Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 691 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 3 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Dosarul nr. 1.782/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin consilier juridic, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului solicitã admiterea excepţiei, susţinând cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 21 şi 54 din Constituţie. Se apreciazã cã autoritatea publicã emitentã a actului atacat nu are posibilitatea legalã de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi a intereselor sale legitime deşi, în intervalul dintre data suspendãrii executãrii actului emis şi cea a soluţionãrii cererii cu privire la legalitatea actului, autoritatea nu poate pune în executare acel act.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea nu se poate pronunţa asupra modificãrii sau completãrii prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.782/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a executãrii actului administrativ, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 554/2004 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate care permit persoanei vãtãmate printr-un act administrativ ca o datã cu sesizarea autoritãţii publice care a emis actul sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului respectiv contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. Spre deosebire de reglementarea anterioarã (<>art. 9 din Legea nr. 29/1990 ), aratã autorul excepţiei, actualul text "nu mai impune obligativitatea introducerii acţiunii în anularea actului administrativ a cãrui suspendare se cere (aşa-numita acţiune de fond). Pe cale de consecinţã, textul actual, deşi [face referire la] soluţionarea acţiunii de fond, nu impune introducerea acesteia şi lasã astfel nereglementatã o situaţie de fapt şi de drept extrem de importantã: ce se întâmplã cu un act administrativ suspendat dupã soluţionarea favorabilã a unei cereri introduse în temeiul art. 14, dacã petentul nu introduce şi acţiunea în anularea actului administrativ. Existã, practic, posibilitatea ca acest act sã rãmânã suspendat o perioadã indefinitã de timp, legea nefãcând vorbire şi despre o modalitate de a deduce justiţiei o astfel de cauzã".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, apreciind cã nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, nefiind încãlcat, prin dispoziţiile legale criticate, dreptul pãrţii la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, fiind conforme cu prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã. De asemenea, apreciazã cã în cadrul controlului de constituţionalitate Curtea examineazã conformitatea legilor şi ordonanţelor cu dispoziţiile constituţionale, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care are urmãtorul cuprins: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o datã cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ pânã la pronunţarea instanţei de fond."
Dispoziţiile art. 7 la care face trimitere textul criticat au urmãtorul cuprins:
"(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egalã mãsurã organului ierarhic superior, dacã acesta existã.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specialã prevede o procedurã administrativ-jurisdicţionalã, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptãţitã sã introducã plângere prealabilã şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţã, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevãzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilã, formulatã potrivit prevederilor alin. (1), se soluţioneazã în termenul prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vãtãmaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevãzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilã.
(6) Plângerea prealabilã în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile din Codul de procedurã civilã fiind aplicabile în mod corespunzãtor.
(7) Plângerea prealabilã în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie."
Critica de neconstituţionalitate are la bazã, în esenţã, susţinerea potrivit cãreia prevederile legale criticate, care permit persoanei ce se considerã vãtãmatã printr-un act administrativ ca o datã cu sesizarea autoritãţii publice care a emis actul sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului respectiv, fãrã sã impunã şi obligativitatea introducerii acţiunii în anulare a actului administrativ a cãrui suspendare se cere, încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia.
<>Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispune cu privire la condiţiile suspendãrii executãrii actului administrativ, acestea fiind norme de procedurã care, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc de legiuitor.
Posibilitatea conferitã persoanelor vãtãmate prin acte administrative de a cere suspendarea executãrii actelor respective, reglementatã de textul de lege criticat, nu poate crea, astfel cum susţine autorul excepţiei, organului emitent o situaţie "mai rea decât a petentului presupus vãtãmat". Instanţa de judecatã ce urmeazã sã soluţioneze o astfel de cerere va ţine seama cã suspendarea executãrii actului administrativ este condiţionatã de existenţa unor cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unor pagube iminente, fiind asigurat în felul acesta cadrul unui proces echitabil.
Referitor la susţinerea autorului excepţiei cã "existã, practic, posibilitatea ca acest act [administrativ] sã rãmânã suspendat o perioadã indefinitã de timp", Curtea reţine cã <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 , text la care dispoziţiile criticate fac trimitere, reglementând procedura prealabilã, dispune la alin. (4) cã "Plângerea prealabilã, formulatã potrivit prevederilor alin. (1), se soluţioneazã în termenul prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. g)", adicã în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, aşa cum se aratã în alin. (7) al art. 7 din lege. În consecinţã, Curtea constatã cã prin lege au fost prevãzute condiţii pentru ca soluţionarea unor astfel de cauze sã se facã într-un termen rezonabil.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Dosarul nr. 1.782/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
