Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 688 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114^1 alin. 2 si 3, art. 156 alin. 1 si art. 171 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 702 din 18 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 2 şi 3, art. 156 alin. 1 şi art. 171 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Sighişoara în Dosarul nr. 2.272/2006 al Tribunalului Mureş - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.272/2006, Tribunalul Mureş - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 2 şi 3, art. 156 alin. 1 şi art. 171 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Sighişoara într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit interpretãri subiective, chiar arbitrare din partea instanţelor de judecatã. Astfel, atunci când existã posibilitatea unei interpretãri şi aplicãri neunitare din partea instanţelor, se încalcã independenţa justiţiei şi obligaţia judecãtorului de a se subordona legii. Mai aratã autorul excepţiei cã în cauza dedusã instanţei de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã i-a fost respinsã o cerere de amânare şi a fost decãzut din dreptul de a mai propune şi administra probe, deşi, prin abrogarea art. 118 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, nedepunerea întâmpinãrii a rãmas fãrã sancţiune.
Tribunalul Mureş - Secţia comercialã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele criticate contribuie la urgentarea soluţionãrii cauzei şi la prevenirea exercitãrii abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanţa fiind în mãsurã de a cunoaşte încã de la început cadrul procesual, iar pârâtul fiind în drept sã utilizeze un instrument procedural ce îi permite sã-şi formuleze o apãrare completã în raport cu susţinerile reclamantului.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, astfel cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 490/2006 .
Preşedinţii celor douã Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114^1 alin. 2 şi 3, art. 156 alin. 1 şi art. 171 din Codul de procedurã civilã. Dispoziţiile art. 114^1 alin. 3 au fost modificate prin <>art. I pct. 21 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Astfel, dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 114^1 alin. 2 şi 3: "Preşedintele va dispune în acelaşi timp sã se comunice pârâtului, o datã cu citaţia, copii de pe cerere şi de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecatã.
Primul termen de judecatã va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul sã aibã la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregãti apãrarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele urmãtoare şi primul termen fixat dupã casarea cu trimitere, determinatã de necercetarea fondului, rãmân aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. 1.";
- Art. 156 alin. 1: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsã de apãrare, temeinic motivatã.";
- Art. 171: "Partea decãzutã din dreptul de a administra o dovadã va putea totuşi sã se apere, discutând în fapt, şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor pãrţii potrivnice."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Asupra dispoziţiilor art. 114^1 alin. 3 din Codul de procedurã civilã - raportate la prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale - Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 448/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, statuând cã obligaţia pãrţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintã expresia aplicãrii principiului privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, instituirea termenelor procesuale servind unei mai bune administrãri a justiţiei, precum şi necesitãţii aplicãrii şi respectãrii drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
De asemenea, asupra dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedurã civilã - raportate la prevederile art. 24 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale - Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 490/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, statuând cã acestea nu constituie o restrângere a dreptului la apãrare şi nici nu încalcã principiile constituţionale invocate, ci reprezintã o mãsurã de descurajare a exercitãrii cu rea-credinţã a drepturilor procesule prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversãrii acestuia şi al împiedicãrii înfãptuirii justiţiei.
Totodatã, facultatea instituitã pentru judecãtor, de a nu acorda un termen pentru lipsã de apãrare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea pãrţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop, implicã responsabilitatea acestuia în înfãptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecatã datorate încãlcãrii dreptului la apãrare, legea prevede remediile necesare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constatã cã nici dispoziţiile art. 171 din Codul de procedurã civilã nu contravin dreptului la un proces echitabil sau dreptului la apãrare, ci, dimpotrivã, dau posibilitatea pãrţii decãzute din dreptul de a administra o dovadã sã se apere, discutând în fapt, şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor pãrţii potrivnice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 2 şi 3, art. 156 alin. 1 şi art. 171 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Sighişoara în Dosarul nr. 2.272/2006 al Tribunalului Mureş - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
