Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 691 din 11 septembrie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 159/1999 privind infiintarea Companiei Nationale Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 691 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 159/1999 privind infiintarea Companiei Nationale "Loteria Romana" - S.A. si ale art. 26 alin. (2) din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 668 din 1 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Loteria Românã" - S.A. şi ale <>art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicitãţii imobiliare, excepţie ridicatã de Ovidiu Budeanu în Dosarul nr. 3.223/110/2006 al Tribunalului Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã reprezentantul Companiei Naţionale "Loteria Românã" - S.A. din Bucureşti, consilierul juridic Ştefan Daniel Bicã, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Companiei Naţionale "Loteria Românã" - S.A. solicitã respingerea excepţiei, depunând note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 , arãtând cã trecerea unor bunuri care se aflau în administrarea Regiei Autonome "Loteria Naţionalã" în proprietatea acesteia contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea proprietãţii private. În ceea ce priveşte critica referitoare la prevederile <>art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , devenit în urma republicãrii art. 26 alin. (2), concluziile Ministerului Public sunt de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.223/110/2006, Tribunalul Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Loteria Românã" - S.A., precum şi ale <>art. 28 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Ovidiu Budeanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate creeazã un regim privilegiat în favoarea unor instituţii publice, în detrimentul proprietarului de drept, persoanã fizicã, aducând atingere dreptului acestuia de proprietate, drept dobândit cu respectarea condiţiilor legale.
Tribunalul Bacãu - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 trebuie interpretate corelativ cu celelalte alineate ale articolului în cauzã, reprezentând o completare a alin. (2), iar nu o derogare de la acesta. Astfel, în proprietatea Companiei Naţionale "Loteria Românã" nu intrã decât bunurile deţinute în proprietate de cãtre Regia Autonomã "Loteria Naţionalã", al cãrei patrimoniu îl preia, iar nu şi bunurile deţinute de aceasta cu alt titlu. Aplicarea greşitã a legii nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de interpretare, de competenţa instanţelor judecãtoreşti.
În situaţia în care voinţa legiuitorului ar fi aceea de a trece automat bunurile aflate în administrarea regiei autonome în proprietatea Companiei Naţionale "Loteria Românã", cu nesocotirea dreptului de proprietate al titularului, Guvernul aratã cã dispoziţiile în cauzã ar aduce atingere dreptului de proprietate, garantat şi ocrotit de Constituţie, depãşindu-se limitele rezonabile în care acesta poate fi îngrãdit. Într-o atare situaţie excepţia este întemeiatã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 care stabilesc expres egalitatea de tratament între stat, prin instituţiile sale, şi orice persoanã fizicã sau juridicã, Guvernul apreciazã cã reglementarea menţionatã nu creeazã un regim diferenţiat între respectivele subiecte de drept, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare principiului egalitãţii în drepturi, fiind conforme art. 44 alin. (1) din Constituţie potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Loteria Românã" - S.A., publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 25 octombrie 1999, aprobatã prin <>Legea nr. 288/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 iunie 2001, dispoziţii care prevãd cã "Celelalte bunuri aflate în administrarea Regiei Autonome "Loteria Naţionalã" trec în proprietatea Loteriei Române la data înmatriculãrii acesteia la oficiul registrului comerţului", precum şi dispoziţiile <>art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicitãţii imobiliare, devenit art. 26 alin. (2) în urma republicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, potrivit cãrora "În aceleaşi condiţii [fãrã înscrierea în cartea funciarã] sunt opozabile faţã de terţi şi drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoanã, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotãrâri judecãtoreşti".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, ale art. 52 care consacrã dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 136 referitoare la proprietate.
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Loteria Românã" - S.A., Curtea reţine cã actul normativ criticat reglementeazã înfiinţarea Loteriei Române, persoanã juridicã românã, având forma juridicã de societate comercialã pe acţiuni cu capital integral de stat, prin reorganizarea Regiei Autonome "Loteria Naţionalã", care se desfiinţeazã la data înmatriculãrii la oficiul registrului comerţului a Companiei Naţionale "Loteria Românã" - S.A. La aceeaşi datã, Loteria Românã devine proprietara, pe de o parte, a bunurilor aflate în patrimoniul Regiei Autonome "Loteria Naţionalã", cu excepţia bunurilor deţinute cu alt titlu - art. 4 alin. (2) din ordonanţã, iar, pe de altã parte, a bunurilor aflate în administrarea Regiei Autonome "Loteria Naţionalã" - alin. (3) al aceluiaşi articol. Aşa fiind, se constatã cã legea reglementeazã, în primul caz, preluarea în patrimoniul nou-înfiinţatei companii naţionale a bunurilor deţinute cu titlu de proprietate de regia autonomã, în virtutea succesiunii universale a drepturilor şi obligaţiilor vechii persoane juridice, iar, în cel de-al doilea caz, transferul dreptului de proprietate a bunurilor aflate în administrarea regiei autonome, din patrimoniul unor persoane fizice sau juridice în patrimoniul companiei naţionale. A doua ipotezã consacrã, deci, trecerea în proprietatea Loteriei Române, la o datã ulterioarã intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 , respectiv data înmatriculãrii companiei la oficiul registrului comerţului, a bunurilor pe care Regia Autonomã "Loteria Naţionalã" le deţinea în administrare, deci cu titlu de detentor precar.
Or, nicio lege nu poate opera transformarea dreptului de administrare asupra unor bunuri al fostei regii autonome în drept de proprietate al Loteriei Române, deci schimbarea regimului juridic al acelor bunuri, fãrã a exista o cauzã de utilitate publicã, precum şi o justã şi prealabilã despãgubire, aşa cum reclamã art. 44 alin. (3) din Constituţie.
Cu alte cuvinte, <>art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 , care dispune un transfer silit de proprietate - o expropriere, încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, aşa cum a statuat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, o privare de proprietate trebuie sã fie prevãzutã de lege, sã urmãreascã o cauzã de utilitate publicã, sã fie conformã normelor de drept intern şi sã respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat. Mai mult, privarea de proprietate trebuie sã menajeze un just echilibru între exigenţele de interes general şi imperativele fundamentale ale individului, în special prin indemnizarea rezonabilã şi proporţionalã a valorii bunului, acordatã titularului acestuia.
În ceea ce priveşte legalitatea exproprierii, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis cã simpla existenţã a unor norme nu este suficientã pentru a justifica privarea de proprietate. Astfel, în cauza "Zvolsky şi Zvolska împotriva Republicii Cehe", 2002, s-a statuat cã legea pe care se bazeazã o atingere adusã bunurilor unei persoane trebuie sã fie conformã cu normele de drept intern ale statului în cauzã, inclusiv cu dispoziţiile constituţionale pertinente. În orice caz, aparţine în primul rând autoritãţilor naţionale interne atributul interpretãrii şi aplicãrii acestor norme şi acela de a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea lor. Referitor la noţiunea de "utilitate publicã", Curtea Europeanã (cauzele "Malama împotriva Greciei", 2001, "Almeida Garrett, Mascarenhas Falcao şi alţii împotriva Portugaliei", 2000, "Honecker şi alţii împotriva Germaniei", 2001) a statuat cã aceasta trebuie sã urmãreascã realizarea unui scop legitim, a unui interes general de ordin social-economic, fapt ce este de naturã a conferi statelor semnatare ale Convenţiei europene a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale o anumitã marjã de apreciere, întotdeauna aflatã sub controlul Curţii. Cu privire la indemnizarea titularului pentru privarea de dreptul sãu, Curtea Europeanã a statuat în sensul cã, în absenţa unei compensaţii reparatorii, art. 1 din Protocolul nr. 1 n-ar asigura decât o protecţie iluzorie şi ineficace a dreptului de proprietate, în totalã contradicţie cu dispoziţiile Convenţiei (cauza "James şi alţii împotriva Marii Britanii", 1986).
În considerarea celor arãtate, Curtea constatã cã mãsura exproprierii consacratã de dispoziţiile <>art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Loteria Românã" - S.A. nu întruneşte exigenţele prevãzute în dreptul intern - Constituţia României şi <>Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, în condiţiile în care nu este învederatã nicio cauzã de utilitate publicã de naturã sã justifice adoptarea acestei mãsuri şi nici nu se prevede o despãgubire dreaptã şi prealabilã, care sã compenseze pierderea dreptului de proprietate asupra bunului expropriat.
Un argument suplimentar în susţinerea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 îl reprezintã jurisprudenţa instanţei naţionale de contencios constituţional, care prin <>Decizia nr. 227/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, a admis excepţia de neconstituţionalitate referitoare la prevederile <>art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, reţinând în considerente urmãtoarele: "...existã posibilitatea ca imobilele prevãzute în anexa nr. 1 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 sã se afle şi în proprietatea persoanelor fizice sau juridice sau în proprietatea comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.
Prevãzând in terminis cã toate aceste imobile, indiferent de titularul dreptului de proprietate, se aflã în proprietatea privatã a statului, se realizeazã un transfer silit de proprietate care opereazã din patrimoniul persoanelor fizice, persoanelor juridice sau unitãţilor administrativ-teritoriale cãtre stat, ceea ce reprezintã o încãlcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie."
Dacã în situaţia respectivã exista doar posibilitatea ca imobilele ce fãceau obiectul reglementãrii sã se afle în proprietatea altor persoane decât statul, ceea ce a impus admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, cu atât mai mult o atare soluţie se impune şi în cauza de faţã, în care, aşa cum am arãtat în prealabil, dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate în administrarea Regiei Autonome "Loteria Naţionalã" se aflã, la data adoptãrii ordonanţei, în patrimoniul altor persoane fizice sau juridice.
2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , Curtea reţine cã acestea reglementeazã o excepţie de la regula instituitã prin dispoziţiile art. 25 alin. (1) al aceleiaşi legi, potrivit cãrora "Înscrierile în cartea funciarã îşi vor produce efectele de opozabilitate faţã de terţi de la data înregistrãrii cererilor; ordinea înregistrãrii cererilor va determina rangul înscrierilor". Astfel, în ceea ce priveşte drepturile reale, acestea sunt opozabile faţã de terţi, fãrã înscrierea în cartea funciarã, dacã sunt dobândite de stat sau de oricare altã persoanã, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotãrâri judecãtoreşti.
Raţiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesarã înscrierea în cartea funciarã, în vederea asigurãrii opozabilitãţii, a drepturilor reale dobândite prin cele trei modalitãţi rezidã în efectele pe care le produc, sub aspectul opozabilitãţii lor faţã de terţi, actele prin care sunt dobândite aceste drepturi.
Astfel, în prima ipotezã, dreptul real se dobândeşte în temeiul legii, act normativ care se publicã în Monitorul Oficial al României şi care intrã în vigoare şi, deci, produce efecte juridice erga omnes, la 3 zile de la data publicãrii sau la data ulterioarã prevãzutã în textul lui.
Cea de-a doua ipotezã prevãzutã de textul de lege criticat se referã la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de cãtre stat prin expropriere. Potrivit <>Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului în raza cãruia este situat imobilul propus pentru expropriere, astfel cã instanţa, verificând dacã sunt întrunite condiţiile cerute de lege, va stabili cuantumul despãgubirilor şi suma cuvenitã proprietarilor, posesorilor, altor titulari de drepturi reale sau oricãror alte persoane cunoscute care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate. Instanţa se pronunţã asupra cererii de expropriere prin hotãrâre, care este supusã cãilor de atac prevãzute de lege. În acest caz, precum şi în situaţia prevãzutã în cea de-a treia ipotezã a <>art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , titlul de proprietate îl constituie hotãrârea judecãtoreascã. Cu toate cã aceasta nu poate crea drepturi şi obligaţii pentru terţi, ei nefiind pãrţi în litigiul tranşat prin hotãrâre, totuşi ei nu pot ignora existenţa unei noi situaţii juridice cãreia judecata i-a dat naştere şi pe care hotãrârea o consacrã. Prin urmare, hotãrârea judecãtoreascã trebuie recunoscutã şi respectatã de toţi, fiind deci opozabilã tuturor, chiar dacã ea nu produce efecte decât faţã de pãrţi.
În considerarea celor arãtate, Curtea reţine cã atât legea, cât şi hotãrârile judecãtoreşti, ca modalitãţi de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale, reprezintã acte juridice care sunt opozabile faţã de terţi prin ele însele, fãrã a fi nevoie de formalitatea suplimentarã a înscrierii drepturilor dobândite pe aceastã cale în cartea funciarã.
Aşa fiind, dacã identitatea de raţiuni impune identitate de soluţii, ceea ce, în esenţã, consacrã art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi, per a contrario, raţiunile diferite impun, în mod necesar, soluţii diferite, regimul juridic diferenţiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticatã nu este arbitrar şi, deci, discriminatoriu, ci, dimpotrivã, pentru consideraţiile înfãţişate, nu face decât sã dea expresie principiului constituţional pretins a fi încãlcat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Loteria Românã" - S.A., excepţie ridicatã de Ovidiu Budeanu în Dosarul nr. 3.223/110/2006 al Tribunalului Bacãu - Secţia civilã, şi constatã cã prevederile textului de lege sunt neconstituţionale în mãsura în care se aplicã bunurilor aflate în administrarea Regiei Autonome "Loteria Naţionalã" care sunt proprietatea persoanelor fizice sau juridice sau proprietatea comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Ovidiu Budeanu în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016