Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 69 din 27 aprilie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 lit. d) si ale art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 30 iunie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 lit. d) şi ale <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 1.937/CA/1998 al aceleiaşi instanţe.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 16 martie 1999, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor, Societatea Comercialã "Wrobel" - S.R.L. din Tasnad şi Curtea de Conturi a României, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 20 aprilie 1999 şi apoi pentru data de 27 aprilie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 septembrie 1998 a Curţii de Apel Oradea, pronunţatã în Dosarul nr. 1.937/CA/1998 al acestei instanţe, a fost sesizatã Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. d) şi ale <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Excepţia a fost ridicatã, din oficiu, în cadrul unui proces având ca obiect acţiunea în contencios administrativ introdusã de reclamanta Societatea Comercialã "Wrobel" - S.R.L. din Tasnad, prin care s-a solicitat examinarea Sentinţei nr. 32 din 26 noiembrie 1997, pronunţatã de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Satu Mare în Dosarul nr. 34/1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 297 din 30 aprilie 1998, pronunţatã de Secţia jurisdicţionalã a Curţii de Conturi a României în Dosarul nr. 57/1998 al aceleiaşi instanţe.
În motivarea exceptiei Curtea de Apel Oradea susţine ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, care definesc Curtea de Conturi ca "organ de control, în trei domenii privind resursele financiare ale statului şi ale sectorului public", şi anume cu privire la modul de formare, la modul de administrare şi la modul de întrebuinţare. Se arata ca modul de formare a resurselor financiare se referã la elementele componente ale bugetului de stat, bugetului unitãţilor administrativ-teritoriale şi instituţiilor publice. Se susţine în continuare ca dispoziţiile <>art. 17 lit. a)-f) din Legea nr. 94/1992 reglementeazã controlul modului de formare a resurselor financiare. Se mai susţine ca prin dispoziţiile art. 19 lit. d) din legea anterior menţionatã se prevede competenta Curţii de Conturi de a efectua controale la toate persoanele juridice care nu îşi îndeplinesc obligaţiile financiare fata de stat, la unitãţi administrativ-teritoriale şi la instituţii publice, iar prin art. 77 alin. (3) din aceeaşi lege este reglementatã competenta Colegiului jurisdicţional sa dispunã virarea sumelor datorate de persoana juridicã verificata, inclusiv a dobânzilor şi a majorãrilor de întârziere, atunci când constata în sarcina sa abateri cu caracter financiar, ce constau în neîndeplinirea obligaţiilor sale financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale sau cãtre instituţiile publice. Competentele stabilite prin dispoziţiile art. 19 lit. d) şi ale <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 "transforma Curtea de Conturi în organ de control privind executarea creanţelor bugetare de cãtre contribuabili, persoane juridice, competenta ce depãşeşte limitele Constituţiei". În continuare se precizeazã ca, în ceea ce priveşte controlul asupra modului de formare a resurselor financiare, prevãzut la art. 139 alin. (1) din Constituţie, "ca atribut al Curţii de Conturi, se referã la alcãtuirea acestor fonduri, atribuţii concretizate în <>art. 17 lit. a)-f) din Legea nr. 94/1992 ". Dispoziţiile art. 19 lit. d) din aceeaşi lege prevãd atribuţii de control asupra modului de executare şi de încasare a creanţelor bugetare datorate de contribuabili, persoane juridice. Se susţine, de asemenea, ca, potrivit prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 , "verificarea şi controlul asupra modului de executare a creanţelor bugetare sunt date de competenta organelor fiscale ale Ministerului Finanţelor". În felul acesta, extinzandu-se competenta Curţii de Conturi, s-a ajuns ca în aceeaşi materie, a modului de încasare a creanţelor bugetare, sa existe doua organe fiscale, dintre care unul este Curtea de Conturi, cu încãlcarea art. 139 alin. (1) din Constituţie.
În conformitate cu prevederile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
Dispoziţiile <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie, "care instituie controlul Curţii de Conturi asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public". Acest control îl include şi pe cel "asupra surselor financiare ale bugetului de stat, fãrã deosebire de natura capitalului societãţii comerciale în sarcina cãreia se instituie obligaţii financiare". Întrucât accizele, taxele vamale, majorãrile de întârziere constituie resurse financiare de alimentare a bugetului de stat, Curtea de Conturi este competenta ca, exercitând controlul privind formarea resurselor financiare ale statului, sa verifice dacã şi în ce mod persoanele juridice îşi îndeplinesc obligaţiile financiare cãtre stat. Se considera ca prevederile <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 sunt, de asemenea, în concordanta cu dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie. Textul legal citat stabileşte mãsura prin care se finalizeazã activitatea de control exercitatã de organele Curţii de Conturi.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Art. 19 lit. d) şi <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, criticate ca neconstituţionale, prevãd:
- Art. 19: "Curtea de Conturi poate hotãrî efectuarea de controale şi la alte persoane juridice decât cele menţionate la art. 18, care: [...]
d) nu-şi îndeplinesc obligaţiile financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale şi instituţiile publice.";
- Art. 77 alin. (3): "În cazul în care abaterea cu caracter financiar consta în neîndeplinirea de cãtre o persoana juridicã din cele prevãzute de art. 18 şi 19 a obligaţiilor financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale sau instituţiile publice, Colegiul jurisdicţional dispune şi virarea sumelor datorate de aceasta, inclusiv a dobânzilor şi majorãrilor de întârziere datorate."
I. Critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , care reglementeazã competenta Curţii de Conturi de a controla îndeplinirea obligaţiilor financiare cãtre stat, unitãţi administrativ-teritoriale şi cãtre instituţii publice ale altor persoane juridice decât cele menţionate la art. 18 şi art. 19 lit. a)-c) din aceeaşi lege, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie. Potrivit acestor prevederi constituţionale, "Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public".
Conform <>art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 , care este în concordanta cu dispoziţiile constituţionale ale art. 139 alin. (1), "Curtea de Conturi îşi exercita funcţiunea de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale". Fata de aceasta dispoziţie legalã îndeplinirea obligaţiilor financiare la care se referã <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 nu poate intra în sfera administrãrii sau întrebuinţãrii resurselor financiare, întrucât acestea privesc resurse constituite ce nu sunt cuprinse în sfera sintagmei "formarea resurselor financiare ale statului şi sectorului public", care implica stabilirea şi emiterea titlurilor executorii în vederea constituirii acestor resurse, precum şi urmãrirea executãrii titlurilor. Atât emiterea titlului, cat şi executarea lui se includ în sfera drepturilor ce revin statului şi unitãţilor sectorului public, în calitate de creditori, pe când îndeplinirea de cãtre debitori a obligaţiilor de plata face parte din sfera dreptului de proprietate al acestora, în temeiul cãruia ei se pot opune creanţei. De aceea în noţiunea de formare a resurselor financiare nu intra şi îndeplinirea de cãtre debitori a obligaţiilor rezultând din titlurile executorii.
În cazul în care controlul Curţii de Conturi se extinde, asa cum rezulta din susţinerile autorului exceptiei, şi asupra executãrii de cãtre debitori a obligaţiilor de plata, înseamnã ca verificarea se îndreaptã asupra activitãţii debitorilor în loc sa priveasca activitatea organelor statului, legatã de emiterea şi de executarea titlurilor executorii, ca element esenţial al disciplinei şi politicii financiare a statului. Prin aceasta deplasare a obiectivelor controlului se ajunge la nerealizarea scopului esenţial, şi anume asigurarea controlului activitãţii organelor de stat în domeniul financiar. De altfel, controlul statului asupra unitãţilor debitoare fata de bugetul de stat, nesupuse controlului Curţii de Conturi, se executa de cãtre Ministerul Finanţelor în temeiul <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal. Conform acestuia "Sunt supuşi controlului fiscal, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, contribuabilii persoane fizice şi juridice, romane şi strãine, precum şi asociaţii fãrã personalitate juridicã, cãrora le revin, potrivit reglementãrilor legale în vigoare, obligaţii fiscale", iar în conformitate cu art. 4, "În sensul prezentei ordonanţe, prin impozite se înţelege sumele datorate, potrivit legii, bugetului de stat şi bugetelor locale, precum şi orice alte sume care constituie venituri de natura fiscalã, a cãror administrare revine Ministerului Finanţelor".
Cele arãtate se referã exclusiv la persoanele juridice ce nu fac parte din sectorul public. Pentru persoanele juridice din sectorul public, potrivit art. 139 din Constituţie, controlul Curţii de Conturi priveşte şi modul de administrare şi de utilizare a resurselor, ceea ce implica, în sensul <>art. 17 din Legea nr. 94/1992 , îndeplinirea obligaţiilor financiare la care se referã art. 19 lit. d) din aceeaşi lege. Sfera sectorului public este definitã de <>Legea nr. 94/1992 prin prevederile art. 18 lit. c)-e) şi ale art. 19 lit. a)-c), care stabilesc:
- Art. 18 lit. c)-e): "Sunt supuse controlului prevãzut de art. 17: [...]
c) regiile autonome;
d) societãţile comerciale la care statul, unitãţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreunã, integral sau mai mult de jumãtate din capitalul social;
e) organismele autonome de asigurãri sociale sau de alta natura, care gestioneazã bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru.";
- Art. 19 lit. a)-c): "Curtea de Conturi poate hotãrî efectuarea de controale şi la alte persoane juridice decât cele menţionate la art. 18, care:
a) beneficiazã de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unitãţilor administrativ-teritoriale sau a instituţiilor publice;
b) administreazã, în baza unui contract de concesiune sau închiriere, bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale;
c) desfãşoarã o activitate economicã la care persoanele juridice menţionate la art. 18 participa cu mai puţin de 50% la formarea capitalului social."
În toate aceste situaţii statul este implicat direct şi hotarator în însãşi activitatea societãţilor comerciale, a instituţiilor sau a regiilor autonome la care se referã dispoziţiile legale sus-menţionate. Dar, în ipoteza prevãzutã la <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , respectiv efectuarea de controale şi la alte persoane juridice decât cele menţionate la art. 18, care nu îşi îndeplinesc obligaţiile financiare cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale şi instituţiile publice, statul nu are o asemenea participare, astfel încât persoanele juridice respective nu fac parte din sectorul public. Pentru considerentele arãtate anterior nu se poate susţine nici ca obligaţiile financiare, care nu sunt numai de ordin fiscal, ci pot fi şi contractuale etc., intra în sfera sectorului public.
Specializarea funcţionalã şi delimitarea atribuţiilor ce revin diferitelor categorii de autoritãţi publice constituie o cerinta constituţionalã ce rezulta din rigorile principiului separaţiei puterilor în stat. De aceea, competentei administraţiei publice, în speta a organelor din sistemul Ministerului Finanţelor, asa cum este stabilitã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 , nu i se poate substitui, în ipoteza prevãzutã la <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 , o alta autoritate publica, respectiv Curtea de Conturi, fãrã ca o asemenea situaţie sa nu reprezinte o atingere a fundamentelor constituţionale ale specializãrii autoritãţilor publice, cu consecinţe negative în ceea ce priveşte responsabilitatea acestor autoritãţi şi funcţionarea serviciilor publice statale. În temeiul <>art. 18 din Legea nr. 94/1992 , Curtea de Conturi controleazã statul şi unitãţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau nu.
În sfârşit, mai trebuie subliniat ca acceptarea soluţiei legislative cuprinse la <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 ar putea conduce, pentru identitate de ratiuni, la o interpretare, desigur exagerata, dar nu imposibila, în sensul extinderii controlului Curţii de Conturi chiar şi asupra persoanelor fizice.
Pe baza considerentelor de mai sus Curtea s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 prin Decizia nr. 28 din 23 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999, constatând ca aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale.
Într-o atare situaţie, când Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiei legale printr-o decizie anterioarã, acea dispoziţie legalã nu mai poate face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, în temeiul <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. În situaţia în care excepţia este inadmisibila, instanta judecãtoreascã trebuie sa o respingã printr-o încheiere motivatã.
Se retine însã ca, în speta, aceasta cauza de inadmisibilitate s-a ivit dupã data de 21 septembrie 1998, când s-a pronunţat de cãtre instanta de judecata încheierea de sesizare a Curţii şi, prin urmare, la acea data excepţia de neconstituţionalitate era admisibilã, devenind inadmisibila ulterior.
II. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 185 din 17 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Prin aceasta decizie, respingandu-se excepţia de neconstituţionalitate, s-au reţinut în esenta urmãtoarele: <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 cuprinde norme de procedura jurisdicţionalã referitoare la încãlcarea legii fiscale şi de executare a titlului de creanta al statului întocmit de organul de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, norme ce au la baza prevederile constituţionale ale art. 139 alin. (2) şi ale <>art. 45 din Legea nr. 94/1992 , precum şi normele de drept material cuprinse în <>Legea nr. 69/1993 şi în <>Legea nr. 27/1994 . Dispoziţiile <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 nu infrang prevederile art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea soluţiei pronunţate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 1.937/CA/1998.
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 77 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 , ridicatã în acelaşi dosar de aceeaşi instanta de judecata.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 aprilie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
