Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia nr. 103 din 2 noiembrie 1994.
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:
În fata Curţii de Apel Cluj, Secţia civilã şi de contencios administrativ, în Dosarul C nr. 111/1994, Societatea Comercialã "Fimaro" - S.A. Cluj-Napoca a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, aratind ca el contravine dispoziţiilor art. 41 şi art. 135 din Constituţie, care garanteazã dreptul de proprietate. Astfel, se susţine ca art. 7 instituie în sarcina proprietarului - Societatea Comercialã "Fimaro" - S.A. Cluj-Napoca - obligaţia de a vinde locuintele de serviciu la simpla intenţie a locatarului, anulindu-se dreptul de dispoziţie ca atribut al dreptului de proprietate garantat prin legea fundamentalã.
Prin Încheierea civilã nr. 9 din 31 martie 1994, instanta de judecata a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei, apreciind ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, deoarece art. 41 alin. (1) din Constituţie prevede garantarea dreptului de proprietate în conţinutul şi în limitele ce se vor stabili prin legi, iar art. 135 alin. (5) prevede şi el tot reglementarea prin legi a situaţiei bunurilor proprietate publica.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã a solicitat, în baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, susţine ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu poate fi admisã deoarece aceste prevederi nu contravin art. 41 din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, urmãrind evoluţia reglementãrilor legale în materie, în inlantuirea lor logica, rezulta opţiunea constanta ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat sa devinã proprietar al locuinţei respective prin cumpãrare, în condiţiile în care, potrivit Legii nr. 15/1990, întreprinderile transformate în societãţi comerciale sau regii autonome au devenit proprietare ale locuinţelor construite din fondurile proprii.
Senatul apreciazã ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sînt constituţionale şi, în consecinta, excepţia este vadit neîntemeiatã.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, precum şi prevederile art. 41, art. 43, art. 134 şi ale art. 145 din Constituţie, retine urmãtoarele:
Curtea este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în cauza fiind vorba de o lege ulterioara adoptãrii Constituţiei.
Pe fond, prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vînzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat s-a stabilit ca "Locuintele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pînã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decît locuintele de intervenţie, vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
Art. 1 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sînt angajaţii unitãţilor proprietare.
Evaluarea şi vînzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1, conform Decretului-lege nr. 61/1990 şi prezentei legi, se fac de cãtre unitãţile proprietare sau de cãtre unitãţile specializate în vînzarea locuinţelor, pe baza de contract de prestãri de servicii cu un comision de 1% calculat la preţul de vînzare.
Prin locuinţe de intervenţie se înţelege locuintele situate în incinta unitãţilor economice sau bugetare de stat, cît şi cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupa".
Cu privire la art. 7 din Legea nr. 85/1992, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 10/1994, rãmasã definitiva prin nerecurare şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, constatind ca dispoziţiile sale sînt constituţionale. În acelaşi sens sînt şi deciziile nr. 26, nr. 27 şi nr. 28 din 23 martie 1994, rãmase definitive şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 6 iunie 1994. Constituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992 s-a motivat în deciziile nominalizate prin aceea ca:
- art. 41 din Constituţie da legii posibilitatea de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Astfel, deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuintele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a opţiunii ca fiecare chiriaş din asemenea locuinţe sa devinã proprietar nu poate fi privitã decît numai ca o limita stabilitã de lege (art. 41 din Constituţie) a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercialã în al carei patrimoniu se afla locuintele construite din fondurile proprii ale întreprinderii, asa cum de altfel tot o limita este şi exceptarea de la vînzare a locuinţelor de intervenţie;
- se asigura chiriaşilor dreptul şi prioritatea la cumpãrarea locuinţelor, dind astfel expresie dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calitãţii vieţii şi, mai ales, de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent;
- este o norma de justiţie socialã şi economicã, dind posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect, în vechiul sistem statal-juridic. Ca atare, dispoziţiile sale sînt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi ale art. 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral.
Deoarece Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, prin decizii rãmase definitive, asupra constituţionalitãţii art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi nu au intervenit elemente noi care sa conducã la o alta soluţie, urmeazã ca excepţia invocatã sa fie respinsã ca vadit nefondata în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Fata de cele arãtate, potrivit art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, invocatã de Societatea Comercialã "Fimaro" - S.A. Cluj-Napoca în Dosarul C nr. 111/1994 al Curţii de Apel Cluj.
2. Constata ca, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, Decizia Curţii Constituţionale nr. 10/1994 este obligatorie, iar rezolvarea procesului, în speta, de cãtre Curtea de Apel Cluj, urmeazã a se face cu luarea în considerare a acestei decizii.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã astãzi, 14 iunie 1994.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
