Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 702 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Ion Tiucã - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Mihai Doru Bãjan în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, lipsind partea Direcţia Generalã a Finanţelor Publice - Administraţia finanţelor publice Sector 5, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând cã <>Legea nr. 571/2003 a fost adoptatã cu încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1). În acest sens, aratã cã, deşi legea cuprindea în conţinutul sãu un articol ce prevedea o infracţiune, fapt pentru care adoptarea trebuia sã aibã loc cu respectarea procedurii necesare legii organice, în realitate procedura s-a efectuat potrivit art. 76 alin. (2) din Constituţie, referitor la legile ordinare. În opinia sa, calificarea unei legi ca ordinarã sau organicã se face prin menţiunea ce însoţeşte textul legii la publicarea sa în Monitorul Oficial al României. Dacã instanţa de contencios constituţional va considera cã aceastã menţiune referitoare la art. 76 alin. (2) din Constituţie este o greşealã materialã, atunci se va substitui Parlamentului, singurul în mãsurã sã stabileascã existenţa unei astfel de erori în cuprinsul unui act pe care l-a adoptat. În sfârşit, aratã cã legile prin care s-au aprobat ordonanţele de urgenţã de modificare a Codului fiscal au fost legi ordinare. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã cerinţa constituţionalã referitoare la cvorumul necesar adoptãrii legilor organice a fost întrunitã cu prilejul adoptãrii Codului fiscal.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 10 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicatã de Mihai Doru Bãjan cu prilejul soluţionãrii unei cauze ce are ca obiect cererea prin care se solicitã anularea obligaţiilor de platã privind impozitul pe venit. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>Legea nr. 571/2003 este neconstituţionalã, întrucât a fost adoptatã cu nerespectarea prevederilor constituţionale privind procedura de legiferare. În acest sens, aratã cã, potrivit precizãrii fãcute în Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003, legea a fost adoptatã cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, referitoare la cvorumul şi numãrul de voturi necesare adoptãrii legilor ordinare, deşi aceastã lege, reglementând în art. 245 infracţiuni şi pedepse, este lege organicã în sensul art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie şi nu poate fi adoptatã decât cu majoritatea de voturi prevãzutã de art. 76 alin. (1) din Constituţie. Mai aratã cã o lege organicã nu poate fi modificatã sau completatã decât prin acte normative de aceeaşi forţã juridicã. Astfel, dacã <>Legea nr. 571/2003 este neconstituţionalã, sunt neconstituţionale şi toate celelalte acte normative care au modificat-o ori au completat-o ulterior. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu este întemeiatã. Astfel, considerã cã menţiunea din Monitorul Oficial în sensul cã legea a fost adoptatã în condiţiile prevãzute de art.76 alin. (2) din Constituţie reprezintã o eroare materialã. În acest sens, aratã cã în realitate, la votul final exprimat pentru adoptarea legii, atât la Senat, cât şi la Camera Deputaţilor, s-a realizat majoritatea de voturi necesarã pentru adoptarea unei legi organice. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã întrucât reglementarea din codul fiscal prin care sunt prevãzute infracţiuni şi se instituie pedepse nu este aplicabilã autorului excepţiei. Avocatul Poporului considerã cã <>Legea nr. 571/2003 a fost adoptatã cu respectarea prevederilor constituţionale, având în vedere cã legile în materie fiscalã, potrivit art. 73 din Constituţie, nu fac obiectul domeniului legilor organice, iar art. 245, prin care erau reglementate infracţiuni, a fost abrogat prin <>Legea nr. 494/2004 , care a introdus în <>Legea nr. 571/2003 un titlu nou pentru reglementarea infracţiunilor la regimul fiscal. Aceastã lege a fost adoptatã cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. În opinia autorului excepţiei, neconstituţionalitatea extrinsecã a <>Legii nr. 571/2003 rezultã din încãlcarea, la adoptarea acesteia, a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie referitoare la domeniile care se reglementeazã prin legi organice, respectiv la majoritatea de voturi necesarã pentru adoptarea legilor organice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã reglementãrile în materie fiscalã nu fac obiectul legilor organice nici în sensul prevederilor art. 73 alin. (3) şi nici în temeiul vreunei alte prevederi constituţionale. În acelaşi timp, Curtea observã cã reglementarea infracţiunilor şi pedepselor aplicabile faptelor penale aparţine domeniului legii organice şi poate fi adoptatã numai cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituţie. Îndeplinirea cerinţelor constituţionale referitoare la legiferare trebuie raportatã la conţinutul normativ al legii la data adoptãrii ei şi la numãrul de voturi favorabil exprimate. Analizând în continuare respectarea cerinţelor constituţionale la data adoptãrii <>Legii nr. 571/2003 , în raport cu criticile formulate de autorul excepţiei, Curtea reţine, în acord cu soluţia pronunţatã prin <>Decizia nr. 26 din 7 martie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, cã pentru calificarea unei legi ca fiind organicã sau ordinarã nu este determinantã menţiunea fãcutã în Monitorul Oficial al României, în care se publicã legea, cu privire la condiţiile în care aceasta a fost adoptatã, fiind mai importantã majoritatea de voturi înregistratã la data votului final asupra legii. Într-adevãr, singura cerinţã constituţionalã în ceea ce priveşte legalitatea adoptãrii unei legi organice este aceea de a se adopta "cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere". Curtea constatã cã, la data adoptãrii Codului fiscal, devenitã <>Legea nr. 571/2003 , a fost îndeplinitã cerinţa prevãzutã de art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la majoritatea de voturi cerutã pentru adoptarea legilor organice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Mihai Doru Bãjan în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
