Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 676 din 12 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Ion Tiucã - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Orange Romania" - S.A. în Dosarul nr. 18.075/300/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 25 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 18.075/300/2006, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 32 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii". Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Orange Romania" - S.A. într-un recurs declarat împotriva unei decizii civile având ca obiect "obligaţia de a face". În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 afecteazã exercitarea liberului acces la justiţie prin aceea cã limiteazã cererile ce pot fi introduse de organul care a aplicat sancţiunea şi, implicit, apãrãrile pe care persoana sancţionatã le poate formula. Se aratã cã, în speţa dedusã judecãţii, "s-a ajuns la situaţia ca organul emitent al unui procesverbal de contravenţie sã introducã o acţiune în justiţie împotriva cãreia pârâtul-contravenient nu se poate apãra, opunându-i un act administrativ valabil, prin care sã dovedeascã remedierea faptelor ce constituie contravenţie, deoarece este în imposibilitatea de a îl obţine". Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã opineazã în sensul constituţionalitãţii dispoziţiilor legale examinate. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii, apreciazã cã prevederile <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 sunt constituţionale. Dispoziţiile legale privind posibilitatea organului care a aplicat sancţiunea de a sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional nu s-au conformat, în termen, celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, în cazul sesizãrii instanţelor judecãtoreşti, contravenientul beneficiazã de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au urmãtoarea redactare: - Art. 32 alin. (1): "În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz: a) încadrarea lucrãrilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal." Dispoziţiile art. 28 alin. (1), la care textul mai sus redat face trimitere, prevãd urmãtoarele: "(1) O datã cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevãzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executãrii lucrãrilor, precum şi, dupã caz, luarea mãsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrãrilor executate fãrã autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei." Autorul excepţiei apreciazã cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente: În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii îngrãdesc exercitarea liberului acces la justiţie şi contravin caracterului echitabil al unui proces, deoarece pârâtulcontravenient, care, potrivit sancţiunii primite, a oprit executarea lucrãrilor, dar nu a reuşit, în termenul stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, încadrarea acestora în prevederile autorizaţiei sau, dupã caz, desfiinţarea lucrãrilor executate fãrã autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, se aflã în imposibilitatea de a se apãra, în condiţiile în care organul emitent, care are şi calitatea de reclamant în proces, sesizeazã instanţa de judecatã pentru a dispune "încadrarea lucrãrilor în prevederile autorizaţiei" sau "desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal". Cu alte cuvinte, cum încadrarea lucrãrilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal depinde, în egalã mãsurã, de voinţa autoritãţii administraţiei publice competente în materie, procesul declanşat prin sesizarea formulatã de aceeaşi autoritate are un caracter inechitabil faţã de contravenient. Curtea observã cã procesul-verbal de constare a contravenţiei conţine, potrivit <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 , un termen înãuntrul cãruia contravenientul, sancţionat deja cu amendã şi oprirea executãrii lucrãrilor, are posibilitatea şi obligaţia, dupã caz, de a intra în legalitate prin luarea unor mãsuri specifice de încadrare a lucrãrilor în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a construcţiilor executate fãrã autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia. Faptul cã, pentru a intra în legalitate, contravenientul trebuie sã solicite autorizaţia de construire aceluiaşi organ care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi a aplicat şi sancţiunea nu este de naturã a impieta asupra caracterului echitabil al procesului şi nici asupra liberului acces la justiţie. Autoritatea emitentã a autorizaţiei de construire, autoritate ce aparţine administraţiei publice locale, are obligaţia, conform art. 7 alin. (1) din legea criticatã, sã emitã autorizaţia solicitatã în cel mult 30 de zile de la data înregistrãrii cererii, în caz contrar aplicându-se reglementãrile în materia contenciosului administrativ. Pe de altã parte, procesul-verbal de constatare a contravenţiei ar trebui sã cuprindã un termen rezonabil înãuntrul cãruia contravenientul sã aibã posibilitatea realã sã intre în legalitate, ceea ce implicã respectarea termenelor stabilite de lege pentru obţinerea autorizaţiilor necesare în acest sens. Neconcordanţa însã dintre aceste termene legale şi cel stabilit în procesul-verbal prevãzut de <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 nu reprezintã un aspect de naturã sã atragã neconstituţionalitatea art. 32 alin. (1) din acelaşi act normativ, acestea fiind chestiuni legate de aplicarea legii de cãtre organele competente în materie. În ceea ce priveşte competenţa de a sesiza instanţa de judecatã pentru nerespectarea mãsurilor dispuse prin procesulverbal de constatare a contravenţiei, aceasta aparţine, în mod justificat, aceloraşi organe abilitate sã constate şi sã aplice sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor referitoare la autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Pe de altã parte, fiind declanşat un proces, chiar şi la sesizarea organului care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei, instanţa de judecatã este cea care va soluţiona cauza şi va dispune mãsurile corespunzãtoare, în cadrul unui litigiu de naturã sã asigure pãrţilor, deci şi pârâtului, toate garanţiile procedurale pe care le presupune exercitarea liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Orange Romania" - S.A. în Dosarul nr. 18.075/300/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
