Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 701 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 1 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Lin Xiaoling în Dosarul nr. 2.910/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.910/RF/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Lin Xiaoling într-o cauzã având ca obiect plângerea împotriva refuzului acordãrii statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile "<>art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 " sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) şi ale art. 22 alin. (2) din Constituţie, interpretate în raport cu dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dar şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.
În acest sens, se susţine cã textul de lege criticat nu este "suficient de accesibil şi precis încât sã înlãture orice risc de arbitrariu" în ceea ce priveşte, pe de o parte, aprecierea cazurilor de acordare a unei forme de protecţie umanitarã condiţionatã şi, pe de altã parte, interpretarea asupra naturii şi conţinutului pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante.
În ceea ce priveşte circumstanţele de fapt ale cauzei, petenta aratã cã cererea sa de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie umanitarã condiţionatã a fost respinsã de cãtre ofiţerul Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, care, datoritã caracterului neclar al textului de lege criticat, a fãcut "o confuzie inacceptabilã, dar posibilã" între principiile şi regulile de soluţionare a cererii de recunoaştere a statutului de refugiat şi cele specifice cererii de acordare a protecţiei umanitare condiţionate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt suficient de clare în stabilirea criteriilor pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile în materie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care au urmãtorul cuprins: "Art. 5. - Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în: (...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În motivarea excepţiei ridicate se invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2), privind prioritatea, în caz de neconcordanţã faţã de legile interne nefavorabile, a prevederilor din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, din pactele şi din celelalte tratate la care România este parte, ale art. 22 alin. (2), precum şi ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele texte referindu-se la interzicerea torturii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, statuând, de exemplu, prin <>Decizia nr. 545 din 18 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 23 noiembrie 2005, cã acestea nu contravin prevederilor art. 22 din Constituţie şi nici celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii.
Având în vedere jurisprudenţa constantã în materie a Curţii, nu se poate reţine nici contrarietatea dintre textele de lege criticate şi normele constituţionale ale art. 20 alin. (2).
Soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi, de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii.
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la situaţia de fapt, Curtea observã cã aspectele relevate ţin de corecta interpretare şi aplicare a normelor juridice de cãtre organele competente, aceste operaţiuni fiind supuse în cele din urmã controlului judecãtoresc al instanţelor de drept comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind regimul şi statutul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Lin Xiaoling în Dosarul nr. 2.910/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
