Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 7 din 20 septembrie 2010 privind recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ si la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, asupra posibilitatii de a se dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, atunci cand aceasta din urma sanctiune nu este prevazuta, prin lege, alternativ cu amenda
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 126 din 18 februarie 2011
Dosar nr. 6/2010
Sub preşedinţia doamnei judecãtor dr. Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <>art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ şi la <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii, aprobatã prin <>Legea nr. 641/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, asupra posibilitãţii de a se dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii, atunci când aceastã din urmã sancţiune nu este prevãzutã, prin lege, alternativ cu amenda.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fiind prezenţi 82 de judecãtori din 103 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Antoaneta Florea - procuror şef al Biroului de reprezentare din cadrul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã instanţa de judecatã sesizatã printr-o cerere de înlocuire a sancţiunii amenzii contravenţionale cu obligarea contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii poate admite o astfel de cerere doar atunci când cea din urmã sancţiune este prevãzutã de lege sau ordonanţã a guvernului, alternativ cu amenda.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor de judecatã nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <>art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ şi la <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobatã prin <>Legea nr. 641/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, asupra posibilitãţii de a se dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale, cu sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii, atunci când aceastã din urmã sancţiune nu este prevãzutã, prin lege, alternativ cu amenda.
Astfel, unele instanţe au respins cererile de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, fie atunci când contravenţiile sãvârşite nu erau prevãzute şi sancţionate prin legi sau ordonanţe ale Guvernului, fie atunci când, deşi contravenţiile erau prevãzute prin acte normative elaborate de Parlament ori Guvern, prin delegare legislativã, totuşi acestea nu erau sancţionate în modalitatea prevãzutã la <>art. 9 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, respectiv la <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobatã prin <>Legea nr. 641/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
S-a arãtat cã dispoziţiile cuprinse în <>art. 9 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobatã prin <>Legea nr. 641/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care consacrã principiul nulla poena sine lege, sunt aplicabile şi în procesul de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, iar o soluţie contrarã echivaleazã cu încãlcarea principiului legalitãţii care opereazã în materie contravenţionalã.
Alte instanţe, dimpotrivã, au dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii, fie în condiţiile în care contravenţia pentru care a fost aplicatã aceastã din urmã sancţiune nu era prevãzutã de lege, ci prin hotãrâri ale Guvernului sau hotãrâri ale autoritãţilor administraţiei publice locale ori judeţene, fie în situaţiile în care legile speciale sau ordonanţele Guvernului prin care se stabileau contravenţiile pentru care s-a aplicat amenda nu prevedeau, alternativ, şi sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut, în esenţã, cã nu are loc aplicarea unei sancţiuni, pentru a fi necesar ca aceasta sã fie expres prevãzutã prin lege sau ordonanţã a Guvernului ca sancţiune alternativã cu cea a amenzii, ci se dispune cu privire la o altã modalitate de executare prevãzutã de lege.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, prin dispoziţiile <>art. 9 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi prin cele ale <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobatã prin <>Legea nr. 641/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se stabileşte, cu caracter de principiu, cã sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii poate fi stabilitã numai prin lege alternativ cu amenda şi poate fi aplicatã numai de instanţa de judecatã.
În acelaşi timp însã, prin dispoziţiile conţinute de alin. (3)-(5) ale <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, legiuitorul a înţeles sã instituie cu caracter de principiu posibilitatea legalã de înlocuire a sancţiunii amenzii contravenţionale, atunci când nu a fost achitatã şi nici nu poate fi executatã silit, cu sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii.
Astfel, potrivit <>art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, "în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rãmânerea definitivã a sancţiunii şi nu existã posibilitatea executãrii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecatã pe a cãrei razã teritorialã s-a sãvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, ţinându-se seama de partea din amendã care a fost achitatã".
Prin alineatul urmãtor al aceluiaşi articol se prevede cã instanţa poate acorda, la cererea contravenientului, un termen de 30 de zile, în vederea achitãrii integrale a amenzii, iar prin alin. (5) al aceluiaşi articol se stabileşte cã, în cazul neachitãrii amenzii în termenul acordat, instanţa procedeazã la înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligãrii la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii.
Totodatã, prin <>art. 39^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se prevede cã înlocuirea sancţiunii în sensul arãtat poate fi dispusã de instanţã şi ca urmare a sesizãrii fãcute de contravenientul insolvabil, situaţie în care, aşa cum se menţioneazã în alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea înlocuitoare poate fi dispusã pe o duratã maximã de 50 de ore.
Stabilind cã instanţa poate sã înlocuiascã, în faza de executare, sancţiunea amenzii cu cea de obligare la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, legiuitorul a reglementat o modalitate alternativã de executare a unei sancţiuni contravenţionale şi care, desigur, nu poate fi dispusã decât în condiţiile prevãzute de textele ce au fost prezentate.
Împrejurarea cã prin acelaşi text, respectiv prin <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a fost instituitã o nouã sancţiune contravenţionalã, indicându-se limitativ şi actele normative prin care aceasta poate fi prevãzutã, şi totodatã s-a instituit o modalitate alternativã de executare în cadrul cãreia sancţiunea nou-înfiinţatã poate înlocui sancţiunea amenzii ce a fost aplicatã nu este de naturã sã conducã la concluzia cã legiuitorul a stabilit vreo altã condiţie pentru a se putea dispune înlocuirea sancţiunii în afara celor pe care le-a prevãzut expres.
Astfel, din examinarea dispoziţiilor <>art. 9 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãrora sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii poate fi prevãzutã numai prin lege, doar alternativ cu sancţiunea amenzii şi numai pe o duratã ce nu poate depãşi 300 de ore, se constatã cã prin aceste dispoziţii, imperative, legiuitorul a stabilit un regim juridic general al sancţiunii contravenţionale nou-introduse.
Corespunzãtor acestor dispoziţii a fost adoptatã ulterior <>Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobatã prin <>Legea nr. 641/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, act normativ prin al cãrui prim articol se precizeazã cã aceastã sancţiune poate fi prevãzutã în legi sau ordonanţe ale Guvernului şi cã stabilirea sa se face întotdeauna alternativ cu amenda, precum şi cã sancţiunea poate fi aplicatã numai de instanţa de judecatã.
Indicând actele normative prin care poate fi prevãzutã sancţiunea şi obligativitatea de a figura ca o sancţiune alternativã la aceea a amenzii, legiuitorul a stabilit o condiţie de reglementare care nu se adreseazã altcuiva decât autoritãţilor care au competenţa de a adopta norme juridice în materie contravenţionalã.
Prin <>art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, legiuitorul a înţeles sã reglementeze o altã ipotezã juridicã, şi anume aceea a contravenientului care a fost sancţionat cu amendã, pe care însã nu a achitat-o şi nici nu poate fi executat silit.
Pentru o astfel de situaţie, considerând cã starea de insolvabilitate a contravenientului nu trebuie sã conducã la lipsirea de eficienţã a sancţiunii aplicate, legiuitorul a instituit modalitatea alternativã de executare a sancţiunii amenzii, prin posibilitatea înlocuirii acesteia cu obligaţia de prestare a unei activitãţi în folosul comunitãţii.
Operaţiunea juridicã de înlocuire a sancţiunii are loc în faza de executare şi vizeazã exclusiv stabilirea altei modalitãţi de executare a sancţiunii cu amenda deja aplicatã, schimbarea modalitãţii de executare fiind determinatã de faptul cã amenda nu a fost achitatã în termen de 30 de zile de la rãmânerea definitivã şi nici nu existã posibilitatea executãrii silite.
Deci nu se poate considera, sub acest aspect, cã ar fi nesocotit principiul de drept al legalitãţii incriminãrii şi sancţiunii ("nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege") înscris şi în prevederile art. 7 din Convenţia europeanã a drepturilor omului.
Aceasta întrucât, în litigiul având ca obiect cererea de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii, instanţa nu este învestitã cu aplicarea unei sancţiuni care nu ar fi prevãzutã de actul prin care este reglementatã contravenţia, ci, în ipoteza unui contravenient debitor insolvabil, este chematã sã se pronunţe cu privire la modalitatea de executare a sancţiunii amenzii prevãzute de lege şi deja aplicate contravenientului.
Condiţiile stabilite de legiuitor pentru a se putea dispune înlocuirea sancţiunii sunt înscrise la art. 9 alin. (3) şi <>art. 39^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi vizeazã numai depãşirea termenului de 30 de zile de la rãmânerea definitivã a sancţiunii amenzii şi starea de insolvabilitate a contravenientului, iar îndeplinirea lor se verificã în urma sesizãrii adresate instanţei de cãtre organul din care face parte agentul constatator sau de cãtre contravenient.
În atare situaţie, a aprecia cã operaţiunea de înlocuire a sancţiunii nu poate avea loc decât în baza unui text conţinut de o lege sau o ordonanţã, prin care sunt prevãzute ca sancţiuni alternative amenda şi prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, ar însemna sã se nesocoteascã voinţa legiuitorului prin adãugarea unor condiţii pe care acesta nu a înţeles sã le stabileascã.
În acelaşi timp, printr-o astfel de interpretare, se ajunge la lipsirea de eficienţã juridicã a reglementãrii conţinute de art. 9 alin. (3)-(5) şi de <>art. 39^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, iar numeroase norme juridice în temeiul cãrora a fost aplicatã sancţiunea amenzii contravenţionale rãmân fãrã finalitate, deoarece sancţiunea nu poate fi executatã pe nicio cale.
Altfel spus, deşi se face vinovat de sãvârşirea unei contravenţii, pentru care a şi fost sancţionat, contravenientul insolvabil nu suportã în mod real nicio consecinţã a faptei sale.
În materie contravenţionalã, <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reprezintã legea generalã, astfel cã dispoziţiile sale sunt aplicabile tuturor contravenţiilor indiferent dacã acestea sunt reglementate prin legi, prin ordonanţe sau hotãrâri ale Guvernului ori prin acte ale autoritãţilor administraţiei publice locale sau judeţene, conform competenţelor stabilite prin art. 2 al acestui act normativ.
Aşa cum s-a arãtat, nici dispoziţiile art. 9 alin. (3)-(5) şi nici cele ale <>art. 39^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu fac nicio distincţie, în vederea aplicãrii lor, în funcţie de categoria actului prin care este stabilitã contravenţia şi nu cer ca norma juridicã în temeiul cãreia a fost aplicatã amenda sã prevadã şi sancţiunea alternativã a prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţã şi ale <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobatã prin <>Legea nr. 641/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se interpreteazã în sensul admisibilitãţii cererilor de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, indiferent dacã contravenţiile sãvârşite sunt prevãzute şi sancţionate prin legi, ordonanţe ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ şi chiar dacã actul care stabileşte şi sancţioneazã contravenţiile nu prevede, alternativ cu sancţiunea amenzii, sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile <>art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţã şi la dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, se interpreteazã în sensul admisibilitãţii cererilor de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii indiferent dacã contravenţiile sãvârşite sunt prevãzute şi sancţionate prin legi, ordonanţe ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ şi chiar dacã actul care stabileşte şi sancţioneazã contravenţiile nu prevede, alternativ cu sancţiunea amenzii, sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã, în şedinţã publicã, astãzi, 20 septembrie 2010.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
RODICA AIDA POPA
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
