Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 701 din 17 iunie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) si art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 560 din 24 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Ozyalcin Ramazan în Dosarul nr. 21.311/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul autorizat de limbã turcã, desemnat pentru a asigura traducerea în cauzã, dl Fetin Geambulat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 21.311/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 16 alin. (3) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România şi ale art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România".
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ozyalcin Ramazan, cetãţean turc, în cadrul unui recurs declarat împotriva unei sentinţe civile, recurentul apreciind cã aceasta a fost pronunţatã "cu încãlcarea competenţei altei instanţe".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã, din interpretarea logico-sistematicã a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. k) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, ale <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , ale art. 36 alin. (3) şi <>art. 39 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, a normelor din <>Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative şi a celor din Codul de procedurã civilã, dar şi din considerentele <>deciziilor nr. 293/2004 şi nr. 110/2004 ale Curţii Constituţionale, rezultã cã, în materia contenciosului administrativ, competenţa ratione materiae revine, dupã caz, tribunalelor, curţilor de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, organizate în secţii de contencios administrativ, iar nu şi judecãtoriilor, orice excepţie derogând de la principiul supremaţiei Constituţiei. În concluzie, chiar dacã materia azilului este reglementatã printr-o lege specialã, apreciazã cã principiul supremaţiei Constituţiei înfrânge orice alt principiu de drept, inclusiv specialia generalibus derogant.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, având în vedere cã dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi ale <>art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 permit legiuitorului sã reglementeze proceduri judiciare distincte pentru anularea anumitor categorii de acte ale autoritãţii publice.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) şi ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã nefãcând nicio distincţie în ceea ce priveşte caracterul organic sau ordinar al <>legii prin care se stabilesc competenţele de judecatã. În plus, Legea nr. 122/2006 privind azilul în România este o lege specialã, care reglementeazã o materie distinctã de cea a contenciosului administrativ, astfel cã nu i se pot aplica prin analogie dispoziţiile unei alte legi speciale. Potrivit principiului specialia generalibus derogant, acolo unde legea specialã nu prevede, dispoziţiile acesteia se completeazã cu cele ale dreptului comun, nu cu cele ale legii speciale celei mai apropiate ca materie de reglementare. Or, dreptul comun în cazul de faţã îl reprezintã Codul de procedurã civilã, în acest sens statuând şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 11/2008 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum se aratã atât în cuprinsul încheierii de sesizare, cât şi în motivarea autorului excepţiei, prevederile art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România a fost abrogatã expres prin <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar prevederile art. 16 alin. (3) şi (8) din ordonanţã - indicate, de asemenea, ca obiect al excepţiei - au fost preluate de art. 64 alin. (1) şi art. 67 din noua lege în materie. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
-Art. 64 alin. (1): "Soluţionarea plângerii
(1) Plângerea se soluţioneazã de cãtre judecãtoria în a cãrei razã teritorialã se aflã structura specializatã pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrãri care a emis hotãrârea.";
- Art. 67: "Soluţionarea recursului
Recursul se judecã în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa de cãtre tribunalul - secţia de contencios administrativ - în a cãrui circumscripţie se aflã judecãtoria a cãrei hotãrâre este atacatã."
Autorul excepţiei susţine cã textele de lege menţionate contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k), potrivit cãrora contenciosul administrativ se reglementeazã prin lege organicã, şi celor ale art. 126 alin. (6), care garanteazã, cu anumite excepţii, controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 64 alin. (1) şi ale <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale aici invocate şi din prisma unor critici asemãnãtoare. Prin <>Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008, şi <>Decizia nr. 103 din 14 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţã, urmãtoarele: "<>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România este o lege specialã, care reglementeazã o materie distinctã de cea a contenciosului administrativ. Fiind ea însãşi o lege specialã, nu i se pot aplica prin analogie dispoziţiile unei alte legi speciale. Este un principiu consacrat în teoria generalã a dreptului cã, acolo unde legea specialã nu prevede, dispoziţiile acesteia se completeazã cu cele ale dreptului comun, în niciun caz nu cu cele ale legii speciale celei mai apropiate ca materie de reglementare. Or, dreptul comun îl constituie, atât în ceea ce priveşte materia azilului, cât şi în cea a contenciosului administrativ, prevederile Codului de procedurã civilã". Ca atare, Curtea a reţinut cã "dispoziţiile din <>Legea nr. 122/2006 , care prevãd cã judecãtoriile şi tribunalele sunt instanţele competente sã soluţioneze în fond şi, respectiv, în recurs plângerile împotriva hotãrârilor Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat ori a altei forme de protecţie în România, nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei".
În plus, Curtea a mai observat, cu acelaşi prilej, cã "instanţa de fond urmeazã sã decidã asupra propriei sale competenţe, fie din oficiu, fie soluţionând excepţia lipsei de competenţã materialã ridicatã, eventual, de partea interesatã, aceasta nefiind o problemã de constituţionalitate, ci una de stabilire a legii aplicabile şi de interpretare a acesteia".
Întrucât, faţã de aspectele examinate de Curte cu prilejul pronunţãrii deciziilor menţionate, în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, considerentele la care s-a fãcut referire îşi menţin valabilitatea şi în acest dosar, Curtea urmând sã respingã, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Ozyalcin Ramazan în Dosarul nr. 21.311/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
