Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 697 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) teza finala din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 90 din 31 ianuarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Vaslui în Dosarul nr. 5.347/2004 al Judecãtoriei Vaslui.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã cã dosarul este la primul termen de judecatã, precum şi asupra cererii transmise prin fax de cãtre partea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate de parte.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, dispune respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.347/2004, Judecãtoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Vaslui în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale potrivit cãrora, în situaţia achitãrii prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscalã, învinuitul ori inculpatul beneficiazã de o cauzã de nepedepsire aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16. Aceasta deoarece instituie o diferenţã de tratament juridic între inculpaţii care comit o infracţiune de evaziune fiscalã de pericol şi inculpaţii care sãvârşesc o infracţiune de evaziune fiscalã de prejudiciu, între autorii infracţiunii rãmase în faza de tentativã şi autorii cercetaţi pentru aceeaşi infracţiune consumatã, precum şi între inculpaţii care au comis infracţiunea de evaziune fiscalã şi inculpaţii autori ai oricãrei alte infracţiuni de prejudiciu.
De asemenea, în opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare între cetãţeni pe criterii de avere.
Judecãtoria Vaslui opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea prin dispoziţiile legale criticate a unui tratament juridic diferit, constând în aplicarea unei sancţiuni administrative pentru învinuitul ori inculpatul care în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, a acoperit integral prejudiciul de pânã la 50.000 euro, nu aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã. Aceasta deoarece principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, aşa încât dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 di n Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu urmãtorul conţinut:
"Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu se poate primi critica privind încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevãzutã de textul de lege atacat se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 , adicã autorilor unei infracţiuni de evaziune fiscalã care au acoperit prejudiciul de pânã la 50.000 euro cauzat prin fapta penalã.
Pe de altã parte, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale legiuitorul este liber sã aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmeazã sã stabileascã natura juridicã a faptei incriminate, cât şi condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã. Principiul egalitãţii în drepturi nu implicã tratarea juridicã uniformã a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiunile sãvârşite este expresia fireascã a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice sã se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic sã fie diferenţiat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Vaslui în Dosarul nr. 5.347/2004 al Judecãtoriei Vaslui.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
