Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 7 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 6 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Eugen David în Dosarul nr. 8.344/281/2005 al Judecãtoriei Ploieşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 8.344/281/2005, Judecãtoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Eugen David în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã normele criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu permit instanţei sã analizeze oportunitatea luãrii mãsurilor asigurãtorii şi nici întinderea acestora. De exemplu, aceasta nu poate sã aprecieze, în cauzã, "asupra consecinţelor nefaste pe care le-ar avea luarea acestei mãsuri" asupra autorului excepţiei, care aratã cã are în întreţinere un copil minor. Se susţine cã, în acest mod, se încalcã liberul acces la justiţie, se goleşte de conţinut dreptul la apãrare şi este restrâns dreptul de proprietate.
Judecãtoria Ploieşti opineazã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se aratã cã dispoziţiile procedurale penale ce reglementeazã mãsurile asigurãtorii sunt însoţite de garanţii procedurale de naturã a proteja dreptul de proprietate, precum şi de garanţii ale dreptului la apãrare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare, prezumţia de nevinovãţie, dreptul de proprietate privatã şi nici dreptul la un proces echitabil.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 163 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Luarea mãsurilor asigurãtorii este obligatorie:
a) Abrogat
b) în cazul în care cel vãtãmat este o persoanã lipsitã de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsã."
Se susţine cã acest text de lege încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece instituirea, prin normele criticate, a obligativitãţii luãrii mãsurilor asigurãtorii în cazul în care cel vãtãmat este o persoanã lipsitã de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsã este menitã sã protejeze aceste categorii de persoane, în considerarea situaţiei speciale în care se aflã, şi nu contravine drepturilor constituţionale invocate.
Astfel, nu se aduce atingere liberului acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi nici dreptului la apãrare, întrucât, pe parcursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul beneficiazã de toate garanţiile care caracterizeazã aceste drepturi. Nu se încalcã prezumţia de nevinovãţie, deoarece instituirea acestor mãsuri nu echivaleazã cu o pronunţare asupra vinovãţiei învinuitului sau inculpatului. Mãsurile asigurãtorii au caracter provizoriu, finalitatea lor constând în garantarea executãrii obligaţiilor cu caracter patrimonial, în cazul condamnãrii inculpatului printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, pronunţatã cu respectarea garanţiilor reglementate de Codul de procedurã penalã pentru desfãşurarea unui proces echitabil, aşadar numai dacã instanţa de judecatã constatã vinovãţia inculpatului sau a pãrţii responsabile civilmente. Nu poate fi primitã nici susţinerea privind încãlcarea dreptului de proprietate, întrucât raţiunile mãsurii reglementate prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei justificã restrângerea exerciţiului acestui drept, în deplinã concordanţã cu prevederile art. 53 din Legea fundamentalã - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Eugen David în Dosarul nr. 8.344/281/2005 al Judecãtoriei Ploieşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
