, nu atrage neconstituţionalitatea unui text, deoarece, aşa cum s-a arãtat, procesul penal are, între altele, ca scop numai pedepsirea persoanei vinovate de comiterea unei infracţiuni, fiind guvernat de principiul aflãrii adevãrului.
Mai mult decât atât, este de remarcat cã, în viziunea instanţei europene, art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale presupune asigurarea completã a egalitãţii armelor în materie, ceea ce înseamnã cã, sub aceastã rezervã, textul lasã autoritãţilor naţionale competente facultatea de a aprecia pertinenţa unei oferte de probã fãcute de acuzat în mãsura compatibilitãţii ei cu noţiunea de proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ionica Stanescu, Vilson Stanescu şi Albert Stanescu în Dosarul nr. 10.161/233/2006 (nr. vechi 1.157/P/2006) al Judecãtoriei Galaţi şi de Ioan Clãmparu în Dosarul nr. 1.069/85/2006 (nr. vechi 1.803/R/2006) al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
