Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 702 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) si (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 532 din 28 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocatã de Vasile Adrian Scurtu în Dosarul nr. 1.459/175/2010 al Judecãtoriei Aiud.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 3.788 D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Robert Gabor în Dosarul nr. 2.498/175/2010 al Judecãtoriei Aiud.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.550 D/2010 şi nr. 3.788 D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.788 D/2010 la Dosarul nr. 3.550 D/2010, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.459/175/2010 şi Încheierea din 31 august 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.498/175/2010, Judecãtoria Aiud a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocatã de Vasile Adrian Scurtu şi, respectiv, Robert Gabor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate similarã în dosarele conexate, se susţine, în esenţã, cã instituţia judecãtorului delegat nu este clar definitã şi organizatã prin lege, fiind mai degrabã o jurisdicţie specialã administrativã ale cãrei decizii sunt facultative şi gratuite. Se mai aratã cã instituţia judecãtorului delegat nu poate fi consideratã ca reprezentând primul grad de jurisdicţie, deoarece procedura desfãşuratã în faţa judecãtorului delegat nu respectã garanţiile procesuale privind dreptul la apãrare şi reprezentare, contradictorialitatea şi publicitatea dezbaterilor. Prin urmare, textele legale care reglementeazã procedura de soluţionare a plângerii de cãtre judecãtorul delegat şi a contestaţiei formulate împotriva încheierii judecãtorului delegat sunt neconstituţionale.
Judecãtoria Aiud apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Aratã cã judecãtorii cu atribuţii în ceea ce priveşte executarea pedepselor privative de libertate sunt delegaţi de preşedinţii curţilor de apel, cu acordul scris al acestora, îndeplinind o funcţie publicã de interes general, reglementarea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi procedurii de judecatã fiind atributul exclusiv al legiuitorului, atâta vreme cât îşi subordoneazã acest demers regulilor şi principiilor constituţionale. De altfel, persoana condamnatã are dreptul de a se adresa unei instanţe de judecatã, dupã ce nemulţumirile acesteia au fost examinate de judecãtorul delegat cu executarea pedepselor, fiind asigurate astfel garanţiile liberului acces la justiţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins:
- Art. 26 (Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate) alin. (5), (7), (8) şi (10): "(5) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivatã, cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai dupã ascultarea persoanei condamnate, la locul de deţinere, în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizãrii. [...]
(7) Încheierea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunicã persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de douã zile de la data pronunţãrii acesteia.
(8) Împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia nu este suspensivã de executare. [...]
(10) Hotãrârea judecãtoriei este definitivã."
În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminãrii, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 126 alin. (5) care interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare, ale art. 127 potrivit cãrora şedinţele de judecatã sunt publice, ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac. Se invocã, totodatã, dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dublul grad de jurisdicţie în materie penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate, care reglementeazã procedura schimbãrii regimului de executare a pedepsei, la solicitarea persoanei condamnate sau la sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la apãrare. Astfel, aceastã procedurã se desfãşoarã sub supravegherea, controlul şi autoritatea judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar, în acord cu art. 21 din Constituţie, împotriva încheierii pronunţate de acesta, persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul. De asemenea, nimic nu îl opreşte pe condamnat sã îşi angajeze un avocat pe tot parcursul procesului ce vizeazã aspecte referitoare la executarea pedepsei.
Nu pot fi reţinute nici criticile formulate în raport de dispoziţiile art. 126 alin. (5) din Constituţie, care interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare. Curtea reţine în acest sens cã judecãtorii delegaţi pentru executarea pedepselor sunt desemnaţi de preşedinţii curţilor de apel, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, "în vederea exercitãrii atribuţiilor judiciare ale acestora, pentru fiecare penitenciar aflat în circumscripţia teritorialã a curţii de apel", aşadar pentru îndeplinirea unor atribuţii specifice în cadrul puterii judecãtoreşti, exercitând funcţia jurisdicţionalã cu care au fost învestiţi constituţional şi legal. Judecãtorii delegaţi pentru executarea pedepselor nu fac parte din autoritãţile publice ale cãror acte le supravegheazã şi controleazã, astfel încât nu existã raporturi de subordonare ierarhicã între aceştia şi personalul de conducere al administraţiei penitenciarelor, iar mãsurile dispuse de aceştia sunt obligatorii, conform legii, pentru întregul personal al penitenciarelor.
Nu poate fi primitã nici critica formulatã în raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, privitoare la folosirea cãilor de atac. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege, legiuitorul având prin urmare libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, bineînţeles cu respectarea normelor şi principiilor consacrate de Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminãrii şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dublul grad de jurisdicţie în materie penalã, acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocatã de Vasile Adrian Scurtu şi, respectiv, Robert Gabor în dosarele nr. 1.459/175/2010 şi, respectiv, nr. 2.498/175/2010 ale Judecãtoriei Aiud.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
