Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 676 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 411 alin. 1 si art. 720^8 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 411 alin. 1 şi art. 720^8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Dan Paul în Dosarul nr. 9.979/4/2006 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã plenul cã, la dosar, partea Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti a depus o cerere prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 9.979/4/2006, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 411 alin. 1 şi art. 720^8 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Viorel Dan Paul într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare silitã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate aduc atingere art. 44 alin. (2) teza întâi şi art. 20 din Constituţie, precum şi art. 7 şi 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. În acest sens, aratã cã prin art. 720^8 din Codul de procedurã civilã se atribuie caracter executoriu sentinţelor pronunţate în primã instanţã în cauze comerciale, fãrã ca acestea sã fie definitive şi fãrã obligarea pãrţii care solicitã executarea la plata unei cauţiuni. Aşa fiind, se instituie o diferenţã de tratament juridic între pãrţi, fundamentatã doar pe natura cauzei, şi care contravine prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.
Totodatã, dispoziţiile art. 411 alin. 1 din Codul de procedurã civilã contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietãţii private, deoarece instituie un termen de o zi pentru executarea debitelor constatate printr-o hotãrâre judecãtoreascã nedefinitivã, debite care au un caracter incert şi provizoriu. Astfel, atunci când executarea se face asupra bunurilor mobile ale debitorului, nu mai este posibilã întoarcerea acesteia în situaţia în care debitorul ar câştiga în calea de atac a apelului.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, prin textul de lege criticat legiuitorul a urmãrit sã transpunã în practicã principiul celeritãţii soluţionãrii litigiilor dintre pãrţi, mai pregnant în materie comercialã, fãrã a se aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate nu aduc atingere principiului egalitãţii în faţa legii, întrucât acestea nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricãrei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei, fãrã a institui un regim discriminatoriu pe considerente arbitrare.
De asemenea, cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 411 alin. 1 şi art. 720^8 din Codul de procedurã civilã, faţã de prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie şi art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, se constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 411 alin. 1 şi art. 720^8 din Codul de procedurã civilã.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
Art. 411 alin. 1: "Dacã în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plãteşte suma datoratã, executorul judecãtoresc de pe lângã instanţa de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmãribile ale debitorului, chiar dacã acestea sunt deţinute de un terţ."
Art. 720^8: "Hotãrârile date în primã instanţã privind procesele şi cererile în materie comercialã sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendã de drept executarea."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietãţii private şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, din Legea fundamentalã, precum şi în raport cu art. 7 privind dreptul oamenilor la o egalã protecţie a legii şi dreptul la o egalã protecţie împotriva oricãrei discriminãri şi art. 17 privind dreptul la proprietate din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile art. 720^8 din Codul de procedurã civilã dau expresie principiului celeritãţii în ceea ce priveşte executarea hotãrârilor pronunţate în cauze comerciale, instituind în acest scop un tratament juridic diferenţiat pentru pãrţile unui litigiu comercial.
Aceastã diferenţiere, determinatã de natura litigiului, nu constituie însã o discriminare în sensul prevãzut de dispoziţiile art. 7 privind dreptul oamenilor la o egalã protecţie a legii şi dreptul la o egalã protecţie împotriva oricãrei discriminãri din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Curtea observã cã nu pot fi reţinute nici susţinerile autorului excepţiei potrivit cãrora dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedurã civilã aduc atingere art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie şi art. 17 privind dreptul la proprietate din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece, în situaţia admiterii apelului şi a schimbãrii în tot sau în parte a hotãrârii care a fost deja executatã, cel prejudiciat are dreptul la întoarcerea executãrii.
Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia art. 411 alin. 1 din Codul de procedurã civilã contravine prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietãţii private din Constituţie, deoarece instituie un termen de o zi pentru executarea debitelor constatate printr-o hotãrâre judecãtoreascã nedefinitivã, debite care au un caracter incert şi provizoriu, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã.
Astfel, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãruia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii organice".
Aşa cum a statuat Curtea în mod constant în jurisprudenţa sa, legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 411 alin. 1 şi art. 720^8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Dan Paul în Dosarul nr. 9.979/4/2006 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
