Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Antonie Iorgovan - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vînzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 17 ianuarie 1996, la care au participat Nechifor Dumitru şi Popa Vasilica personal, precum şi procurorul, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 24 ianuarie 1996.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 1994, pronunţatã în Dosarul nr. 8.260/1993, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 , ridicatã de Nechifor Dumitru şi Nechifor Mariana, care formeazã obiectul Dosarului nr. 41C/1994 al Curţii Constituţionale. În motivarea exceptiei se arata ca <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 78, potrivit cãrora legea dispune numai pentru viitor şi intra în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României sau la data prevãzutã în textul ei.
Judecãtoria Iaşi, exprimindu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 este intemeiata, deoarece din modul de redactare a articolului criticat rezulta ca sînt supuse nulitãţii absolute parte dintre contractele de vînzare-cumpãrare încheiate în temeiul Decretului-lege nr. 61/1990, care este anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 , şi prin aceasta se incalca prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie. Pe fond, apreciazã ca, pe de o parte, pentru contractele de vînzare-cumpãrare încheiate sub imperiul Decretului-lege nr. 61/1990 opereazã principiul aparentei în drept, dacã la acea data a existat publicitate, notorietate şi persistenta, iar pe de alta parte, statul, prin administratorul sau locativ, ar invoca propria culpa la întocmirea unor acte nelegale, ceea ce nu este permis.
Judecãtoria Tirgu Mures, prin Încheierea civilã nr. 4.686 din 27 aprilie 1994, pronunţatã în Dosarul nr. 9.084/1992, a sesizat, de asemenea, Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 , ridicatã de Oprea Ioan şi Oprea Margareta, care formeazã obiectul Dosarului nr. 54C/1994 al Curţii Constituţionale. În motivarea exceptiei se arata ca <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 incalca art. 41 din Constituţie, care garanteazã şi ocroteşte dreptul de proprietate.
În opinia exprimatã, Judecãtoria Tirgu Mures apreciazã ca <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 este conform Constituţiei, întrucît, potrivit prevederilor legale, dreptul de proprietate dobîndit printr-un act translativ de proprietate nu este sigur pentru dobinditor decît prin confirmarea expresã a actului juridic sau prin expirarea termenului de prescripţie a acţiunii în anulare, iar în speta, Regia Autonomã de Gospodãrie Comunalã şi Locativã Tirgu Mures nu a fãcut decît sa ceara anularea contractului de vînzare-cumpãrare în condiţiile legii.
Tot Judecãtoria Tirgu Mures, prin Încheierea civilã nr. 4.585 din 27 aprilie 1994, pronunţatã în Dosarul nr. 9.092/1992, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 , ridicatã de Moldovan Gabor Ioan Augustin şi Moldovan Maria, care formeazã obiectul Dosarului nr. 55C/1994 al Curţii Constituţionale. În susţinerea exceptiei se arata ca, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Codul civil şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea nu dispune decît pentru viitor, iar actele juridice încheiate sub regimul unei anumite legi continua sa fie guvernate de acea lege, chiar dacã între timp ea ar ieşi din vigoare.
Opinia instanţei în legatura cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 este ca acesta nu contravine Constituţiei. Într-adevãr, art. 1 din Codul civil şi art. 15 alin. (2) din Constituţie consacra principiul neretroactivitatii legii, dar legiuitorul poate prevedea, ca în cazul <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 , printr-o dispoziţie legalã expresã, retroactivitatea.
Neconstituţionalitatea <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 este invocatã şi de Niculescu Gheorghe în Dosarul nr. 2.908/1994 al Judecãtoriei Iaşi, cu care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã prin Încheierea din 8 iunie 1994 a acestei instanţe şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 61C/1994 al Curţii Constituţionale. În susţinerea exceptiei, Niculescu Gheorghe arata ca <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 contravine principiului neretroactivitatii legii, astfel încît prevederile acestui articol pot fi aplicate numai contractelor încheiate dupã data publicãrii legii în Monitorul Oficial al României, respectiv data de 29 iulie 1992.
În legatura cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Judecãtoria Iaşi apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã, prevederile <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 fiind constituţionale, deoarece acest articol nu face decît sa consacre în mod expres nulitatea contractelor încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990, iar <>Legea nr. 85/1992 nu a adãugat nici o condiţie de valabilitate contractelor încheiate anterior intrãrii sale în vigoare, respectiv sub imperiul decretului-lege menţionat.
Judecãtoria Iaşi, prin Încheierea din 20 februarie 1995, pronunţatã în Dosarul nr. 17.954/1994, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 - ridicatã de Onisoru Aglaita, cu motivarea ca, potrivit art. 1 din Codul civil, legea civilã nu poate retroactivã - şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 58C/1995 al Curţii Constituţionale.
Opinia instanţei este în sensul ca dispoziţiile <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României. De asemenea, în Dosarul nr. 70C/1995 al Curţii Constituţionale, <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 formeazã obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ridicate din oficiu de Judecãtoria Oradea, în Dosarul nr. 4.205/1993, în principal pentru urmãtoarele argumente: potrivit art. 135 din Constituţie, statul ocroteşte proprietatea, iar conform art. 1.339 din Codul civil vinzatorul nu se poate sustrage de la rãspunderea pentru evicţiunea ce ar rezulta dintr-un fapt personal al sau, orice convenţie contrarã fiind nulã. În consecinta, statul a încãlcat aceste dispoziţii legale, neasumindu-şi nici o obligaţie în cazul în care, din culpa societãţii specializate în vînzarea locuinţelor construite din fondurile sale, se creeazã cumpãrãtorului o situaţie juridicã în urma cãreia ar fi evins de adevãratul proprietar. La aceasta se adauga sancţiunea nulitãţii absolute, imprescriptibile, prevãzutã de <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 , care face ca oricind cumpãrãtorul sa poatã fi evins. Inechitatea creata prin prevederea legalã atacatã ca neconstitutionala este cu atît mai grava cu cît vinzatorul creeazã o aparenta de drept, referitoare la dreptul de proprietate al statului asupra apartamentului vîndut, cumpãrãtorul nemaifiind obligat sa verifice situaţia din cartea funciarã.
În vederea soluţionãrii excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere exprimat, Guvernul apreciazã ca din modul de redactare a textului nu rezulta ca prevederile <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 s-ar aplica şi contractelor perfectate înainte de intrarea în vigoare a legii şi deci nu sînt incalcate prevederile art. 1 din Codul civil şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
Întrucît excepţiile de neconstituţionalitate privesc aceleaşi dispoziţii legale - <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 -, pentru mai buna administrare a justiţiei şi pronunţarea unei singure decizii, prin Încheierea din şedinţa publica din 13 decembrie 1995 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 54C/1994, nr. 55C/1994, nr. 61C/1994, nr. 58C/1995 şi nr. 70C/1995 la Dosarul nr. 41C/1994.
CURTEA,
avînd în vedere încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, dispoziţiile <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 , astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 76/1994, ale Decretului-lege nr. 61/1990, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
<>Art. 19 din Legea nr. 85/1992 , care face obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate la data cînd au fost invocate, prevedea: "Contractele de vînzare-cumpãrare ale locuinţelor care nu au fost construite din fondurile statului, ci au fost trecute în aceasta proprietate, cele de vînzare-cumpãrare ale locuinţelor de serviciu aparţinînd societãţilor comerciale şi regiilor autonome, care contravin prevederilor prezentei legi, precum şi orice alt contract încheiat cu încãlcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 sînt lovite de nulitate absolutã.
Nulitatea poate fi invocatã de orice persoana şi pe orice cale.
Prefectii vor organiza depistarea acestor cazuri şi sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru constatarea nulitãţii şi restabilirea situaţiei anterioare. Din sumele ce se restituie cumparatorilor se va retine chiria aferentã perioadei de la contractare şi pînã la restituire. Sumele restituite nu sînt purtãtoare de dobinzi şi nici nu se actualizeazã".
Pînã la soluţionare, dispoziţiile <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 au fost modificate prin art. I pct. 12 al Legii nr. 76 din 23 iulie 1994 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 85/1992 , astfel: "Contractele de vînzare-cumpãrare încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi sînt lovite de nulitate absolutã".
Rezulta ca, în noua sa redactare, textul <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 menţine soluţia legislativã de principiu, anterioarã modificãrii, astfel încît motivele de neconstituţionalitate fiind aceleaşi, potrivit celor statuate prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea constata ca este legal sesizatã şi competenta sa soluţioneze excepţiile.
Prevederile <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 au mai fãcut obiectul controlului de neconstituţionalitate şi Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, rãmasã definitiva ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 23 din 1 martie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 27 aprilie 1995.
Prin deciziile menţionate, Curtea Constituţionalã a stabilit ca prevederile <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 sînt constituţionale, respingind, în consecinta, excepţia invocatã, în esenta, pentru urmãtoarele motive:
Sancţiunea nulitãţii absolute a înstrãinãrii de cãtre stat a locuinţelor pe care nu le-a construit din fondurile sale proprii, prevãzutã de <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 , se întemeiazã pe nulitatea absolutã stabilitã anterior prin Decretul-lege nr. 61/1990. Fiind vorba de preluarea unei sancţiuni anterioare, nu se pune problema retroactivitatii. Pentru a retroactivã, ar fi trebuit ca între cele doua motive de nulitate - potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990 şi, respectiv, ale <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 - sa fie o diferenţa, iar noua reglementare sa se aplice situaţiilor anterioare intrãrii sale în vigoare. În cazul de fata, însã, nulitatea este aceeaşi, astfel încît continuitatea exclude, prin ipoteza, retroactivitatea. Bineînţeles, alta era soluţia dacã, potrivit legii anterioare, nulitatea ar fi fost doar relativã, nu absolutã ca în legea posterioarã.
Desigur, mãsura în care au fost respectate prevederile <>art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 şi, respectiv, constatarea nulitãţii înstrãinãrii de cãtre stat a unei locuinţe ce nu intra sub incidenta Decretului-lege nr. 61/1990, sînt de competenta instanţei de judecata, în raport cu probele administrate în fiecare dosar în parte. Totodatã, este necesar a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 54 din Constituţie, potrivit cãrora cetãţenii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi. În ce priveşte incidenta principiului aparentei în drept, conform adagiului error communis facit res, aceasta este o problema de interpretare, de competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti.
Fata de cele arãtate, excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 , astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/1994, urmeazã a fi respinse.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 , invocate de Nechifor Dumitru şi Nechifor Mariana în Dosarul nr. 8.260/1993 al Judecãtoriei Iaşi, de Oprea Ioan şi Oprea Margareta în Dosarul nr. 9.084/1992 al Judecãtoriei Tirgu Mures, de Moldovan Gabor Ioan Augustin şi Moldovan Maria în Dosarul nr. 9.092/1992 al Judecãtoriei Tirgu Mures, de Niculescu Gheorghe în Dosarul nr. 2.908/1994 al Judecãtoriei Iaşi, de Onisoru Aglaita în Dosarul nr. 17.954/1994 al Judecãtoriei Iaşi, şi, din oficiu, de Judecãtoria Oradea în Dosarul nr. 4.205/1993 al acesteia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 24 ianuarie 1996.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Antonie Iorgovan
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
