Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicatã de Maria Huza în Dosarul nr. 18.923/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul autoarei excepţiei, d-na avocat Alice Drãghici, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, d-na avocat Alice Drãghici solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile formulate în motivarea excepţiei sunt neîntemeiate. Totodatã, precizeazã cã, în mãsura în care se solicitã modificarea textului de lege supus controlului, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 18.923/301/2006, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicatã de Maria Huza în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât din cuprinsul acestuia rezultã cã numai declaraţiile necorespunzãtoare adevãrului fãcute în faţa instituţiilor de stat, descrise în art. 145 din Codul penal, pot atrage rãspunderea penalã pentru aceastã infracţiune. Legiuitorul opereazã astfel o discriminare "între sfera publicã şi cea nepublicã", ceea ce determinã o inechitate între cetãţeni, câtã vreme, pentru aceeaşi faptã, rãspunderea penalã va fi atrasã numai de natura instituţiei în faţa cãreia s-a fãcut declaraţia. Se conchide în sensul cã, "pentru deplina egalitate în drepturi a cetãţenilor, este firesc ca fapta respectivã sã producã aceleaşi consecinţe juridice indiferent dacã e vorba de o instituţie publicã sau nu."
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât reglementarea de cãtre legiuitor a infracţiunii de fals în declaraţii nu este de naturã sã aducã nicio atingere dreptului pãrţilor interesate de a se apãra şi de a se prevala de toate garanţiile care caracterizeazã un proces echitabil şi, totodatã, aceasta se aplicã, fãrã excepţii, tuturor persoanelor care se încadreazã în ipoteza textului de lege, fãrã nicio distincţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã. Cât priveşte art. 21 alin. (3) din Constituţie, invocat de asemenea în motivarea excepţiei, apreciazã cã nu are incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 292 din Codul penal, potrivit cãrora "Declararea necorespunzãtoare adevãrului, fãcutã unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unitãţi dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaraţia fãcutã serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã".
În motivarea excepţiei, autoarea acesteia invocã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Dispoziţiile art. 292 din Codul penal, care reglementeazã infracţiunea de fals în declaraţii, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publicã în declaraţiile fãcute oficial şi care, potrivit legii sau împrejurãrilor, servesc la producerea de consecinţe juridice. Aceasta reprezintã o opţiune de politicã legislativã, de competenţa exclusivã a Parlamentului, în cadrul mãsurilor de politicã penalã, şi nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauzã. Astfel, textul de lege criticat se aplicã tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi care se aflã în ipoteza normei, fãrã nicio discriminare în raport de criteriile egalitãţii în drepturi stabilite de Legea fundamentalã şi, de asemenea, nu încalcã niciuna dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil.
În plus, art. 292 din Codul penal nu este criticat pentru ceea ce reglementeazã, ci pentru ceea ce, în opinia autoarei excepţiei, reprezintã o omisiune de naturã sã-i confere acestuia caracter neconstituţional. Astfel, se susţine cã declaraţiile necorespunzãtoare adevãrului ar trebui sã fie incriminate indiferent de persoana juridicã în faţa cãreia au fost fãcute, întrucât numai în situaţia în care fapta respectivã ar produce aceleaşi consecinţe juridice "indiferent dacã e vorba de o instituţie publicã sau nu" s-ar asigura deplina egalitate în drepturi a cetãţenilor şi orice persoanã ar putea avea dreptul la un proces echitabil, în afara oricãrei discriminãri. Asemenea critici nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicatã de Maria Huza în Dosarul nr. 18.923/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
