Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 7 din 4 februarie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 din Codul muncii
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii şi ale art. 23 din Contractul colectiv de munca încheiat între Societatea Comercialã "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galaţi şi Sindicatul Liber "Garena", excepţie ridicatã de Raileanu Anton şi Bacau Mihai în Dosarul nr. 11.141/1998 al Judecãtoriei Galaţi. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor: contestatorii, Raileanu Anton şi Bacau Mihai, precum şi intimata, Societatea Comercialã "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galaţi, procedura de citare fiind legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra cauzei. Cauza fiind în stare de judecata, se da cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicita, pe de o parte, respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a art. 131 din Codul muncii, iar pe de alta parte, respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstituţionalitate a art. 23 din Contractul colectiv de munca încheiat între Societatea Comercialã "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galaţi şi Sindicatul Liber "Garena".
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 septembrie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 11.141/1998, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii, ridicatã de contestatorii Raileanu Anton şi Bacau Mihai într-o cauza care are ca obiect contestaţia formulatã impotriva înştiinţãrii fãcute de Societatea Comercialã "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galaţi privind acordarea unui preaviz de 30 de zile la desfacerea contractului de munca în temeiul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. În motivarea exceptiei contestatorii nu indica prevederile constituţionale incalcate, ci doar susţin ca art. 131 din Codul muncii, care reglementeazã acordarea preavizului în cazul desfacerii contractului de munca pentru motivele prevãzute la art. 130 alin. (1) lit. a)-f) din acelaşi cod, este neconstitutional, deoarece nu prevede o cale de atac impotriva mãsurii de acordare a preavizului, nu arata termenul înãuntrul cãruia poate fi exercitatã calea de atac şi nici organul jurisdicţional la care poate fi formulatã o astfel de cerere. Pentru aceleaşi motive contestatorii au susţinut şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 23 din Contractul colectiv de munca încheiat între Societatea Comercialã "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galaţi şi Sindicatul Liber "Garena". Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 23 din contractul colectiv de munca este inadmisibila, întrucât nu sunt întrunite condiţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "contractul colectiv de munca nefiind inclus în categoria legi sau ordonanţe în vigoare". În temeiul <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, instanta a respins ca inadmisibila aceasta excepţie. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii, instanta de judecata considera ca, deşi autorii exceptiei nu au menţionat explicit, au vizat totuşi raportarea acestor dispoziţii la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare şi, îndeosebi, ale art. 38 privind munca şi protecţia socialã a muncii. Textul de lege atacat nu contravine, în opinia instanţei, acestor norme constituţionale, deoarece înştiinţarea privind acordarea preavizului nu echivaleaza cu mãsura desfacerii contractului de munca, rãmânând la aprecierea angajatorului dacã, la scurgerea perioadei de preaviz, dispune sau nu aceasta mãsura, care va putea fi atacatã în temeiul art. 172 din Codul muncii. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere comunicat de preşedintele Camerei Deputaţilor se apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã şi ca dispoziţiile legale atacate nu ingradesc accesul liber la justiţie prevãzut la art. 21 din Constituţie, iar "reglementãri de natura celor reclamate de contestatori, atât cu privire la calea de atac, la termenul înãuntrul cãruia se promoveazã aceasta, precum şi la instanta competenta sa soluţioneze asemenea contestaţii" sunt cuprinse în art. 172 şi urmãtoarele din Codul muncii, astfel cum a fost modificat. În punctul sau de vedere Guvernul considera excepţia nefondata, deoarece "instituirea unei proceduri prealabile, de înştiinţare a persoanei cãreia i se desface contractul de munca din initiativa unitãţii pentru motive care exclud culpa persoanei în cauza, constituie o garanţie a stabilitatii raporturilor de munca şi o mãsura de protecţie socialã a muncii...". De asemenea, se arata ca "procedura preavizului, prealabilã desfacerii contractului de munca, face parte integrantã din normele referitoare la condiţiile de validitate a dispoziţiei de desfacere a contractului de munca, prevãzute la art. 134 din Codul muncii, care conferã celui în cauza dreptul de a lua la cunostinta de concediere şi de motivele care au determinat-o, precum şi dreptul de a ataca mãsura luatã de unitate, dacã o considera netemeinica sau nelegalã, în termenul şi la organul jurisdicţional competent, prevãzute la art. 136, 172 şi 174 din Codul muncii...". Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, punctul de vedere comunicat de Guvern, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 23 din Contractul colectiv de munca încheiat între Societatea Comercialã "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galaţi şi Sindicatul Liber "Garena", Curtea constata ca Judecãtoria Galaţi, în mod justificat, a respins ca inadmisibila aceasta excepţie, fãcând aplicarea dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii cu care a fost legal sesizatã. Art. 131 din Codul muncii are urmãtorul cuprins: "(1) În cazurile de desfacere a contractului de munca pentru motivele prevãzute în art. 130 alin. (1) lit. a)-f), unitatea va acorda persoanei al carei contract de munca a fost desfãcut un preaviz de 15 zile lucrãtoare. În perioada preavizului, aceasta persoana este obligatã sa continue activitatea potrivit programului de lucru. (2) În cazul în care unei persoane i se desface contractul de munca fãrã ca unitatea sa o încunoştiinţeze din timp despre aceasta mãsura - neacordandu-i preavizul de 15 zile lucrãtoare -, aceasta persoana are dreptul sa primeascã, la desfacerea contractului de munca, o indemnizaţie egala cu salariul tarifar de încadrare pe o jumãtate de luna." Examinând constituţionalitatea, Curtea constata ca acest text legal nu prevede nici o restrictie pentru angajat, a cãrui singura obligaţie este aceea de a-şi continua activitatea potrivit clauzelor contractului, şi nici o restrangere a exerciţiului drepturilor sale garantate de Constituţie. De altfel, autorii exceptiei de neconstituţionalitate nu imputa dispoziţiilor legale atacate încãlcarea vreunei norme constituţionale, ci doar omisiunea reglementãrii caii de atac, a termenului în care aceasta poate fi exercitatã şi a organelor jurisdicţionale competente sa o soluţioneze. Or, aceasta omisiune legislativã nu produce nici un fel de consecinţe negative, deoarece alte dispoziţii ale Codului muncii o completeazã în mod corespunzãtor. Astfel, din analiza art. 131 din Codul muncii rezulta ca, în practica, acordarea preavizului legal ori extins prin contractul colectiv de munca se poate face în doua feluri, şi anume: a) Concomitent cu aducerea la cunostinta a dispoziţiei ce cuprinde mãsura desfacerii contractului individual de munca şi motivele acesteia. În acest caz, angajatul interesat poate contesta mãsura desfacerii contractului individual de munca în condiţii reglementate corespunzãtor prin lege, se poate adresa justiţiei fãrã nici o ingradire, îşi poate face apãrarea în fata instanţelor de judecata, poate exercita cãile legale de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pe care le considera nelegale sau netemeinice. În cazul unui asemenea litigiu, poate contesta şi eventuala neconformitate cu prevederile legale sau chiar cu cele ale contractului colectiv de munca a modului cum i s-a acordat preavizul. b) Printr-o înştiinţare prealabilã, aducandu-i-se la cunostinta ca la o data ulterioara urmeazã sa se dispunã desfacerea contractului sau de munca pentru vreunul din motivele prevãzute la art. 130 alin. (1) lit. a)-f) din Codul muncii. În acest caz, înştiinţarea nu reprezintã o mãsura de natura sa modifice condiţiile de încheiere sau de executare a contractului individual de munca ori sa determine, în sine, încetarea raportului de munca şi, prin urmare, nu poate da naştere unui litigiu de munca, în sensul definit la art. 172 alin. (3) din Codul muncii. Aceasta constatare demonstreaza inutilitatea reglementãrii unor condiţii distincte de atacare în justiţie a înştiinţãrii. Înştiinţarea angajatului despre intenţia angajatorului de a-i desface contractul individual de munca nu constituie nici o ingradire în exercitarea dreptului la munca, a dreptului de alegere a profesiei şi a locului de munca şi a dreptului la protecţia socialã a muncii. Examinarea, în cadrul soluţionãrii litigiului de munca izvorat din mãsura efectivã de desfacere a contractului de munca, a faptului dacã mãsura dispusã este sau nu legalã şi temeinica constituie probleme de fapt şi de drept a cãror stabilire cade în competenta exclusiva a instanţelor de judecata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii, ridicatã de Raileanu Anton şi Bacau Mihai în Dosarul nr. 11.141/1998 al Judecãtoriei Galaţi. Definitiva. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 februarie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Doina Suliman
─────────────-
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
