Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 686 din 10 octombrie 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 686 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 903 din 7 noiembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - Cauza Hurtado împotriva Elveţiei, 1994.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.619/2006, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Iacov Stanciu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece "nu dau posibilitatea şi nu creeazã cadrul legal necesar efectuãrii unor investigaţii şi tratamente în bune condiţii pentru menţinerea vieţii şi integritãţii fizice". Se aratã cã, în speţã, "deşi actele şi lucrãrile dosarului aratã probleme de sãnãtate ce pot avea consecinţe deosebite în viitor, lipsind totodatã investigaţiile specifice unor afecţiuni acuzate de naturã canceroasã, textul de lege nu dã posibilitatea întreruperii executãrii pedepsei în vederea investigãrii şi tratãrii în bune condiţii" şi, ca urmare, se încalcã dreptul la ocrotirea sãnãtãţii. Totodatã, se susţine cã textele de lege criticate încalcã principiul egalitãţii în drepturi, creând o discriminare între "condamnaţii nedefinitiv a cãror sãnãtate pune semne de întrebare" şi condamnaţii definitiv la alte pedepse decât cele privative de libertate, pe de o parte, respectiv cei aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate, pe de altã parte.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia egalitãţii în drepturi, apreciazã cã textele de lege criticate nu creeazã privilegii sau discriminãri. Totodatã, considerã cã acestea nu încalcã dreptul la viaţã şi la ocrotirea sãnãtãţii, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi pe cele privind ocrotirea sãnãtãţii. Se apreciazã cã celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de autorul excepţiei nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, referitoare la cazurile de amânare, respectiv de întrerupere a executãrii pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã.
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale prin Încheierea din 22 mai 2006, textele de lege criticate au fost modificate prin dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, pãstrându-se însã substanţa reglementãrii legale supuse controlului. Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, în actuala redactare.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 453 (Cazurile de amânare) alin. (1) lit. a): "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã poate fi amânatã în urmãtoarele cazuri:
a) când se constatã pe baza unei expertize medico-legale cã cel condamnat suferã de o boalã gravã care face imposibilã executarea pedepsei, iar instanţa apreciazã cã amânarea executãrii şi lãsarea în libertate nu prezintã un pericol concret pentru ordinea publicã. În acest caz, executarea pedepsei se amânã pânã când starea de sãnãtate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa sã poatã fi pusã în executare;";
- Art. 455 (Cazurile de întrerupere): "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã poate fi întreruptã în cazurile şi în condiţiile prevãzute în art. 453, la cererea persoanelor arãtate în alin. 2 al aceluiaşi articol.
Dispoziţiile art. 453^1 şi art. 454 alin. 1^1 şi 1^2 se aplicã în mod corespunzãtor."
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã şi ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sãnãtãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã fie respinsã.
Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, textele de lege criticate au fost instituite de legiuitor în vederea garantãrii dreptului condamnaţilor la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, respectiv a dreptului acestora la ocrotirea sãnãtãţii. În acest sens, referindu-se la aplicabilitatea art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea torturii, ale cãrui dispoziţii se regãsesc în art. 22 din Constituţie, invocat de autorul excepţiei în motivarea acesteia, Curtea de la Strasbourg a reamintit, în Cauza Matencio contra Franţei, din 15 ianuarie 2004, jurisprudenţa Comisiei care afirmase în mai multe cauze faptul cã în condiţii de o gravitate particularã ne putem gãsi în situaţii în care buna administrare a justiţiei penale cere ca mãsuri de naturã umanitarã sã fie luate pentru a le contracara. Starea de sãnãtate, vârsta şi handicapul unei persoane constituie situaţii în legãturã cu care se poate pune în discuţie capacitatea unei persoane de a suporta condiţiile de detenţie, prin raportare la art. 3 din Convenţie. În aceeaşi jurisprudenţã, Curtea a mai statuat cã, chiar dacã nu se poate spune cã existã o obligaţie generalã a statului de a elibera un deţinut pe motive de sãnãtate, art. 3 din Convenţie impune, în orice caz, statului obligaţia de a proteja integritatea fizicã a persoanelor private de libertate, în special prin administrarea de îngrijiri medicale necesare. Or, aşa cum se poate constata, textele de lege ce fac obiectul excepţiei dau expresie tocmai preocupãrii legiuitorului de a asigura mãsuri de naturã umanitarã care sã contracareze situaţiile în care, din motive de sãnãtate, condiţiile de detenţie nu pot fi suportate de cãtre persoana condamnatã.
Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica în sensul cã dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei încalcã egalitatea în drepturi, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare, fiind aplicabile, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, respectiv condamnaţilor la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţã.
De altfel, autorul excepţiei, nemulţumit de rezultatele expertizei medicale efectuate în cauzã, precum şi de soluţionarea de cãtre instanţa de fond a cererii sale, solicitã, în realitate, completarea textelor de lege criticate în sensul reglementãrii posibilitãţii întreruperii executãrii pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã şi pentru efectuarea "investigãrii şi a tratãrii în bune condiţii". Asemenea critici nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale care, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu care a fost sesizatã.

Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016