Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 679 din 12 iunie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si ale art. 264 alin. 3 si 4, art. 343 alin. 1 si 2 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 561 din 24 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi ale art. 264 alin. 3 şi 4, art. 343 alin. 1 şi 2 şi ale art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Falcã în Dosarul nr. 4.015/108/2007 al Tribunalului Arad - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea Consiliul Local al Municipiului Arad a transmis la dosar concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.015/108/2007, Tribunalul Arad - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi ale art. 264 alin. 3 şi 4, art. 343 alin. 1 şi 2 şi art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Falcã în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12), art. 11, art. 20, raportat la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 73 alin. (3), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2), deoarece, deşi legea specialã pare sã reglementeze o formã distinctã de luare de mitã ca infracţiune de corupţie, diferitã de cea prevãzutã în Codul penal, cãreia îi conferã un regim special de sancţionare, agravat în raport cu dreptul comun, şi o procedurã specialã de urmãrire şi judecatã, fãrã sã defineascã conţinutul şi domeniul sancţionator, se limiteazã sã facã trimitere la art. 254 din Codul penal, adicã la reglementarea comunã, autorizând aplicarea prin analogie a pedepsei prevãzute de Codul penal.
Dispoziţiile din Codul de procedurã penalã referitoare la procedura verificãrii rechizitoriului contravin art. 126 alin. (1), art. 21 alin. (2) şi (3), art. 11, art. 20 alin. (2), art. 132 alin. (1), art. 124 alin. (1) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece înregistreazã o nouã formã de limitare a independenţei procurorilor. De asemenea, ar trebui ca art. 264 din Codul de procedurã penalã sã permitã instituirea unei proceduri preliminare de verificare a actului de acuzare, în consens cu exigenţele constituţionale, care sã asigure verificarea legalitãţii probelor obţinute şi legalitatea actelor efectuate în faza preliminarã. Prevederile art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã nesocotesc principiul preeminenţei dreptului, cu precãdere legalitatea mijloacelor de probã, întrucât nu fac nicio distincţie între probele care decurg din mijloace de probã obţinute legal şi probele care decurg din mijloace de probã obţinute cu încãlcarea legii. Altfel spus, este necesar sã se stabileascã fãrã dubiu o procedurã care sã garanteze intrarea de cãtre instanţa de fond într-un examen asupra probelor şi a mijloacelor de probã prin raportare la textele legale, pentru a vedea dacã sunt obţinute cu respectarea strictã a legii, şi apoi sã impunã înlãturarea din proces a mijloacelor de probã obţinute în mod ilegal, ca sancţiune procesualã distinctã, şi sã se sprijine în stabilirea faptelor doar pe mijloacele de probã obţinute cu respectarea dispoziţiilor legale.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la obiectul deliberãrii, este de observat cã autorul excepţiei nu a arãtat în mod concret în ce constã viciul de neconstituţionalitate invocat, limitându-se la a face aprecieri de oportunitate referitoare la necesitatea unei reglementãri de lege ferenda care sã instituie o distincţie între probele care decurg din mijloace de probã obţinute în mod legal şi cele care decurg din mijloace de probã obţinute prin încãlcarea legii.
Tribunalul Arad - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, prevederile referitoare la infracţiunile de luare de mitã, precum şi la actul de sesizare a instanţei, la obiectul deliberãrii şi la conţinutul expunerii nu sunt de naturã sã aducã atingere dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, respectându-se totodatã şi principiul aplicãrii pedepselor numai în temeiul şi în condiţiile stabilite de lege.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu sunt de naturã sã aducã atingere prevederilor constituţionale care stabilesc domeniile de reglementare şi prin lege organicã şi sunt în deplinã concordanţã cu principiile constituţionale referitoare la înfãptuirea justiţiei.
Prevederile art. 132 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, precum şi ale art. 264 alin. 3 şi 4, cu denumirea marginalã Actul de sesizare a instanţei, art. 343 alin. 1 şi 2, cu denumirea marginalã Obiectul deliberãrii, şi art. 356 alin. 1 lit. c), cu denumirea marginalã Conţinutul expunerii, din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 6 din Legea nr. 78/2000 : "Infracţiunile de luare de mitã - prevãzutã la art. 254 din Codul penal, de dare de mitã - prevãzutã la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevãzutã la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţã - prevãzutã la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.";
- Art. 264 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã penalã: "Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitãţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, iar când urmãrirea penalã este fãcutã de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmãrirea penalã este efectuatã de un procuror de la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar când urmãrirea penalã este efectuatã de acesta, verificarea se face de cãtre procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţã şi înainte de expirarea duratei arestãrii preventive.
Dacã rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înainteazã instanţei competente, împreunã cu dosarul cauzei şi cu un numãr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere.";
- Art. 343 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã: "Completul de judecatã delibereazã mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept.
Deliberarea poartã asupra existenţei faptei şi vinovãţiei fãptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra mãsurii educative ori mãsurii de siguranţã când este cazul sã fie luatã, precum şi asupra computãrii reţinerii şi arestãrii preventive.";
- Art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã: "Expunerea trebuie sã cuprindã: [...]
c) analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlãturate, motivarea soluţiei cu privire la latura civilã a cauzei, precum şi analiza oricãror elemente de fapt pe care se sprijinã soluţia datã în cauzã.
În caz de condamnare, expunerea trebuie sã mai cuprindã fapta sau fiecare faptã reţinutã de instanţã în sarcina inculpatului, forma şi gradul de vinovãţie, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidivã, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţatã şi actele din care rezultã durata acesteia.
Dacã instanţa reţine în sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeazã obiectul învinuirii, se va arãta în hotãrâre pentru care anume fapte s-a pronunţat condamnarea şi pentru care încetarea procesului penal sau achitarea;". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi ale art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>deciziilor nr. 942 din 19 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2007, şi nr. 539 din 7 decembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituţionalã a statuat cã reglementarea <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 care formeazã obiectul excepţiei nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţine autorul acesteia, ci o legiferare a rãspunderii penale printr-o normã juridicã explicativã, care nu încalcã prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridicã, se plaseazã în sfera aplicãrii legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, cãci analogia implicã absenţa normei şi, în consecinţã, libertatea recunoscutã unei autoritãţi publice - în mod excepţional şi nu în materie penalã - de a stabili ea însãşi regula dupã care urmeazã sã rezolve un caz, luând ca model o altã soluţie pronunţatã într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legalã atacatã prevede expres cã infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
Curtea a mai constatat cã nu poate primi nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 încalcã celelalte principii constituţionale invocate, deoarece din textul legii nu rezultã vreo restrângere în sensul reclamat de autorul excepţiei.
Privitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, Curtea a statuat cã aceasta este, de asemenea, neîntemeiatã. Cuprinderea expunerii privitoare la analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, precum şi a celor care au fost înlãturate, motivarea soluţiei cu privire la latura civilã a cauzei, precum şi analiza oricãror elemente de fapt pe care se sprijinã soluţia datã în cauzã în conţinutul hotãrârii judecãtoreşti garanteazã tocmai dreptul la un proces echitabil şi asigurã exercitarea dreptului la apãrare.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile de mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Distinct de acestea, Curtea mai constatã cã, în ce priveşte dispoziţiile art. 264 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã penalã referitoare la verificarea de cãtre procurorul ierarhic superior a actului de sesizare sub aspectul legalitãţii şi temeiniciei, întreaga argumentaţie a autorului excepţiei porneşte de la ipoteza potrivit cãreia poate fi pus semnul egalitãţii între cele douã faze ale procesului penal, sens în care controlul rechizitoriului este încorporat în atribuţia fundamentalã a instanţelor penale, aceea de judecatã, adicã de examinare pe fond sub toate aspectele. Or, textul legal contestat se referã la o altã etapã procesualã specificã fazei de urmãrire penalã, la verificãri prealabile trimiterii în judecatã. De altfel, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul, ca un plus de garanţie pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, a instituit, potrivit art. 300 din Codul de procedurã penalã, obligativitatea instanţelor de judecatã de a verifica din oficiu, la prima înfãţişare, regularitatea actului de sesizare, judecãtorul restituind dosarul organului emitent atunci când constatã încãlcãri ale legii care nu pot fi înlãturate de îndatã şi nici prin acordarea unui nou termen în acest scop.
În plus, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, "procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic".
Principiul legalitãţii este, în sensul atribuit de Legea fundamentalã, specific activitãţii procurorilor, care, în virtutea acestuia, au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor prevãzute de lege, sã urmeze în mod obligatoriu dispoziţiile legii, fãrã posibilitatea de a acţiona întemeindu-se pe criterii de oportunitate, fie în adoptarea unor mãsuri, fie în alegerea procedurilor. Astfel, acţionând pe baza principiului legalitãţii, procurorul nu poate refuza începerea urmãririi penale sau punerea în mişcare a acţiunii penale în alte cazuri decât cele prevãzute de lege şi nici nu are dreptul sã solicite instanţei de judecatã achitarea unui inculpat vinovat de comiterea unei infracţiuni, pe motiv cã interese politice, economice, sociale sau de altã naturã fac inoportunã condamnarea acestuia.
Ca o garanţie a respectãrii de cãtre procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul unitãţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic, în virtutea cãruia Ministerul Public este conceput ca un sistem piramidal, în care mãsurile de aplicare a legii adoptate de procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, ceea ce conferã substanţialitate principiului exercitãrii ierarhice a controlului în cadrul acestei autoritãţi publice. Iatã, deci, cã obligativitatea procurorului ierarhic superior de a verifica rechizitoriul nu contravine art. 132 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotrivã, dã expresie principiilor statuate de Legea fundamentalã.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la obiectul deliberãrii, este de observat cã autorul excepţiei nu a arãtat în mod concret în ce constã viciul de neconstituţionalitate invocat, limitându-se la a face aprecieri de oportunitate referitoare la necesitatea unei reglementãri de lege ferenda care sã instituie o distincţie între probele care decurg din mijloace de probã obţinute în mod legal şi cele care decurg din mijloace de probã obţinute prin încãlcarea legii. Aşa fiind, aceastã criticã adusã pentru neprevederea în sistemul judiciar român a unor noi instituţii nu este întemeiatã, având în vedere cã soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate priveşte numai texte de lege în vigoare, nu şi norme şi instituţii care nu existã încã şi cu privire la care nici Constituţia şi nici Codul de procedurã penalã nu cuprind nicio referire. Controlul de neconstituţionalitate nu poate privi omisiuni, deoarece, altminteri, dintr-un legislator negativ, care este de natura rolului şi funcţiei Curţii Constituţionale în asigurarea supremaţiei Constituţiei, aceasta s-ar transforma într-un legislator pozitiv, care este de natura rolului şi funcţiei exclusive a Parlamentului, ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii.
De altfel, potrivit art. 2 din Codul de procedurã penalã, procesul penal este guvernat de principiul legalitãţii, iar potrivit art. 64 alin. 2 din acelaşi cod, "mijloacele de probã obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi ale art. 264 alin. 3 şi 4, art. 343 alin. 1 şi 2 şi art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Falcã în Dosarul nr. 4.015/108/2007 al Tribunalului Arad - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
