Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 703 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 5 si art. 328 alin. 1 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 79 si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 720 din 24 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi art. 328 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale art. 79 şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, excepţie ridicatã de Aureliana Elena Şerban în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã, considerând cã autorul excepţiei solicitã, de fapt, o completare a textului de lege. De asemenea, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate privind celelalte texte de lege criticate, acestea nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 şi ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale art. 79 şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã. Excepţia a fost ridicatã de Aureliana Elena Şerban cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.106 din 15 septembrie 2006, pronunţatã de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 1.973/2006.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã este neconstituţional "în mãsura în care se interpreteazã cã nu se aplicã şi altor înscrisuri, necontestate de pãrţi şi care ar putea conduce la o altã soluţie decât cea pronunţatã de instanţã". În aceastã interpretare considerã cã acest articol restrânge accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. În ceea ce priveşte art. 328 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, art. 79 şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 , susţine cã acestea, prin coroborare, creeazã o inegalitate între cetãţeni prin faptul cã, în cadrul litigiilor de muncã, dau dreptul la o singurã cale de atac împotriva hotãrârii asupra revizuirii, în timp ce, în alte cauze, pãrţile beneficiazã de douã cãi de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, contravenindu-se astfel art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 129 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia nu este întemeiatã, având în vedere cã autorul acesteia criticã, în realitate, o omisiune legislativã, solicitând modificarea şi completarea textelor de lege, ceea ce nici instanţa judecãtoreascã şi nici Curtea Constituţionalã nu pot face.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, referindu-se la art. 322 din Codul de procedurã civilã, aratã cã stabilirea unor motive expres şi limitativ prevãzute de lege în care o cale de atac extraordinarã se poate exercita, precum şi limitarea admisibilitãţii ei numai la anumite hotãrâri judecãtoreşti nu îngrãdesc liberul acces la justiţie, prevederile criticate fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, referitoare la stabilirea prin lege a competenţelor instanţelor judecãtoreşti, şi cu cele ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate de autorul excepţiei, Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, aratã cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât acestea nu încalcã dreptul de acces liber la justiţie, se aplicã în mod egal tuturor situaţiilor şi persoanelor prevãzute de ipoteza acestor norme juridice şi nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 322 pct. 5 şi art. 328 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi art. 79 şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
Art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...]
5. dacã, dupã darea hotãrârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnicã sau care nu au putut fi înfãţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pãrţilor, ori dacã s-a desfiinţat sau s-a modificat hotãrârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere."
Art. 328 alin. 1 din Codul de procedurã civilã: "Hotãrârea asupra revizuirii este supusã cãilor de atac prevãzute de lege pentru hotãrârea revizuitã."
<>Art. 79 din Legea nr. 168/1999 : "(1) Hotãrârile instanţei de fond sunt definitive.
(2) Hotãrârile motivate ale instanţei de fond se redacteazã şi se comunicã pãrţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare."
<>Art. 80 din Legea nr. 168/1999 : "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicãrii hotãrârii pronunţate de instanţa de fond."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi; art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul pãrţilor la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil; art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi; şi art. 129 privind exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reprezintã reguli de procedurã ce reglementeazã revizuirea ca o cale extraordinarã de atac pentru reformarea hotãrârilor judecãtoreşti. În opinia autorului excepţiei, aceste texte de lege restrâng accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât limiteazã posibilitatea pãrţilor de a folosi aceastã cale extraordinarã de atac, atât sub aspectul cazurilor când poate fi formulatã, cât şi sub aspectul cãilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotãrârii asupra revizuirii, creându-se, în acest din urmã caz, discriminãri între cetãţeni.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 79 şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 , Curtea constatã cã şi acestea constituie norme de procedurã, prin care se reglementeazã calea de atac ce poate fi exercitatã împotriva hotãrârilor judecãtoreşti cu prilejul soluţionãrii conflictelor de muncã şi pe care autorul excepţiei le criticã prin raportare la dispoziţiile art. 328 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, întrucât, prin coroborare, limiteazã posibilitatea de a formula calea de atac împotriva hotãrârii asupra revizuirii.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecatã se stabilesc numai prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept sã stabileascã regulile de procedurã cu aplicabilitate generalã, dar şi unele reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situaţii deosebite, cu condiţia, însã, ca aceste norme sã se aplice în mod egal în toate cazurile şi pentru toate persoanele care se încadreazã în situaţii identice.
În ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate, Curtea constatã cã interesul legat de stabilitatea hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile, precum şi a raporturilor juridice la care au dat naştere, impune ca legea sã stabileascã riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita aceastã cale de atac. Aşa cum dispune art. 129 din Constituţie, cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti se exercitã în condiţiile legii.
În acelaşi timp, Curtea observã cã prevederea art. 328 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãreia "Hotãrârea asupra revizuirii este supusã cãilor de atac prevãzute de lege pentru hotãrârea revizuitã", nu creeazã nicio discriminare, ea aplicându-se deopotrivã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale.
Ceea ce ar crea o discriminare, potrivit celor susţinute de autorul excepţiei, ar fi faptul cã, în situaţia conflictelor de muncã, legiuitorul a prevãzut pentru soluţionarea acestora doar douã grade de jurisdicţie, fapt ce ar determina ca şi împotriva hotãrârii de revizuire sã poatã fi exercitatã doar o singurã cale de atac.
Curtea apreciazã, însã, cã şi aceste dispoziţii se subordoneazã art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, fãrã a aduce nicio restrângere dreptului la un proces echitabil.
Astfel, conflictele de muncã, având în vedere specificul şi implicaţiile lor sociale, se judecã dupã o procedurã caracterizatã prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevãzut pentru soluţionarea acestora douã grade de jurisdicţie, respectiv o singurã cale de atac.
Nicio dispoziţie constituţionalã sau reglementare internaţionalã nu stabileşte gradele de jurisdicţie şi numãrul cãilor de atac care trebuie prevãzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribuţiile exclusive ale legiuitorului naţional. Stabilirea unor reguli diferenţiate în aceastã materie, ţinând seama de specificul unor litigii sau chiar de situaţia deosebitã, specificã în care se aflã persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor privilegii ori discriminãri.
De altfel, asupra acestor din urmã aspecte, Curtea s-a mai pronunţat şi prin <>Decizia nr. 175 din 18 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 24 iulie 2002, când, analizând constituţionalitatea art. 79 şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie, a respins criticile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale art. 79 şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, excepţie ridicatã de Aureliana Elena Şerban în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
