Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 69 din 5 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 169 din 5 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Teodor Traian Maghiar în Dosarul nr. 18.661/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de avocatul autorului excepţiei, prin care se solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, având în vedere imposibilitatea prezentãrii, motivate prin certificat medical.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã admiterea cererii şi acordarea unui nou termen de judecatã.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen.
Preşedintele dispune sã se facã apelul în Dosarul nr. 1.274D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã ridicatã de Teodor Maghiar în Dosarul nr. 18.658/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã, de asemenea, asupra cererii depuse la dosar de avocatul autorului excepţiei, prin care se solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, având în vedere imposibilitatea prezentãrii, motivate prin certificat medical.
Având în vedere soluţia Curţii pronunţatã în dosarul precedent, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de acordare a unui nou termen.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen şi, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.273D/2007 şi 1.274D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.274D/2007 la Dosarul nr. 1.273D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, considerând cã în cauzã nu este vorba despre o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci se solicitã interpretarea textelor de lege criticate, interpretare pe care, de altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a clarificat-o prin Decizia nr. 71 din 15 octombrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 22 august 2007, pronunţate în dosarele nr. 18.661/3/2007 şi nr. 18.658/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Teodor Traian Maghiar şi Teodor Maghiar cu prilejul soluţionãrii plângerilor formulate împotriva mãsurii asigurãtorii dispuse prin ordonanţã de cãtre procuror.
În motivarea excepţiei autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textele de lege criticate restrâng accesul liber la justiţie, întrucât, prin inserarea conjuncţiei "sau" la finalul primului alineat al art. 168 din Codul de procedurã penalã, conduc la concluzia cã învinuitul, inculpatul, partea responsabilã civilmente, precum şi orice altã persoanã interesatã pot face plângere la instanţa de judecatã numai cu condiţia sã nu fi fãcut o plângere similarã în faţa procurorului. De asemenea, considerã cã alin. (2) al art. 168 din Codul de procedurã penalã confirmã aceastã interpretare, arãtând cã doar împotriva hotãrârii instanţei de judecatã se poate face recurs şi, per a contrario, împotriva soluţiei date de procuror nu se poate exercita nicio cale de atac.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, sens în care aratã cã din interpretarea textelor de lege criticate rezultã cã, împotriva ordonanţei prin care se dispune aceastã mãsurã, plângerea poate fi fãcutã la procuror sau la instanţa de judecatã, în orice fazã a procesului, deci şi la urmãrirea penalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Astfel, aratã cã din interpretarea textelor de lege criticate rezultã cã inculpatul poate face plângere la instanţã împotriva mãsurilor asigurãtorii dispuse de procuror în timpul urmãririi penale.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, nefiind contrare prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, dispoziţii potrivit cãrora "În contra mãsurii asigurãtorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilã civilmente, precum şi orice altã persoanã interesatã se pot plânge procurorului sau instanţei de judecatã, în orice fazã a procesului penal.
Hotãrârea instanţei de judecatã poate fi atacatã separat cu recurs. Recursul nu suspendã executarea."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 21 alin.(1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 168 alin. (1) din Codul de procedurã penalã consacrã dreptul persoanelor interesate de a formula plângere împotriva mãsurilor asigurãtorii, adresându-se fie procurorului, fie direct instanţei de judecatã pe tot parcursul procesului penal. Alin. (2) din acelaşi articol prevede posibilitatea atacãrii cu recurs a hotãrârii instanţei de judecatã.
Autorii excepţiei considerã cã din aceste texte de lege se poate desprinde interpretarea potrivit cãreia exercitarea dreptului de a formula plângere la procuror ar exclude posibilitatea de a mai sesiza ulterior instanţa de judecatã.
Analizând aceste aspecte, Curtea constatã cã textele de lege ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate au în vedere etape procesual penale distincte, având fiecare titulari diferiţi, respectiv procurorul şi judecãtorul. Actele acestora sunt supuse cãilor de atac specifice, alin. (2) al art. 168 din Codul de procedurã penalã referindu-se doar la calea de atac ce poate fi formulatã împotriva soluţiei dispuse de instanţã.
Prin urmare, Curtea considerã cã aspectele invocate de autorii excepţiei se referã, în realitate, la probleme de aplicare a textelor de lege criticate, ce revin competenţei instanţei de judecatã, iar nu la veritabile probleme de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Teodor Traian Maghiar şi Teodor Maghiar în dosarele nr. 18.661/3/2007 şi nr. 18.658/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
