Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 69 din 18 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 3 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. <>art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Maria Tomulescu şi Ileana Jecu în Dosarul nr. 5.760/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 41 din Constituţie referitoare la ocrotirea proprietãţii private, întrucât textele de lege criticate consacra protecţia dobânditorului de buna-credinţa, justificatã din ratiuni de echitate socialã, care reprezintã o excepţie de la regula "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis".
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 februarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 5.760/2001, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Maria Tomulescu şi Ileana Jecu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 contravine textelor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2) şi (3), întrucât buna-credinţa a dobanditorilor unui imobil preluat de stat fãrã titlu inlatura titlul de proprietate al adevãratului proprietar, ceea ce echivaleaza cu o preluare abuzivã.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se apreciazã ca "din redactarea textului criticat rezulta ca, de regula, actele de înstrãinare încheiate asupra imobilelor preluate fãrã titlu sunt lovite de nulitate absolutã, cazul în care actul de înstrãinare a fost încheiat cu buna-credinţa fiind o excepţie de la aceasta regula. Asadar, potrivit acestei interpretãri, actele de înstrãinare asupra imobilelor preluate fãrã titlu încheiate de stat sunt lovite de nulitate absolutã, întrucât statul, în urma deposedarii ilegale a proprietarului, nu poate pretinde ca a stapanit cu buna-credinţa imobilul astfel preluat şi nici ca a fost de buna-credinţa la înstrãinarea acestuia. Este o soluţie ce deroga parţial de la principiile dreptului comun aplicabil vânzãrii lucrului altuia, în sensul ca, în ipoteza în care înstrãinãtorul este de rea-credinţa, iar dobanditorul este de buna-credinţa, contractul este lovit de nulitate absolutã, iar nu de nulitate relativã".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca, în ceea ce priveşte art. 46 alin. (1), acesta consacra principiul constituţional al neretroactivitatii, încheierea actelor juridice şi regimul juridic al nulitãţii acestora fiind reglementate de legea în vigoare la acel moment. Astfel, regimul juridic al proprietãţii - conţinutul juridic, limitele şi mijloacele de apãrare - este acelaşi pentru toţi proprietarii, aceştia fiind egal ocrotiţi de legea civilã în vigoare, la acel moment. Referitor la art. 46 alin. (2), se apreciazã ca protejarea dobânditorului de buna-credinţa este justificatã de consideratiuni de echitate şi utilitate socialã şi constituie una dintre excepţiile de la principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis". În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate este consideratã ca fiind neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41, referitoare la protecţia proprietãţii private, întrucât nu instituie un tratament inegal în ocrotirea dreptului de proprietate, ci se reglementeazã condiţiile de valabilitate a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate de stat cu titlu sau fãrã titlu. Se mai arata ca exista o motivare obiectivã şi rezonabila a instituirii exceptiei bunei-credinţe şi nu exista o disproportie între scopul urmãrit de lege - stabilirea unor mãsuri reparatorii pentru foştii proprietari sau moştenitorii acestora - şi mijloacele folosite. Pe de alta parte, art. 41 din Constituţie statueazã ca legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi, prin urmare, legiuitorul, determinând aceste limite, are în vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite. Prin urmare, excepţia este consideratã ca fiind neîntemeiatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 46 alin. (1) şi (2): "(1) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacã au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrãinãrii.
(2) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa."
Textul constituţional invocat de autoarele exceptiei ca fiind încãlcat are urmãtoarea redactare:
- Art. 41 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, prin coroborare cu alin. (2) al <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 , primul alineat al acestui articol are în vedere actele juridice de înstrãinare a imobilelor preluate cu titlu valabil. Prin efectul acestei preluãri, proprietarul iniţial al imobilului a pierdut titlul de proprietate în favoarea statului, care, în aceasta calitate, este îndreptãţit sa exercite toate prerogativele dreptului sau asupra bunului. Statul poate dispune de bunul sau, instrainandu-l în mod valabil, cu respectarea legilor în vigoare la data vânzãrii, fãrã sa încalce dreptul proprietarului iniţial, care, în urma preluãrii, a încetat sa mai existe. Altfel spus, titularul iniţial al dreptului de proprietate, nemaiavand calitatea de proprietar la data înstrãinãrii bunului de cãtre cel care îl deţine în proprietate, recte statul, nu are cum sa invoce încãlcarea - pe calea reglementãrii care recunoaşte validitatea actului de înstrãinare - a unui drept pe care nu-l mai are.
Nu exista, asadar, nici o contradictie între reglementarea prevãzutã de alin. (1) al art. 46 şi principiul constituţional al garantarii dreptului de proprietate consacrat de art. 41 din Legea fundamentalã, motiv pentru care Curtea constata ca, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Cu privire la alin. (2) al <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 , Curtea retine ca, potrivit celor ce rezulta din motivarea exceptiei, critica de neconstituţionalitate vizeazã teza a doua a alineatului, potrivit cãreia - prin excepţie de la regula instituitã prin teza întâi care sancţioneazã cu nulitatea absolutã actele juridice de înstrãinare având ca obiect imobilele preluate fãrã titlu valabil - asemenea acte sunt valabile dacã au fost încheiate cu buna-credinţa.
Curtea considera ca, prin consacrarea bunei-credinţe ca o cauza de asanare a nulitãţii absolute a actelor de înstrãinare a imobilelor preluate fãrã titlu valabil, legiuitorul a înţeles ca în conflictul de interese legitime dintre adevãratul proprietar şi subdobanditorul de buna-credinţa al bunului sau imobil sa fie preferat cel din urma. Recunoaşterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinţa a fost impusa de ratiuni care vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic soluţia se fundamenteazã pe principiul validitãţii aparentei în drept, a cãrui esenta este exprimatã prin adagiul "error communis facit jus".
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra aplicabilitatii acestui principiu de drept în materia care face obiectul controlului de constitutionalitate (de exemplu, prin Decizia nr. 191/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002), retinand cu acel prilej ca "incidenta principiului validitãţii aparentei în drept este însã subsecventa întrunirii cumulative a doua condiţii privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzãtorului - eroare care trebuie sa fie comuna sau unanima şi, de asemenea, invincibila - şi a unei condiţii privind buna-credinţa a subdobanditorului, care trebuie sa fie perfecta, adicã lipsitã de orice culpa sau chiar indoiala imputabilã acestuia".
De altfel, opţiunea legiuitorului de a-l prefera pe subdobanditorul de buna-credinţa nu vine în contradictie cu spiritul <>Legii nr. 10/2001 , şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât în situaţia în care restituirea în natura nu mai poate opera devin aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2) din legea menţionatã, potrivit cãrora: "(2) În cazurile în care restituirea în natura nu este posibila se vor stabili mãsuri reparatorii prin echivalent. Mãsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinãtor, cu acordul persoanei îndreptãţite, în acordare de acţiuni la societãţi comerciale tranzacţionate pe piata de capital, de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despãgubiri bãneşti."
În consecinta, Curtea constata ca <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu contravine prevederilor constituţionale privind protecţia proprietãţii private, fiind în deplina concordanta cu art. 41 alin. (1) teza a doua, potrivit cãreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Maria Tomulescu şi Ileana Jecu în Dosarul nr. 5.760/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
