Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Lucian Stangu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata convocat fãrã citarea pãrţilor, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Baia Mare, prin Sentinta civilã nr. 3.686 din 18 septembrie 1995, sesizeazã Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 76/1992, invocatã de Societatea Comercialã "Martexin" - S.A. Baia Mare, în calitate de pârâţi în Dosarul nr. 997/1995 al acestei instanţe.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 incalca prevederile art. 49 din Constituţie referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Exprimandu-şi opinia, Tribunalul Brãila apreciazã ca "dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi 2, prin care se aduce atingere dreptului agenţilor economici de a-şi exprima liber vointa de a contracta şi de a le impune obligaţii fata de alte persoane juridice, obligaţii pe care nu şi le-au asumat, la care nu au consimţit, contravin dispoziţiilor art. 49 din Constituţie".
Deoarece excepţiile de neconstituţionalitate invocate privesc aceeaşi dispoziţie legalã, art. 7 din Legea nr. 76/1992, şi pentru mai buna administrare a justiţiei, judecãtorul-raportor a propus conexarea Dosarului nr. 56 C/1996 la Dosarul nr. 152 C/1995.
CURTEA,
având în vedere încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul - raportor, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Curtea Constituţionalã, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, constata ca este legal investitã şi este competenta sa soluţioneze excepţiile invocate.
Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate şi Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995, rãmasã definitiva, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.
Prin deciziile menţionate, Curtea a statuat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 sunt constituţionale atât sub aspectul concordanţei cu art. 49 din Constituţie, cat şi al altor prevederi constituţionale: art. 16, art. 29, art. 30, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1).
Instituirea penalitãţii criticate nu aduce atingere libertãţii contractuale şi principiului consensualismului, sunt libere sa încheie orice contract permis de lege, potrivit propriului lor acord de vointa, neexistand nimic neconstitutional în împrejurarea ca neexecutarea obligaţiilor asumate da dreptul creditorului sa pretindã, în condiţiile prevãzute de lege, un minimum de penalitãţi pe care aceasta le instituie.
Pe de alta parte, nu se poate nega atributul legiuitorului de a stabili o clauza penalã pentru plata preţului datorat, existând interesul public ca persoana juridicã ce şi-a îndeplinit obligaţia de livrare sa-şi poatã constitui resursele financiare de care depinde îndeplinirea obligaţiilor sale fiscale şi de alta natura, continuarea producţiei şi propria sa dezvoltare. În acest fel statul îşi îndeplineşte şi una dintre prerogativele sale constituţionale stabilite de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, luând mãsuri, ca economia nationala sa funcţioneze corespunzãtor, în condiţiile proprii economiei de piata în actuala perioada de tranzitie.
Se retine, astfel, ca textul contestat nu impiedica dreptul pãrţilor de a încheia contractul, nici libertatea lor în stabilirea clauzelor contractuale, fiind doar un mijloc contractual de sancţionare a partii care, deşi a primit livrarea, îşi incalca obligaţia de plata a preţului datorat, întrucât generalizarea unei asemenea practici este contrarã unui interes public evident.
În consecinta, apare ca neîntemeiatã referirea facuta de pãrţi relativ la încãlcarea art. 49 din Constituţie, nefiind în discuţie o restrangere a vreunui drept sau a vreunei libertãţi.
În temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie şi întrucât nu exista nici un element nou care sa justifice îndepãrtarea Curţii de la practica sa, motivele de neconstituţionalitate invocate nu pot fi reţinute.
Fata de considerentele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Conexeaza Dosarul nr. 56 C/1996 la Dosarul nr. 152 C/1995.
2. Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992, invocatã de Societatea Comercialã "Martexin" - S.A. Baia Mare în Dosarul nr. 997/1995 al Judecãtoriei Baia Mare şi de cãtre şantierul Naval Brãila în Dosarul nr. 527/1996 al Tribunalului Brãila.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 23 mai 1996.
PREŞEDINTE,
conf. univ. dr.
Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
