Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 70 din 8 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 242 din 23 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 190 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Gabriele Pietromaria Zanocchio în Dosarul nr. 3.480/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Precizeazã cã autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã prevederile criticate nu se aplicã în circumstanţe asemãnãtoare cu cele prevãzute pentru societãţile comerciale pe acţiuni. Or, a accepta aceastã criticã ar însemna transformarea instanţei de contencios constituţional în legislator pozitiv, ceea ce contravine art. 61 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.480/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 190 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Gabriele Pietromaria Zanocchio într-un proces având ca obiect o acţiune în constatare a inexistenţei dreptului de convocare de cãtre pârât a adunãrii generale a unei societãţi comerciale cu rãspundere limitatã.
În motivarea excepţiei se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 190 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt neconstituţionale în raport cu art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, în mãsura "în care opreşte asociaţii neadministratori, care deţin un procent semnificativ din capitalul social, sã obţinã convocarea adunãrii generale a asociaţilor". În opinia autorului excepţiei, în acest fel se creeazã o discriminare în ceea ce priveşte ocrotirea aceluiaşi drept. De aceea, el considerã cã şi în cazul societãţilor comerciale cu rãspundere limitatã ar trebui sã existe posibilitatea convocãrii adunãrii generale în condiţii similare cu cele prevãzute de art. 119 din aceeaşi lege, text care reglementeazã condiţiile în care poate fi convocatã adunarea generalã a acţionarilor în cazul societãţilor comerciale pe acţiuni.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia este întemeiatã. În acest sens aratã cã norma criticatã nu permite asociaţilor neadministratori care deţin un procent semnificativ din capitalul social al unei societãţi cu rãspundere limitatã sã obţinã convocarea adunãrii generale a asociaţilor în cazul în care asociatul administrator nu solicitã convocarea acesteia. O asemenea posibilitate este prevãzutã de <>art. 119 din Legea nr. 31/1990 în cazul societãţilor comerciale pe acţiuni. În acest fel, susţine instanţa, se creeazã o discriminare rezultatã din reglementarea juridicã diferitã, în funcţie de tipul de societate comercialã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã excepţia ca neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile <>art. 190 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cuprind o reglementare similarã în conţinut celei cuprinse în art. 119 alin. (1) din aceeaşi lege. Prin urmare, "nu se poate accepta cã acordarea unei facultãţi reprezintã o încãlcare a drepturilor constituţionale, ci, dimpotrivã, o mãsurã prin care se asigurã exercitarea atributelor aferente acestor drepturi". În ceea ce priveşte lipsa unei dispoziţii exprese care sã permitã asociaţilor din societãţile cu rãspundere limitatã "exercitarea facultãţii de a sesiza instanţa judecãtoreascã în vederea convocãrii adunãrii generale a asociaţilor", aratã cã textul nu restricţioneazã extinderea aplicãrii art. 119 alin. (1) şi la societãţile cu rãspundere limitatã, potrivit principiului ubi eadem ratio, ibi eadem solutio. O asemenea soluţie este posibilã având în vedere faptul cã ceea ce urmãreşte legea în acest caz este protejarea intereselor asociaţilor. De asemenea, susţine "cã acordarea unei facultãţi neînsoţitã de posibilitatea exercitãrii sale" ar conduce la ineficacitatea prevederilor legale respective. Or, o asemenea interpretare este contrarã principiului actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. Prin urmare, pe cale de interpretare, şi în cazul societãţilor cu rãspundere limitatã, asociaţii care deţin o pãtrime din capitalul social sunt îndreptãţiţi sã solicite instanţei de judecatã competente convocarea adunãrii generale a asociaţilor în ipoteza în care administratorii nu pun în practicã o asemenea solicitare.
Avocatul Poporului considerã dispoziţiile legale criticate ca fiind constituţionale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 16 alin. (1), aratã cã dispoziţiile criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza prevãzutã de dispoziţia legalã criticatã. Cu privire la critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 44 alin. (2) din Constituţie, susţine cã acest text constituţional nu este relevant în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã <>Legea nr. 31/1990 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Dupã republicare, art. 190 alin. (2) a devenit art. 195 alin. (2), având redactarea identicã.
Aşadar, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate cu privire la prevederile art. 195 alin. (2), care au urmãtorul conţinut: "Un asociat sau un numãr de asociaţi, ce reprezintã cel puţin o pãtrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunãrii generale, arãtând scopul acestei convocãri."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, a cãror redactare este urmãtoarea:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discrimãri.";
- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã."
Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în realitate autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã textul atacat nu cuprinde o dispoziţie legalã expresã care sã permitã asociaţilor unei societãţi comerciale cu rãspundere limitatã, titulari ai unei ponderi mai mici de o pãtrime din capitalul social, sã convoace adunarea generalã a asociaţilor în circumstanţe similare cu cele prevãzute de <>art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 pentru societãţile comerciale pe acţiuni.
Acceptarea acestor susţineri ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit cãruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii." Acest lucru ar avea semnificaţia unei ingerinţe a Curţii Constituţionale în sfera de competenţã a autoritãţii legiuitoare, care ar aduce atingere principiului separaţiei şi echilibrului puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie.
De asemenea, este de observat cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Sub acest aspect, jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantã, statornicind limite ale competenţei sale, cum ar fi: "Curtea nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite" (<>Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "Ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" (<>Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). Astfel, dupã cum rezultã din însãşi jurisprudenţa sa, definirea domeniului de aplicare a unei legi şi crearea unui statut juridic special, în funcţie de anumite situaţii obiective avute în vedere, reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului, pe care Curtea nu îl poate controla.
Curtea reţine cã statutul juridic al societãţii comerciale cu rãspundere limitatã este diferit de cel al societãţii comerciale pe acţiuni. De aceea şi <>Legea nr. 31/1990 cuprinde, dupã ce în capitolul I şi II stabileşte cadrul general de constituire şi funcţionare al societãţilor comerciale, prevederi speciale privitoare la diverse tipuri de societãţi, cu statute juridice diferite.
Şi, în fine, Curtea, în jurisprudenţa sa, de exemplu, <>Decizia nr. 154 din 19 septembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 20 octombrie 2000, a statuat cã examinarea unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Gabriele Pietromaria Zanocchio în Dosarul nr. 3.480/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
