Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent.
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata:
Prin Încheierea din 9 martie 1994, pronunţatã în Dosarul nr. 1546/1994, Judecãtoria Sectorului 2, Bucureşti, a sesizat din oficiu Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederii <>art. I pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1994 , pe motiv ca aceasta prevedere a fost emisã prin exces de putere, cu încãlcarea limitelor abilitarii acordate prin Legea nr. 4/1994. În acest sens, se susţine ca, modificindu-se <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 , prin precizarea obligaţiei de citare şi a organului care a aplicat sancţiunea sau a altor persoane interesate, s-ar fi reglementat mai mult decît o problema "de competenta de rezolvare a plingerilor", cu care fusese investit Guvernul prin legea de abilitare.
În baza <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, susţine ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã întrucît prin modificarea <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 , în sensul obligãrii instanţei de a cita atît pe cel care a fãcut plîngerea, cît şi organul care a aplicat sancţiunea, se asigura aplicarea principiului contradictorialitãţii, specific procesului civil, care este de natura sa garanteze o justa soluţionare a cauzei. În consecinta, se apreciazã ca modificarea adusã <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 prin <>Ordonanta Guvernului nr. 12/1994 nu depãşeşte puterile conferite acestuia prin Legea nr. 4/1994, care trebuie interpretatã atît în spiritul, cît şi în litera ei.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederea de la <>art. I pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1994 , Legea nr. 4/1994, precum şi dispoziţiile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Prin art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994, Guvernul a fost abilitat de a emite ordonanţe cu privire la modificarea <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, sub aspectul majorãrii limitelor amenzilor pentru contravenţiile de competenta Guvernului şi modificãrii acestor limite între 50.000 şi 1.000.000 lei, precum şi al modificãrii competentei de rezolvare a plingerilor.
În temeiul legii de abilitare, Guvernul a emis <>Ordonanta nr. 12 din 14 ianuarie 1994 , prin care a modificat unele dispoziţii ale <>Legii nr. 32/1968 . În acest sens, prin dispoziţiile art. I pct. 3 al ordonanţei a fost modificat <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 astfel: "Plîngerea împreunã cu dosarul cauzei se trimite de îndatã judecãtoriei competente, care citeaza pe cel care a fãcut plîngerea, organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice alta persoana în mãsura sa contribuie la rezolvarea justa a cauzei".
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin modificarea <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 , Guvernul a depãşit limitele abilitarii acordate de Legea nr. 4/1994, care se referã numai la cuantumul amenzii şi competenta de rezolvare a plingerilor, or citarea este o problema de procedura.
Curtea constata ca, într-adevãr, abilitarea acordatã Guvernului prin Legea nr. 4/1994 se referã la cuantumul amenzii şi la competenta de soluţionare a plingerilor şi ca citarea este o problema de procedura.
De asemenea, Curtea constata ca <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 , în forma anterioarã <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1994 , reglementa exclusiv obligaţia de citare a celui care a formulat plîngerea. Aceasta limitare a citarii numai în ce priveşte contestatorul era însã neconstitutionala şi deci abrogatã potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie. Instituind, implicit, interdicţia citarii agentului constatator, ca şi a altor persoane care ar putea sa contribuie la soluţionarea plingerii, prevederea respectiva reprezenta o limitare neconstitutionala a dreptului de apãrare prevãzut la art. 24 şi a liberului acces la justiţie prevãzut la art. 21 din Constituţie, precum şi a insesi ideii de justiţie care, în contenciosul rezultat din aplicarea unei contravenţii, presupune, în mod necesar, respectarea, fãrã nici o restrictie, a principiului contradictorialitãţii.
Soluţionarea plingerii impotriva unei contravenţii impune participarea agentului constatator, deoarece contradictorialitatea este între acesta şi contravenient. De aceea este necesarã garantarea posibilitatii de a-şi justifica mãsura luatã. Altminteri, dreptul sau la apãrare este încãlcat. De asemenea, liberul acces la justiţie presupune asigurarea posibilitatii participãrii agentului autoritãţii publice la soluţionarea litigiului, în vederea apãrãrii intereselor legitime în virtutea cãrora a luat mãsura sanctionatoare. În acelaşi timp, contradictorialitatea de care depinde realizarea justiţiei implica şi participarea oricãrei alte persoane ce ar putea contribui la soluţionarea cauzei, deoarece o determinanta esenţialã a infaptuirii justiţiei este aflarea adevãrului şi elucidarea tuturor aspectelor necesare pentru corecta aplicare a legii.
Pentru toate aceste motive, în forma sa anterioarã <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1994 , <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 era în contradictie cu dispoziţiile constituţionale menţionate, astfel încît, în litigiile determinate de contestarea unei contravenţii, singura soluţie conformã Constituţiei este aplicarea regulii de drept comun. De aceea <>art. I pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1994 nu face decît sa exprime o soluţie care, dacã nu ar fi consacrat-o, ar fi fost aceeaşi. Or, nu poate fi neconstitutionala o prevedere care da expresie unor cerinţe constituţionale. Este adevãrat ca abilitarea se referea exclusiv la cuantumul amenzii şi la competenta de soluţionare a plingerilor, dar toate aceste aspecte priveau nemijlocit <>Legea nr. 32/1968 , pe care Guvernul, modificind-o, nu putea sa nu constate ca regula anterioarã de citare exclusiv a contestatorului este neconstitutionala şi, deci, abrogatã conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, ceea ce atrage aplicarea dreptului comun, deoarece altminteri ar fi însemnat ca, deşi modifica actul ce cuprindea prevederea respectiva, sa lase ca ea sa-şi producã în continuare efecte, în contradictie evidenta cu dispoziţiile constituţionale. În consecinta, Guvernul, precizînd obligaţia de citare, era îndreptãţit sa coreleze prevederile <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 cu cerinţele Constituţiei.
De altfel, cu privire la neconstituţionalitatea <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 , în forma sa anterioarã <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1994 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 8/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 9 mai 1994, în sensul ca aceasta prevedere este neconstitutionala şi ca numai prin modificarea ei, prin ordonanta sus-menţionatã, cerinţele art. 21 şi 23 din Constituţie şi ale principiului contradictorialitãţii au fost respectate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 lit. A. c), al art. 24 alin. (2) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a <>art. I pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 12/1994 , invocatã, din oficiu, de Judecãtoria Sectorului 2, Bucureşti.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la 20 iunie 1994.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
