Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 68 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 si art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 10 februarie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 şi art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã în ceea ce priveşte art. 49 din Codul de procedurã penalã şi ca neîntemeiatã în ceea ce priveşte art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 63/307/2008, Tribunalul Maramureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 şi art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Robert Orzan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 49 din Codul de procedurã penalã, cã acestea sunt neconstituţionale, întrucât legiuitorul a omis sã indice, în cadrul lor, ca şi caz de incompatibilitate, situaţia procurorului care şi-a exprimat anterior pãrerea cu privire la soluţia ce poate fi datã în cauzã. Cu privire la art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã încalcã liberul acces la justiţie şi dreptul la apãrare, întrucât încheierea prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacatã odatã cu fondul, însã în recurs ea rãmâne fãrã nicio cale de atac. Prin urmare, recurentul nu poate ataca încheierea prin care i s-a respins cererea de recuzare, iar procesul nu este echitabil.
Tribunalul Maramureş - Secţia penalã apreciazã cã dispoziţiile art. 49 din Codul de procedurã penalã nu încalcã dreptul la apãrare. Cât priveşte art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, se apreciazã cã este neconstituţional. Se aratã cã încheierea de respingere a cererii de recuzare poate fi atacatã cu recurs doar odatã cu fondul cauzei, însã în cazul în care încheierea e pronunţatã de instanţa de recurs, neputând fi atacat fondul, nici aceastã încheiere nu mai poate fi recuratã. În aceste condiţii, cel care a formulat cererea de recuzare este lipsit de un al doilea grad de jurisdicţie, fiind astfel îngrãdit accesul sãu la justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã, în ceea ce priveşte art. 49 din Codul de procedurã penalã, cã ceea ce se criticã este omisiunea legiuitorului de a reglementa şi alte motive de incompatibilitate a procurorului decât cele expres prevãzute de lege. O asemenea solicitare nu intrã însã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât încheierea prin care se soluţioneazã cererea de abţinere sau de recuzare nu soluţioneazã fondul cauzei şi, de aceea, lipsa unei cãi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrarã dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentalã.
Preşedinţii Camerelor Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 49 şi art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- art. 49: "Dispoziţiile art. 46 se aplicã procurorului şi magistratului-asistent sau, dupã caz, grefierului de şedinţã, când cauza de incompatibilitate existã între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecatã.
Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevãzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) şi alin. 2 se aplicã procurorului, persoanei care efectueazã cercetarea penalã, magistratului-asistent şi grefierului de şedinţã.
Procurorul care a participat ca judecãtor la soluţionarea cauzei în prima instanţã nu poate pune concluzii la judecarea ei în cãile de atac.
Persoana care a efectuat urmãrirea penalã este incompatibilã sã procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusã de instanţã.";
- art. 52 alin. 6: "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei cãi de atac."
În motivarea excepţiei se invocã dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie şi dreptul la apãrare, raportate, în temeiul art. 20 din Constituţie, la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
1. În ceea ce priveşte critica art. 49 din Codul de procedurã penalã, aceasta este formulatã din perspectiva unei omisiuni de reglementare, autorul excepţiei susţinând cã acest text este neconstituţional, deoarece legiuitorul a omis sã indice, în cadrul acestuia, ca şi caz de incompatibilitate, situaţia procurorului care şi-a exprimat anterior pãrerea cu privire la soluţia ce poate fi datã în cauzã. O asemenea criticã nu intrã însã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
2. Cât priveşte dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, acestea au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, şi prin <>Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocatã. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã, în ceea ce priveşte încheierea prin care se soluţioneazã cererea de recuzare, aceasta nu soluţioneazã fondul cauzei şi de aceea lipsa unei cãi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrarã dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Faptul cã o asemenea încheiere nu poate fi atacatã separat cu recurs se explicã, pe de o parte, prin necesitatea evitãrii unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de altã parte, prin faptul cã respectiva încheiere poate fi atacatã cu recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penalã.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
